Transalpina (mai jos de Pasul Urdele) (2040m) - Vârful Iezer (2157m) - Şaua Iezerului (2090m) - Şaua Mohoru (2165m) - Şaua Pleşcoaia (2229m) - Hornul Lacurilor (Lacul Vidal, Lacul Pencu, Lacul Gâlcescu)
Timp de parcurgere: 5h (cu pauze, fără coborârea la lac +2h)
Marcaje: 
+
+Distanța: 14 km
Dificultate: mediu
Stare marcaje: bună
Sezonalitate: şoseaua Transalpina este închisă iarna
Surse de apă: la Lacul Vidal
TRASEU
În acest articol vă prezint un traseu cu adevărat spectaculos, relativ uşor de parcurs de nişte drumeţi antrenaţi, care oferă nişte panorame superbe asupra Lacului Gâlcescu. Este un traseu scurt care poate fi parcurs de oricine doreşte să petreacă jumătate de zi în natură, pe munte, cu promisiunea unor amintiri memorabile.
Traseul implică mai multe urcări şi coborâri succesive, urmărind traseul de creastă ce merge spre vârful Parângul Mare(2529m). Acest traseu poate fi făcut deopotrivă de copii şi de adulţi, urmărind cu atenţie marcajele aplicate pe stânci sau stâlpii indicatori. Noi am parcurs acest traseu pe ceaţă în prima parte şi nu am avut probleme de orientare.
Ca de fiecare dată, vă recomand să fiţi echipaţi corespunzător unei drumeţii la altitudini înalte, unde chiar şi vara temperatura poate coborî până la 0 grade.
Noi am avut parte de o zi superbă, am mers printre nori şi ne-am oprit înainte de a coborî prin Hornul Lacurilor, căci ne-am mulţumit cu priveliştea lacurilor văzute de sus.
Pe lângă cele cinci ore pe care le-am petrecut pe traseu (cu pauze) se mai adaugă două ore de coborât spre lac şi de urcat înapoi.
Nu am găsit o altă potecă marcată care să ne ducă spre Pasul Urdele, unde am lăsat maşina, aşa că am fost nevoiţi să ne urmăm acelaşi traseu înapoi. Nu ne-a părut rău însă, deoarece norii s-au risipit la întoarcere şi am avut timp să vedem panoramele şi locurile pe care la plecare nu am reuşit să le vedem.
Totuşi, am aflat de la prietenii noştri din Voineasa, că mai există o potecă marcată care ajunge chiar în apropierea lacului şi astfel, am vom avea motiv să ne întoarcem aici.
Per total, traseul nu a fost greu, dar urcuşurile şi coborâşurile succesive, atât la dus cât şi la întors, au făcut ca acest traseu să nu fie considerat uşor. Vă las şi pe voi să-mi spuneţi cum a fost!
ACCES
Spre punctul de unde începe traseul, mai jos de Pasul Urdele (2040m) pe Transalpina se poate ajunge dintr-unul din capetele şoselei.
Din Obârşia Lotrului până în Pasul Urdele sunt aproximativ 19km, care se pot parcurge în 35 de minute într-o zi liberă. Iar din Rânca, cea mai apropiată staţiune montană sunt 9km, care se parcurg în aproximativ 20 de minute.
Noi am mers pe traseu într-o zi de sâmbătă, în luna august, când şoseaua era foarte aglomerată. Este un drum unde se ajunge uşor şi mulţi turişti vin să se bucure de aerul de munte, la altitudini înalte. Surpriza a fost că în locul de unde se pleacă pe traseu, în apropierea indicatorului, am găsit vreo 30 de maşini. Să fi ştiut toată lumea de traseul ăsta? Răspunsul este da! Foarte mulţi drumeţi s-au încumetat să parcurgă acest traseu, precum şi continuarea lui spre Vârful Parângul Mare. Cu toate astea, dacă vreţi să fie linişte, vă recomand să-l parcurgeţi în timpul săptămânii.
Pe Google Maps veţi găsi foarte uşor locul de unde începe traseul, mai jos de Pasul Urdele, unde este o mică parcare amenajată în dreptul stâlpului cu plăcuţe indicatoare.
