Tuesday, August 11, 2020

Panorama Lacului Tarniţa din Munţii Gilăului

 TRASEU MONTAN CIRCUIT ÎN MUNŢII GILĂULUI

Baraj Tarniţa (520m) - Piatra lui Lucaci (655m) - Vârf (891m) - Baraj Tarniţa (520m)

Timp de parcurgere: 4,30h
Marcaje:  ()
Distanța: 14,17 km
Dificultate: uşor
Stare marcaje: bună
Sezonalitate: tot timpul anului (periculos pe ploaie)
Surse de apă: nu am găsit

TRASEU
La numai 34 de kilometri spre vest de Cluj-Napoca am găsit o oază verde, unde te poţi relaxa mergând pe un traseu uşor, ce promite panorame extraordinare ale Lacului Tarniţa.
Cu o suprafață de circa 215 ha, o lungime de peste 8 km și o adâncime maximă de peste 70 de metri, lacul Tarnița este una din cele mai apreciate zone turistice din județul Cluj. Este alimentat de apele Văii Someșul Cald (unul din afluenții Someșului Mic).

Traseul nostru este unul în circuit, pentru vizitarea formaţiunii stâncoase Piatra lui Lucaci, de unde vom vedea o panoramă superbă a lacului. Am tot văzut poze pe internet cu locul ăsta şi mi-am dorit foarte mult să ajung aici. Vă invit şi pe voi să urmaţi acest traseu de aproximativ 4 ore (cu pauze) pentru o jumătate de zi de relaxare în natură.
Traseul poate fi parcurs de oricine, cu menţiunea că la un moment dat veţi avea parte de o porţiune cu urcuş susţinut. Veţi avea nevoie de un minim de echipament sportiv, căci traseul nu prezintă dificultăţi tehnice. Cu toate astea, sunt câteva porţiuni de grohotiş şi stâncării, unde se cere atenţie, precum şi zone unde poteca este foarte îngustă şi unde există pericolul alunecării în lac, mai ales când plouă. Nu uitaţi să aveţi cu voi cel puţin 2 litri de apă, pentru zilele călduroase şi, bineînţeles, ceva de mâncare.
Noi am parcurs acest traseu mergând mai întâi pe poteca ce înconjoară lacul, apoi am urcat spre Piatra lui Lucaci şi mai apoi spre vârf, după care am coborât pe drumul forestier înapoi la maşină.

ACCES
Dinspre Cluj-Napoca, se ajunge foarte uşor la Lacul Tarniţa, mergând pe DN1 spre oraşul Gilău. Apoi, urmăriţi indicatoarele spre Lacurile Şomeşul Cald şi Tarniţa. Drumul este asfaltat şi se poate parcurge cu orice maşină. Vom lăsa maşina într-o mică parcare amenajată, lângă Barajul Tarniţa, de unde vom începe traseul nostru.

Barajul Tarniţa este un baraj în arc, construit în anul 1974, cu o înălțime de 97 m, cu o lungime a coronamentului de 237 m, care permite un debit deversor de 850 mc/s, având ca principal scop producerea de energie electrică. Primele grupuri energetice ale hidrocentralei Tarnița au fost puse în funcțiune în iunie 1974, cu o putere de 45 MW. În data de 7 mai 2009, la barajul lacului de acumulare Tarnița au fost date în funcțiune două microhidroagregate echipate cu turbine Francis, fiecare dine ele având o putere de 800 kW. (sursa: wikipedia)

MUNŢII GILĂULUI
Munții Gilăului sunt o grupă montană a Munţilor Apuseni, aparținând de lanțul muntos al Carpaţilor Occidentali. Cel mai înalt vârf este Vârful Chicera Comării (1475m). Alte vârfuri prezente sunt Chicera Negrului (1467m), Piatra Fulgerată (1428m), Petreasa (1415 m), Măgura Călățele (1.404 m).
Munții Gilăului sunt cea mai extinsă unitate montană din Judeţul Cluj, ajungând în nord până la  Depresiunea Huedin și la Culoarul Căpușului, la vest până la Munţii Vlădeasa, sud-vest până la Munții Bătrâna, iar în est până în zona Depresiunii Iara-Hășdate. Sunt formați aproape integral din șisturi cristaline prehercinice și granitoide ale "L"-ului de la Muntele Mare. (sursa: wikipedia)

