TRASEU CIRCUIT ÎN MUNŢII BUCEGI
Căminul Alpin Buşteni - La Măsurătoarea Urşilor (1310m) - Cimitirul Simbolic (1425m) - Refugiul Coştila (1690m) - La Măsurătoarea Urşilor (1310m) - Poiana Coştila (1305m) - Pichetul Roşu (1424m) - Cabana Poiana Izvoarelor (1455m) - Cabana Gura Diham (897m) - Căminul Alpin Buşteni
.jpeg)
Timp de parcurgere: 8 ore
Distanţa: 19 km
Marcaje: triunghi roşu 
+ nemarcat + triunghi roşu + bandă roşie
+ nemarcat + triunghi roşu + bandă roşieStare marcaje: bună
Diferenţa de nivel: 1139 m
Dificultate: mediu/greu
Sezonalitate: tot timpul anului, mai puţin poteca nemarcată spre refugiu
Surse de apă: izvor nefuncţional spre refugiu
Semnal la telefon: da
Harta Strava: Refugiul Costila | Hike | Strava
Echipament recomandat: încălţăminte de munte
Video de pe traseu:
Cea mai marcantă parte a acestui traseu a fost cu siguranţă întâlnirea cu ursul. Dar să o luăm cu începutul.
Am plecat entuziasmaţi la traseu din faţa Căminului Alpin din Buşteni. E o zi caldă şi însorită de octombrie şi sperăm să mai vedem pe ici pe colo din magia toamnei, căci suntem pe final, iar majoritatea copacilor s-au scuturat deja.
Prima parte a traseului este pe marcaj triunghi roşu, urmăm poteca foarte bine marcată pe Plaiul Munticelu. Această rută este foarte cunoscută între munţomani, numindu-se şi "magistrala" Bucegilor.
, urmăm poteca foarte bine marcată pe Plaiul Munticelu. Această rută este foarte cunoscută între munţomani, numindu-se şi "magistrala" Bucegilor.Ajungem foarte repede la un punct important pe traseu, la Troiţă. Aici, poteca coreşte uşor spre stânga, când colo... Ursul fix în potecă. Cumva am trecut pe lângă el şi nu s-a sinchisit să se mişte după noi. Dar mare panică ce-am simţit, am uitat instant toate acţiunile pe care ar trebui să le faci când te întâlneşti cu ursul şi am luat-o cu mare viteză în sus, urmărind traseul, doar ca să ne îndepărtăm de el. Mare noroc am avut că a stat pe loc şi nu ne-a urmărit, cum am auzit ulterior de la nişte prieteni că face. Acesta este teritoriul lui şi se pare că îi cam place să se plimbe după turişti. Aşa că mare grijă în zonă !
Mai departe, urcăm susţinut şi ajungem în aproximativ 45 de minute în punctul numit
La Măsurătoarea Urşilor. Wow ! Fix la ei acasă. Acest punct îl veţi găsi mai uşor dacă staţi şi urmăriţi harta Munţii Noştri, dar şi la faţa locului există o săgeată pentru traseul marcat cu triunghi roşu, aşa că dacă sunteţi atenţi o să nimeriţi. Vedeţi mai bine cum arată în clipul pe care l-am filmat pe traseu.
De aici vom intra pe nemarcat spre refugiul Coştila. Înainte să venim aici, fiind prima dată, am consultat toate blogurile şi clipurile pe care le-am găsit, ca să ştiu cu ce mă voi confrunta la faţa locului. Dar ştiţi cum se întâmplă... Socotelile de acasă nu se potrivesc cu cele din târg.
Ştiam că avem de urmărit o potecă marcată cu o bandă orizontală galbenă. Am văzut-o din prima, aşa că nu ne-am făcut mari probleme. Singura necunoscută era poteca, căci, toamnă târziu fiind, era acoperită de frunze şi nu se mai vedea. Fix la asta nu m-am gândit. ia poteca de unde nu-i!
