Wednesday, August 12, 2020

Traseu eşuat spre Vârful Cioara din Munţii Leaota

 TRASEU MONTAN CIRCUIT ÎN MUNŢII LEAOTA

Dragoslavele - Valea Caselor (775m)

- Stâna din Poiana lui Iuda (1250m)

Timp de parcurgere: 4,30h
Marcaje: nemarcat + 
Diferenţă de nivel: 475m
Dificultate: mediu
Sezonalitate: tot timpul anului
Surse de apă: nu am găsit

TRASEU
Cu toate că eu am numit acest traseu drept "eşuat", vă voi împărtaşi experienţa noastră în încercarea de a face un traseu circuit în Munţii Leaota. Planul iniţial era să ajungem la Vârful Cioara şi să facem o buclă, să urcăm pe marcaj cruce roşie şi să coborâm pe Muntele Albescu, pe marcaj cruce galbenă. Cum socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, am făcut un traseu circuit la nimereală, pentru că am ratat marcajele la un moment dat. Astfel, am ajuns să urcăm pe o potecă nemarcată, în realitate un râu în toată regula.
Am reuşit să ajungem în cele din urmă la stâna din Poiana lui Iuda, unde am abandonat traseul din cauza unei ploi torenţiale.
Până la urmă, a ieşit o tură drăguţă, prin ploaie, pe care o puteţi încerca dacă aveţi chef de o aventură în Leaota.
Ne-a ajutat foarte mult harta de pe aplicaţia Munţii Noştri care, deşi a dat rateuri din cauza lipsei de semnal la telefon, ne-a ghidat în direcţia bună.

ACCES
Am pornit dis de dimineaţă din Bucureşti spre comuna Dragoslavele (jud. Argeş). Am făcut cam mult pe drum, astfel că am ajuns în sat în jur de ora 11:30.
Din centrul comunei, vom urma marcajele cruce roşieşi cruce galbenă, pe lângă Biserica "Adormirea Maicii Domnului", mergând spre vechea vatră a satului pe şoseaua asfaltată, având în stânga Pârâul Valea Caselor. Practic este drumul principal ce merge spre capătul satului, spre muntele Iuda.
După aproximativ 3 km de mers prin sat, ajungem în punctul unde drumul asfaltat se termină, făcându-i loc celui forestier. Mai înaintăm câteva sute de metri până ajungem la intersecţia în care cele două trasee marcate cu cruce roşieşi cruce galbenă se despart.
Drumul forestier poate fi parcurs de orice maşină, iar în apropierea stâlpului cu săgeţi indicatoare găsim loc să parcăm maşina.
Nu ştiu dacă alţi drumeţi s-au speriat de prognoza meteo, dar alte maşini nu mai sunt pe aici, semn că suntem singure pe traseu. Aşa că ne echipăm şi pornim la drum în jurul orei 12:00.

MUNŢII LEAOTA
Munții Leaota sunt munți în lanțul Carpaţilor, care fac parte din Carpaţii Meridionali, învecinându-se cu Munţii Bucegi şi Munţii Piatra Craiului. Vârful Leota, din centrul masivului, este cel mai înalt punct al lor, cu o altitudine de 2133m. (sursa: wikipedia)
Solitudinea acestor munţi, tărâmurile bântuite doar de vântul neobosit şi turmele de oi (atunci când sezonul permite) fac din această arie protejată o destinatie ideală pentru amatorii de locuri izolate. Principalele activităţi turistice care pot fi întreprinse în Munţii Leaota sunt drumeţii, ciclism montan, schi de tură, fotografie şi observare faună, iar localităţi de acces în sit sunt: Moeciu de Sus, Fundata, Stoieneşti, Fundăţica, Podu Dâmboviţei, Rucăr. (sursa: ananp.gov.ro)

Am mai încercat trasee montane în zonă, despre care puteţi citi în articole pe blog:

PORNIM?
Intenţia noastră a fost de a urma marcajul cruce roşiela urcare spre Vârful Cioara, astfel că am luat-o în direcţia indicată de săgeţi, înainte.
Trecem de ultimele gospodării şi avansăm rapid pe drumul forestier lat. Marcaje găsim din loc în loc şi, cu toate că ne ameninţă nişte nori negri, suntem pregătite şi de câţiva stropi de ploaie.