PORNIM ?
Traseul nostru începe chiar de la bariera din dreptul Barajului Tarniţa, înainte de a-l traversa, mergând pe drumul forestier de pe malul său nordic.
Parcăm maşina chiar înainte de barieră, ne echipăm rapid şi pornim la drum.
La intrarea spre hidrocentrală găsim o plăcuţă pe care scrie "Accesul auto interzis. Pericol surpare drum", nişte tarife pentru pescuit în scop recreativ-sportiv şi mesajul "Scăldatul interzis". Avem noroc că bariera este ridicată şi pornim la drum.
Parcare

Mergem tot înainte, trecem pe lângă lucrătorii de la hidrocentrală şi ajungem rapid lângă baza Salvamont, cu peretele amenajat pentru escaladă de visavis. O bază Salvamont mai simpatică ca asta nu am mai văzut până acum !

Drumul este evident, iar marcajele punct roşu şi bandă albastră merg împreună în prima parte a traseului. Mergem lejer, în urcare uşoară, trecând pe lângă nişte case de vacanţă. Timp de 20 de minute ne vom plimba pe acest drum forestier, până vom ajunge la o stâncă mare, la intersecţia unde potecile de despart.
Intersecţia unde traseele se despart

Ne-am dat seama că am ajuns la intersecţie urmărind în permanenţă harta, cu ajutorul aplicaţiei Munţii Noştri. Ne-a salvat în multe ocazii, astfel că suntem nişte clienţi fideli hărţilor oferite de ei.
La intersecţie se desprind două trasee. Noi am ales să începem cu cel care merge pe lângă lac, deoarece am văzut pe hartă nişte puncte marcate ca periculoase, săritori şi atenţionări.
Ne-am gândit că este mai bine să avem picioarele odihnite pentru asta, aşa că pornim la vale urmărind marcajele de-a lungul malului lacului Tarniţa, spre stânga.
Urmărim în prima parte ambele marcaje, punct roşu şi bandă albastră.
Ne vom întoarce la final în acelaşi loc, venind din direcţia opusă, făcând astfel un traseu circuit. Consultaţi harta de la finalul articolului pentru a înţelege mai bine traseul, pe ruta aleasă de noi.
Pornim într-o coborâre uşoară, pe poteca ce şerpuieşte în serpentine, până ajungem aproape de lac. Marcajele sunt prezente şi se văd bine, aşa că urmăriţi-le cu atenţie !
Din acest punct, de unde traseele se despart, am parcurs următoarea porţiune de traseu mergând pe lângă malul lacului, în aproximativ 1,30h. Peisajul se tot schimbă, avem parte de treceri prin vâlcele, mici urcuşuri şi coborâşuri, dar în mare parte se merge lejer.
Avem parte de deschizături ale pădurii, de unde lacul se vede extraordinar, de mici porţiuni unde escaladăm stânci şi de locuri unde poteca este foarte îngustă sau înclinată.
La un moment dat, când ne-am apropiat foarte tare de lac, am găsit un loc tocmai bun pentru un popas. Am profitat de mica pauză ca să ne încărcăm bateriile, privind lacul şi peştii care ne tot dădeau târcoale. Am mâncat ceva, ne-am răcorit puţin şi ne-am continuat drumul.
Am dat de o mică porţiune cu grohotiş, pe care l-am traversat uşor, iar spre final ne-am blocat pentru câteva minute. Poteca pare să dispară la un moment dat, când pe hartă apare un punct marcat ca periculos. Este, de fapt, o stâncă uriaşă lângă apă, care trebuie ocolită. Drept urmare am urcat puţin prin bălării, pe unde am văzut semne că ar fi fost şi alţi turişti înaintea noastră şi am găsit rapid marcajele şi poteca. La început apare doar marcajul  bandă albastră, se merge lejer pentru încă câteva minute, după care apar nişte săgeţi roşii, în punctul în care traseele marcate cu  punct roşu şi bandă albastră se despart. (Până aici am făcut aproximativ 2 ore de la plecare şi 5,5km)