MUNŢII PARÂNG
Munţii Parâng sunt cei mai înalţi şi mai stâncoşi din grupa munţilor cuprinşi în spaţiul dintre Jiu, Strei şi Olt, ocupând o suprafaţă de circa 1100 kmp.
În familia munţilor Căpăţânii, Lotrului, Cindrelului, Şureanului, Parângul este amplasat în partea de sud-vest, într-un poligon cu axa nord-sud lungă de circa 33 km şi cu axa est-vest lungă de 32km. Limitele munţilor Parâng sunt formate în principal de apele râurilor Jiul de Est, Lotru, Latoriţa şi Olteţ.
Vârful Parângul Mare (2529m) domină nu numai munţii Parâng cu altitudinea sa de peste 2500 de metri, ci întregul ţinut muntos dintre Olt şi Dunăre, fiind din acest punct de vedere, după vârfurile din munţii Făgăraş, al doilea din ierarhia Carpaţilor româneşti.
Munţii Parâng sunt străbătuţi de cea mai înaltă şosea de la noi din ţară, Transalpina, care ajunge până la altitudinea de 2200m, oferind privelişti deosebite celor ce se încumetă să o parcurgă de la un capăt la altul.
PORNIM?
Venim dinspre Rânca şi pândim pe partea stângă indicatorul din Şaua Urdele. E ceaţă şi n-am vrea să-l ratăm. În acelaşi timp ne ajutăm de aplicaţia Munţii Noştri pentru a fi siguri că suntem unde trebuie. Pe hartă se văd două variante de a porni pe acest traseu, dar în apropierea primului punct de pornire care apare pe hartă nu se poate parca maşina. Aşa că coborâm serpentinele strânse şi mai jos vedem mai multe maşini parcate în apropierea indicatorului, într-o mică parcare amenajată. Ne găsim un loc de parcare mai jos, ne echipăm şi pornim din dreptul stâlpului cu plăcuţe indicatoare.
Săgeţile ne arată direcţia aşa că pornim prin ceaţă întrebându-ne dacă acest traseu este îndeajuns de bine marcat încât să nu ne pierdem pe undeva.
Urmăm cea mai lată potecă care se conturează în faţă şi găsim imediat şi marcaje. Pe acest traseu vom urma banda roşie în prima parte.
în prima parte.Pornim imediat în urcare pe pantele abrupte ale muntelui Iezer, şi cum prima parte a urcării pare întotdeauna cea mai grea, obosim repede. Înaintăm încet prin ceaţa deasă urmărind îndeaproape marcajele şi ne facem încălzirea. Poteca este clară şi nu am avut probleme de orientare.
Cel mai rău ne pare că nu putem vedea nimic în jur, dar înaintăm cu speranţa că norii se vor risipi. Această urcare, până pe primul vârf pe care îl vom atinge pe acest traseu, ne-a luat fix jumătate de oră.
Suntem pe vârful Iezer (2157m) şi ne dăm seama că am ajuns când poteca s-a mai domolit, căci nu există un indicator propriu-zis.
Găsim în potecă o cruce, trecem pe lângă ea şi când ridicăm ochii avem parte de prima surpriză a zilei. Norii s-au risipit pentru câteva minute şi am putut vedea zona alpină spre vest cu numeroase creste, piscuri, căldări, până spre vârful Parângul Mare şi vârful Cârja.
După o scurtă pauză pe vârf norii ne acoperă din nou, dar frumuseţea peisajelor alpine din Parâng se conturează în depărtări.
În continuarea traseului nostru vom coborî de pe vârful Iezer orientându-ne spre sud. Dibuim poteca poteca urmărind indicatoarele, fiind mai slab conturată, dar vizibilă. Avem impresia că este o zonă expusă, dar din cauza ceţii nu vedem mare lucru.
Coborâm până în Şaua Iezer (2090m) destul de accentuat, după care ne îndreptăm spre muntele Mohoru.
După aproximativ 45 de minute de urcuş avem parte de una dintre priveliştile excepţionale ale acestor munţi. Ne bucurăm şi de câteva raze de soare, care împreună cu norii ce se mută rapid, fac această panoramă memorabilă.
Ne îndreptăm spre Şaua Mohoru(2160m), coborând pe faţa vestică a muntelui. Avem parte de o privelişte asupra Lacului Iezer, care se vede jos într-o căldare.