Ok, semi marcaje sunt, ne descurcăm... M-am gândit eu. Şi uite aşa am luat-o la deal pieptiş urmărind liniuţele galbene. Într-un punct, la 2 minute de la plecare din poiană, se desprind două poteci. Una merge spre zona numită la Verdeaţă şi spre Valea Albă, iar a două, cea din dreapta merge spre refugiu. Pe acolo ne e drumul !
Şi mergând noi după semnele galbene, ajungem la o zonă în care poteca merge pe curbă de nivel şi apoi la un vâlcel. Să fie ăsta Policandru ? Ne uităm pe hartă... Şi surpriză ! E valea Coştilei. Suntem cumva sub refugiu, dar nicidecum în potecă. Nasol. Trebuie să ne întoarcem şi să găsim poteca corectă. Pe harta Munţii Noştri se vede foarte bine poteca, iar tot ce aveţi de făcut este să urmăriţi des harta. Ne-am dat seama într-un final că marcaje galbene sunt şi pe partea celaltă. Am concluzionat că sunt foarte multe poteci înşelătoare prin zonă. Ori s-au pierdut şi alţii, ori duc în alte direcţii.
Ajungem într-un final la Cimitirul Simbolic şi, în sfârşit, simţim că suntem pe drumul cel bun. Aici, pe o stâncă mai proeminentă, sunt câteva plăcuţe comemorative ale unor oameni importanţi ai muntelui. Nu toţi şi-au găsit sfârşitul în Bucegi, dar aici este un loc cu însemnătate pentru alpinişti şi oameni ai muntelui.
.jpeg)
Mai sus de Cimitirul Simbolic, dăm de băncuţă şi de izvor. Păcat că nu este apă în perioada asta a nului, aşa cp bem ce-am cărat în rucsac. Apropos, vă recomand să aveţi minim doi litri de apă la voi ! Şi conmtinuăm cu traseul. Notă... Poteca se continuă uşor spre stânga, pe unde e mai vizibilă. Noi, evident, am luat-o în dreapta. pare că e potecă şi pe acolo, plus că aia e direcţia de mers spre refugiu. Aşa că prin bălării cu noi ! Am traversat zona înierbată, săi zicem, când iar părea că am ajuns în potecă. Apoi am ajuns în sfârşit la vâlcelul cu pricina, Policandu şi l-am traversat prin mijlocul lui. Dar era potecă pe margine... Ce să-i faci, dacă nu ştii... Mai departe iar am dat de potecă şi iar am ieşit din ea. Concuzia ? Un haos. ce să vă explic, când nu ştiu cum am ajuns acolo ? Din aproape în aproape... Urmărind harta.
.jpeg)
La un moment dat vedem refugiul. Ura ! Dar mai avem de traversat un vâlcel. Super!
Până aici am făcut 2 ore şi jumătate, cu tot cu pierderile de rigoare. Hai că nu-i rău.
Am citit câteva informaţii despre refugiu pe internet. Acesta se mai numeşte şi refugiul alpiniştilor, sau baraca, şi stă la baza unor trasee importante de escaladă şi alpinism din România. Iar cel mai înalt traseu de alpinism este cel de pe Valea Albă, care are un perete înalt de 400m. Aparţine Clubului Alpin Român, o organizaţie care a luat fiinţă prin 1934. Atunci tipăreau într-o revistă articole despre trasee montane şi organizau excursii pentru iubitori ai muntelui. În toată perioada existenţei refugiului, din 1938 şi până astăzi, membrii acestui club au avut grijă de el. A fost construit ca bază pentru primii alpinişti ai României, pe un teren donat de rege. Apoi a fost luat de comunişti, împreună cu clădirea Clubui Alpin Român din Buşteni. După revoluţie şi 10 ani de procese, refugiul a revenit în proprietatea clubui. Din 2016 până în 2018 membrii au donat, alături de diverse firme, pentru reabilitarea lui. Au fost transportate tone de materiale, de la nisip pentru fundaţie, până la termopane şi panoul solar. Au făcut treabă bună băieţii, refugiul arată impecabil.