În momentul în care am văzut săgeţile roşii am verificat imediat pe hartă şi ne-am dat seama că am ajuns în punctul în care începe urcarea. Nu cred că aveţi şanse să vă pierdeţi, pentru că poteca este evidentă. Marcajul bandă albastră continuă pe malul lacului, dar noi vom urma de acum marcajul  punct roşu, ca să ajungem la Piatra lui Lucaci.
Facem o pauză de câteva minute şi începem urcarea, pe poteca ce se conturează în dreapta. Pentru că este o zi călduroasă şi altitudinea nu e impresionantă, obosim repede. Vestea bună este că avem doar 20 de minute de urcat până la Piatra lui Lucaci. Aşa că, sus la deal!
Dintr-o dată, vedem o deschizătură a pădurii de unde se vede lacul în toată splendoarea lui. Am ajuns la Piatra lui Lucaci (655m) !
Priveliştea este cu adevărat spectaculoasă şi a meritat să venim până aici. Putem admira lacul Tarnița până la coada Lacului, Golful Râșca, pintenii stâncoși limitrofi și pădurile M. Ijar şi Fărcașu.
Facem o pauză mai lungă pe pietrele încălzite de soare pentru a imortaliza momentul şi ne minunăm de ce locuri frumoase mai există prin ţara noastră. Dacă sunteţi prin apropiere de Cluj-Napoca şi încă nu aţi fost la Piatra lui Lucaci, trebuie să veniţi până aici ! Oricât de multe poze am văzut pe internet din locul ăsta, parcă tot mai frumos este să-l vezi cu ochii tăi !
E timpul să ne continuăm traseul. Mai avem de mers până la vârf (nu am găsit cum se numeşte) şi mai avem puţin de urcat. Timp de 35 de minute vom merge prin pădure până când vom ajunge într-o poiană largă, unde este cel mai înalt punct al traseului nostru de azi - 891m.
Plecăm de la Piatra lui Lucaci şi urcăm susţinut încă vreo 10 minute, după care urcuşul se mai domoleşte. Pădurea este superbă, iar poteca şerpuieşte prin această oază verde.
Urmăm poteca pe culme până ajungem la un luminiş, unde poteca devine la lată şi este invadată de urzici, trecând pe lângă un observator de vânătoare şi sărărie pentru vânat.
Apoi intrăm din nou în pădure pentru puţin timp şi în curând vom ajunge la vârf.
Vârful (891m) nu este evidenţiat în niciun fel la faţa locului, dar ne dăm seama că am ajuns urmărind harta pe aplicaţie. Nu vedem nici vreo panoramă uluitoare, dar poiana este invadată de flori şi este foarte frumoasă. Nu mai facem pauză căci este foarte cald şi ne continuăm drumul. Traversăm poiana în sensul firesc de mers şi la un moment dat trebuie să cotim spre dreapta. Fiţi atenţi la marcaje, căci drumul care traversează poiana merge tot înainte. Noi vom ieşi din acest drum principal, mergând spre dreapta în coborâre.

În poiană facem dreapta

De aici începem să coborâm accentuat în prima parte urmărind un drum larg, forestier. Mai avem de mers aproximativ o oră până vom ajunge din nou la intersecţia unde traseele s-au despărţit.
Coborâm în serpentine largi, trecând de mai multe zone de doborâturi, care nu pun însă probleme deosebite. Facem şi pauze scurte de zmeură din loc în loc şi ne întâlnim cu mai multe grupuri de turişti care au ales această variantă pentru urcare.
De la intersecţie vom mai avea 20 de minute de mers pe drumul cunoscut, pe lângă baza Salvamont, spre maşină.
A fost un traseu perfect pentru o jumătate de zi petrecută în natură, iar panorama Lacului Tarniţa văzută de la Piatra lui Lucaci ne-a surprins plăcut. Vă recomand să parcurgeţi acest traseu într-o zi mai răcoroasă, dar să evitaţi zilele în care plouă sau este ud pe jos.
Dacă aveţi întrebări, nu ezitaţi să le postaţi în secţiunea de comentarii.
Vă mulţumesc pentru vizita pe blog şi vă urez cărări cu soare !