Trebuie să recunosc că la un moment dat am crezut că este chiar Lacul Gâlcescu, dar după ce ne-am uitat pe hartă, ne-am dat seama că mai avem ceva de mers până la el.
fiind aplicat pe stâncile din golul alpin. Ne îndreptăm spre Şaua Pleşcoaia (2229m) având în faţa noastră ultima urcare de azi. Nu este abrupt deloc şi înaintăm rapid.
După aproximativ două ore de mers (în care am luat două pauze de aproximativ 15 minute) ajungem sub Vârful Setea Mare, la intersecţia cu traseul ce coboară spre lacul Gâlcescu, marcat cu triunghi roşu.
.La intersecţie facem dreapta şi mergem pe platou în coborâre uşoară în prima parte, spre Hornul Lacurilor, pe unde se ajunge lângă Lacurile Pencu (1991m alt - 0,16ha, 2,9m adâncime), Vidal (1987m alt - 0,59ha, 3,6m adâncime) şi Gâlcescu (1935m alt - 3,02ha, 9,3m adâncime) - cel mai frumos lac din Parâng.
Ne oprim desupra lacurilor ca să ne bucurăm de priveliştea de sus şi ne hotărâm să facem o pauză mai lungă de masă. Ştiţi cum se traduce acţiunea asta? Facem pauză, mâncăm ceva şi ne apucă lenea de coborât până la lac. Se vede pe unde merge poteca, iar acestă porţiune din Hornul Lacurilor este abruptă şi accidentată.
Hotărâm că pentru traseul ăsta suntem mulţumiţi cu priveliştea asupra lacurilor de sus, mai ales pentru că ştiam că trebuie să ne întoarcem pe acelaşi drum. Mai mult de atât, vom avea motiv să revenim la Lacul Gâlcescu pe poteca ce pleacă de la Obârşia Lotrului. În plus, ne-am întâlnit la un moment dat pe traseu cu un cioban care ne-a spus că pe la ora 15:00 începe ploaia cu grindină. Aşa că am poposit un pic deasupra lacului, ne-am relaxat şi ne-am bucurat de priveliştea extraordinară. 
După pauză, ne hotărâm că e timpul să ne întoarcem. Vom urma acelaşi traseu pe care am venit, dar la întoarcere am avut noroc şi norii s-au risipit.
Vom urca spre intersecţia de pe culmea Pleşcoaia pe marcaj triunghi roşu, apoi vom traversa din nou Şaua Mohoru, urmând poteca marcată cu bandă roşie până vom ajunge la maşină.
, apoi vom traversa din nou Şaua Mohoru, urmând poteca marcată cu bandă roşie până vom ajunge la maşină.Partea proastă, când te întorci pe acelaşi traseu, e că ştii exact cât ai de mers, de urcat şi de coborât. Ne-am urnit cu greu în urcarea pe sub Vârful Mohoru, apoi am coborât abrupt şi accidentat până în Şaua Iezer, unde de data asta, am văzut peisajul ce ne înconjura. Oiţe, văi glaciare abrupte, creste impunătoare şi nori ce parcă dansează pe cer. Ce poţi să-ţi doreşti mai mult?
După aproximativ 2 ore de mers ajungem din nou pe pantele muntelui Iezer, de unde vedem serpentinele Transalpinei şi coborâm agale spre maşină.
Traseul ne-a depăşit aşteptările, poate pentru că nu am mai fost până acum în Parâng şi nu ştiam la ce să ne aşteptăm. Peisajul a fost de vis, traseul interesant, iar lacul deosebit. Cu promisiunea că vom reveni, ne luăm la revedere de la crestele dantelate ale Munţilor Parâng şi ne îndreptăm spre un nou traseu. Cărări cu soare vă doresc!
august, 2020
VIDEO DE PE ACEST TRASEU!