Dar stai... Unde-i cheia ? Ştiam că aceste refugii se pot folosi de oricine în caz de vreme rea. Dar acum era închis, ceea ce mi s-a părut cam nasol. Înţeleg că l-au reabilitat, dar e doar pentru membrii clubului ? Poate că da, iar eu n-am ştiut. în fine...
.jpeg) |
| Refugiul Coştila |
.jpeg)
.jpeg)
Ne relaxăm vreo jumătate de oră în faţa refugiului şi a peisajului impresionant de toamnă, cu zade aurii străjuind Valea Coştilei şi ne punem în mişcare.
Vom coborî pe acelaşi traseu până la intersecţia cu triunghiul roşu. De data asta nimerim super repede, căci de sus poteca se zăreşte mult mai uşor. Bineînţeles că nu era pe unde am venit noi, dar măcar am găsit-o acum. Se traversează vâlcelul şi apoi se coboară până la vâlcelul Policandru, unde poteca e pe lângă, până când se traversează şi acela. Apoi ajungem la băncuţă, şi apoi la Măsurătoarea Urşilor. 45 de minute de coborâre. Perfect. Mai avem timp să o luăm spre Poiana Pichetul Roşu şi ne hotărâm mai târziu pe unde coborâm spre Gura Diham.
Dar mai întâi, trecem prin Poiana Coştilei, un loc absolut superb.
În rest, traseul spre Poiana Pichetu Roşu e destul de monoton. În mare parte în urcare, cu câteva coborâri scurte, prin pădure. Vreo ora şi jumătate mergem până la intersecţie. În drum, mai dăm de o intersecţie importantă. Traseul nostru se intersectează cu cel care urcă pe Valea cerbului spre Omu, marcat cu banda galbenă. Puteam coborî şi pe aici spre şoseaua ce leagă Gura Diham de Buşteni, dar noi am continuat.
Ajungem la Poiana Pichetul Roşu, unde iar dăm de urme de urs. E pe aproape cu siguranţă. Poiana nu e chiar poiană, mai mult o intersecţie. Se poate merge spre Cabana Mălăieşti, Cabana Diham sau spre Cabana Poiana Izvoarelor. O alegem pe cea din urmă, pentru că suntem obosiţi deja. Iar în clip, v-am explicat şi care e treaba cu pichetul, dacă sunteţi curioşi.
.jpeg) |
| Poiana Coştilei |
Ajungem rapid la Cabana Poiana Izvoarelor. N-am mai fost de mult pe aici, dar am aflat că nu mai este funcţională de vreo 5 ani. Pare că e locuită totuşi, pentru că apare o minunăţie de mâţă bine îngrijită. E clar că nu e mâţa pădurii... Pentru prima oară azi ne întâlnim şi cu câtiva oameni, ceea ce e bine. Au speriat ei ursul înaintea noastră, aşa că drumul e liber.
Ajungem repede şi la Cabana Gura Diham, de unde o luăm pe asfalt spre Buşteni, la Căminul Alpin, unde am lăsat maşinile. Mai avem de mers vreo 45 de minute.
Am mai făcut o variantă a acestui traseu într-o vară, spre Cabana Diham şi Vârful Grecului. Puteţi citi mai multe despre acest traseu AICI.