iulie, 2020
X Galben la Piatra lui Lucaci


Pe acest blog puteți citi informații și despre alte trasee,
clasificate pe masive și pe dificultatea traseului, astfel:
U - Traseu ușor
M - Traseu mediu
D - Traseu dificil

TRASEE ÎN MUNŢII BAIULUI

TRASEE ÎN BREAZA

TRASEE ÎN MUNŢII BUCEGI

TRASEE ÎN MUNŢII BUZĂULUI

TRASEE ÎN MUNŢII CĂLIMANI

TRASEE ÎN MUNŢII CĂPĂŢÂNII

TRASEE ÎN MUNŢII CERNEI

TRASEE ÎN MUNŢII CIUCAŞ

TRASEU PE CLĂBUCETUL AZUGII

TRASEU PE CLĂBUCETUL TAURULUI

TRASEE ÎN MUNŢII COZIA

TRASEE ÎN MUNŢII FĂGĂRAŞ
TRASEE ÎN MUNŢII LATORIŢEI

TRASEE ÎN MUNŢII LEAOTA

TRASEE ÎN MUNŢII LOTRULUI

TRASEE ÎN MUNŢII MĂCIN

TRASEE ÎN MUNŢII MEHEDINŢI

M Rotbav - Cetatea Eroilor Heldenburg

TRASEE ÎN MUNŢII POSTĂVARU
U Poiana Braşov - Vanga Mică - Cabana Postăvaru

TRASEE ÎN MUNŢII PIATRA CRAIULUI

TRASEE ÎN MUNŢII RARĂU

Criteriile de clasificare ale traseelor turistice montane sunt:
timpul de mers, sezonalitatea, gradul de dificultate și nivelul de echipare al turiștilor.

TIMPUL DE MERS se înscrie în fișa tehnică și pe indicatoare și este exprimat în ore.
Timpul mediu estimat și care apare pe indicatoare este un criteriu orientativ, care depinde exclusiv de persoana care va parcurge traseul, cât și de pregătirea fizică.
Începeți cu trasee mai scurte și testați-vă rezistența în teren.

SEZONALITATEA este criteriul conform căruia traseele se împart în trasee de primăvară sau de toamnă, trasee de vară și trasee de iarnă.
Verificați prognoza meteo înainte de a pleca pe un anumit traseu, deoarece temperatura sau fenomenele meteo pe munte pot fi diferite decât la câmpie.

GRADUL DE DIFICULTATE este criteriul pe baza căruia traseele turistice montane se împart în:

TRASEE CU GRAD MIC DE DIFICULTATE: durata parcurgerii traseului este între 3-6 ore; diferența de nivel între 300-700 m; efort fizic moderat și care nu necesită o pregătire fizică specială.

TRASEE CU GRAD DE DIFICULTATE MEDIE: durata parcurgerii traseului este între 4-8 ore, diferența de nivel între 800-1000 m; efort fizic susținut  pe unele etape ale traseului; necesită o condiție fizică și orientare bune.

TRASEE CU GRAD MARE DE DIFICULTATE: durata traseului este între 5-9 ore, diferența de nivel parcursă este între 800-1500 m; necesită o bună condiție fizică și antrenament înainte de abordarea traseului.

NIVELUL DE ECHIPARE AL TURIŞTILOR este criteriul de bază căruia traseele montane sunt clasificate. Există trasee care nu necesită echipament montan special pentru parcurgerea lui, trasee care necesită echipament de drumeție, cum ar fi niște încălțări destinate drumețiilor montane pe poteci accidentate, grohotișuri, pante alunecoase cu grad de înclinare mediu și trasee care necesită echipament de drumeție special și complex, cum ar fi încălțări speciale pasajelor periculoase, cască, mănuși, coarde etc.



Ne-am întâlnit cu ursul pe traseu spre Refugiul Coştila

TRASEU CIRCUIT ÎN MUNŢII BUCEGI Căminul Alpin Buşteni - La Măsurătoarea Urşilor (1310m) - Cimitirul Simbolic (1425m) - Refugiul Coştila (169...