 |
| Harta Traseului |
Pe acest blog puteți citi informații și despre alte trasee,
clasificate pe masive și pe dificultatea traseului, astfel:
U - Traseu ușor
M - Traseu mediu
D - Traseu dificil
TRASEE ÎN MUNŢII APUSENI
TRASEE ÎN MUNŢII BAIULUI
TRASEE ÎN BREAZA
TRASEE ÎN MUNŢII BUCEGI
TRASEE ÎN MUNŢII BUZĂULUI
TRASEE ÎN MUNŢII CĂLIMANI
TRASEE ÎN MUNŢII CĂPĂŢÂNII
TRASEE ÎN MUNŢII CERNEI
TRASEE ÎN MUNŢII CIUCAŞ
TRASEU PE CLĂBUCETUL AZUGII
TRASEU PE CLĂBUCETUL TAURULUI
TRASEE ÎN MUNŢII COZIA
TRASEE ÎN MUNŢII FĂGĂRAŞ
TRASEE ÎN MUNŢII GILĂULUI
TRASEE ÎN MUNŢII GROHOTIŞULUI
TRASEE ÎN MUNŢII LATORIŢEI
TRASEE ÎN MUNŢII LEAOTA
TRASEE ÎN MUNŢII LOTRULUI
TRASEE ÎN MUNŢII MĂCIN
TRASEE ÎN MUNŢII MEHEDINŢI
TRASEE ÎN MUNŢII PERŞANI
U Vulcanul Racoș - Coloanele de Bazalt - Lacul de Smarald
U Vulcanul Racoș - Coloanele de Bazalt - Lacul de Smarald
M Rotbav - Cetatea Eroilor Heldenburg
TRASEE ÎN MUNŢII POSTĂVARU
U Poiana Braşov - Vanga Mică - Cabana Postăvaru
TRASEE ÎN MUNŢII PIATRA CRAIULUI
TRASEE ÎN MUNŢII POSTĂVARU
U Poiana Braşov - Vanga Mică - Cabana Postăvaru
TRASEE ÎN MUNŢII PIATRA CRAIULUI
TRASEE ÎN MUNŢII RARĂU
TRASEE ÎN MUNŢII SIRIU
TRASEE ÎN MUNŢII VRANCEI
EXCURSII
YOUTUBE VIDEOS:
Criteriile de clasificare ale traseelor turistice montane sunt:
timpul de mers, sezonalitatea, gradul de dificultate și nivelul de echipare al turiștilor.
TIMPUL DE MERS se înscrie în fișa tehnică și pe indicatoare și este exprimat în ore.
Timpul mediu estimat și care apare pe indicatoare este un criteriu orientativ, care depinde exclusiv de persoana care va parcurge traseul, cât și de pregătirea fizică.
Începeți cu trasee mai scurte și testați-vă rezistența în teren.
SEZONALITATEA este criteriul conform căruia traseele se împart în trasee de primăvară sau de toamnă, trasee de vară și trasee de iarnă.
Verificați prognoza meteo înainte de a pleca pe un anumit traseu, deoarece temperatura sau fenomenele meteo pe munte pot fi diferite decât la câmpie.
GRADUL DE DIFICULTATE este criteriul pe baza căruia traseele turistice montane se împart în:
TRASEE CU GRAD MIC DE DIFICULTATE: durata parcurgerii traseului este între 3-6 ore; diferența de nivel între 300-700 m; efort fizic moderat și care nu necesită o pregătire fizică specială.
TRASEE CU GRAD DE DIFICULTATE MEDIE: durata parcurgerii traseului este între 4-8 ore, diferența de nivel între 800-1000 m; efort fizic susținut pe unele etape ale traseului; necesită o condiție fizică și orientare bune.
TRASEE CU GRAD MARE DE DIFICULTATE: durata traseului este între 5-9 ore, diferența de nivel parcursă este între 800-1500 m; necesită o bună condiție fizică și antrenament înainte de abordarea traseului.
NIVELUL DE ECHIPARE AL TURIŞTILOR este criteriul de bază căruia traseele montane sunt clasificate. Există trasee care nu necesită echipament montan special pentru parcurgerea lui, trasee care necesită echipament de drumeție, cum ar fi niște încălțări destinate drumețiilor montane pe poteci accidentate, grohotișuri, pante alunecoase cu grad de înclinare mediu și trasee care necesită echipament de drumeție special și complex, cum ar fi încălțări speciale pasajelor periculoase, cască, mănuși, coarde etc.
.jpeg)
No comments:
Post a Comment