octombrie, 2022
Pe acest blog puteți citi informații și despre alte trasee,
clasificate pe masive și pe dificultatea traseului, astfel:
U - Traseu ușor
M - Traseu mediu
D - Traseu dificil
TRASEE ÎN MUNŢII APUSENI
TRASEE ÎN MUNŢII BAIULUI
TRASEE ÎN BREAZA
TRASEE ÎN MUNŢII BUCEGI
D Culmea Clincea - Refugiul Tiganesti - Vârful Omu
TRASEE ÎN MUNŢII BUZĂULUI
TRASEE ÎN MUNŢII CĂLIMANI
TRASEE ÎN MUNŢII CĂPĂŢÂNII
TRASEE ÎN MUNŢII CERNEI
TRASEE ÎN MUNŢII CIUCAŞ
TRASEU PE CLĂBUCETUL AZUGII
TRASEU PE CLĂBUCETUL TAURULUI
TRASEE ÎN MUNŢII COZIA
TRASEE ÎN MUNŢII FĂGĂRAŞ
TRASEE ÎN MUNŢII GILĂULUI
TRASEE ÎN MUNŢII GROHOTIŞULUI
TRASEE ÎN MUNŢII LATORIŢEI
TRASEE ÎN MUNŢII LEAOTA
TRASEE ÎN MUNŢII LOTRULUI
TRASEE ÎN MUNŢII MĂCIN
TRASEE ÎN MUNŢII MEHEDINŢI
TRASEE ÎN MUNŢII PERŞANI
U Vulcanul Racoș - Coloanele de Bazalt - Lacul de Smarald
U Vulcanul Racoș - Coloanele de Bazalt - Lacul de Smarald
U Holbav
M Rotbav - Cetatea Eroilor Heldenburg
TRASEE ÎN MUNŢII POSTĂVARU
U Poiana Braşov - Vanga Mică - Cabana Postăvaru
TRASEE ÎN MUNŢII PIATRA CRAIULUI
TRASEE ÎN MUNŢII POSTĂVARU
U Poiana Braşov - Vanga Mică - Cabana Postăvaru
TRASEE ÎN MUNŢII PIATRA CRAIULUI
TRASEE ÎN MUNŢII RARĂU
TRASEE ÎN MUNŢII SIRIU
TRASEE ÎN MUNŢII VRANCEI
EXCURSII
Criteriile de clasificare ale traseelor turistice montane sunt:
timpul de mers, sezonalitatea, gradul de dificultate și nivelul de echipare al turiștilor.
TIMPUL DE MERS se înscrie în fișa tehnică și pe indicatoare și este exprimat în ore.
Timpul mediu estimat și care apare pe indicatoare este un criteriu orientativ, care depinde exclusiv de persoana care va parcurge traseul, cât și de pregătirea fizică.
Începeți cu trasee mai scurte și testați-vă rezistența în teren.
SEZONALITATEA este criteriul conform căruia traseele se împart în trasee de primăvară sau de toamnă, trasee de vară și trasee de iarnă.
Verificați prognoza meteo înainte de a pleca pe un anumit traseu, deoarece temperatura sau fenomenele meteo pe munte pot fi diferite decât la câmpie.
GRADUL DE DIFICULTATE este criteriul pe baza căruia traseele turistice montane se împart în:
TRASEE CU GRAD MIC DE DIFICULTATE: durata parcurgerii traseului este între 3-6 ore; diferența de nivel între 300-700 m; efort fizic moderat și care nu necesită o pregătire fizică specială.
TRASEE CU GRAD DE DIFICULTATE MEDIE: durata parcurgerii traseului este între 4-8 ore, diferența de nivel între 800-1000 m; efort fizic susținut pe unele etape ale traseului; necesită o condiție fizică și orientare bune.
TRASEE CU GRAD MARE DE DIFICULTATE: durata traseului este între 5-9 ore, diferența de nivel parcursă este între 800-1500 m; necesită o bună condiție fizică și antrenament înainte de abordarea traseului.
NIVELUL DE ECHIPARE AL TURIŞTILOR este criteriul de bază căruia traseele montane sunt clasificate. Există trasee care nu necesită echipament montan special pentru parcurgerea lui, trasee care necesită echipament de drumeție, cum ar fi niște încălțări destinate drumețiilor montane pe poteci accidentate, grohotișuri, pante alunecoase cu grad de înclinare mediu și trasee care necesită echipament de drumeție special și complex, cum ar fi încălțări speciale pasajelor periculoase, cască, mănuși, coarde etc.
.jpeg)