În vreo 20 de minute ajungem într-un punct în care se desprind mai multe drumuri, astfel că ne uităm după marcaje.
În poiana pe care o vedeţi în poza de mai jos, vedem marcajul desenat pe un copac mare, înspre dreapta. Sub el, ce-i drept, e şi o săgeţică, dar nu ştiu de ce nu ne-am dat seama că traseul o ia spre stânga de fapt. Ca de obicei, după ce vedem un marcaj, mergem tot înainte până îl găsim pe următorul. Asta am făcut şi acum, dar stând de vorbă, nu ne-am dat seama că poteca se continuă peste râu, în stânga, în direcţia indicată de săgeată. Aşa că am mers tot înainte pe drumul forestier pe care eram deja.

Am mers pe drumul forestier lat şi evident, în dreapta, pentru câteva minute şi după ce ne-am dat seama că nu mai vedem niciun marcaj, am consultat harta. Pe harta Munţii Noştri apar mai multe poteci, iar în realitate toate sunt evidente.
Ne-am dat seama rapid că am ieşit din poteca marcată, dar am avut un impuls de moment şi am hotărât să ne continuăm drumul pe o potecă nemarcată, din spirit de aventură.

Pe hartă am văzut că poteca pe care am ales-o noi se uneşte la un moment dat cu poteca principală marcată cu cruce roşie, aşa că am mers înainte. "Cât de rău poate fi ?" (Puteţi vedea poteca pe care am mers pe harta de la finalul articolului.)

Am continuat să urcăm pe poteca pe care am ales-o de pe hartă, văzând că merge de-a lungul unui râu. După câteva minute de mers poteca s-a transformat în râu în toată regula. Ce ne gândim noi ? "Tocmai bine. Testăm şi impermeabilitatea bocancilor cu ocazia asta."

Am luat-o în sus la deal prin râu, căci potecă nu era, şi ne-am distrat o perioadă, până a început să plouă. Timid la început, dar ne-am gândit să ne punem totuşi pelerinele, ca să nu ne udăm prea tare.
După vreo oră de mers, de la plecare, mai consultăm o dată harta. "Hai că nu mai e mult până ieşim din albia râului. Căutăm o poiană pe unde vom merge cumva în stânga spre traseul marcat."
Zis şi făcut, doar că harta s-a blocat la un moment dat, iar noi am văzut un drum destul de lat, dar neumblat, care urcă spre stânga. Poiana nu este chiar evidentă. Este mai mult o deschizătură a pădurii, iar vegetaţia este crescută şi sălbatică.
Ne gândim că ăsta trebuie să fie drumul, doar că s-a blocat telefonul din cauza lipsei semnalului. Aşa că facem o pauză scurtă în care aşteptăm să se updateze aplicaţia, dar pentru că asta nu se întâmplă, ne hotărâm să urcăm puţin, că poate îşi revine.
Facem stânga şi începe un urcuş susţinut, dar fără pericole.
Întretimp pare că ploaia se mai opreşte, aşa că avansăm încet, dar sigur. Aplicaţia şi-a revenit şi ne arată că suntem pe drumul cel bun. Parcă ne-am mai revenit puţin, după momentul de incertitudine pe care l-am avut mai devreme.
Pare că iese şi soarele de printre nori, ploaia s-a oprit, ne scoatem pelerinele, iar când întoarcem capul vedem deja cât am urcat. Se deschide o privelişte care ne bucură, semn că am mai avansat pe traseu.
Nu mai trebuie să fie mult până la stâna din Poiana lui Iuda, aşa că ne continuăm urcarea prin vegetaţia crescută, pe o potecă ce abia se zăreşte.
În câteva minute ajungem într-o poiană largă, unde poteca este evidentă, şi în urcare uşoară ajungem la stâna părăsită din Poiana lui Iuda.
După nebunia prin care am trecut până acum, ne hotărâm că este momentul perfect pentru masă. Aşa că ne aşezăm în iarba înaltă de lângă stână şi ne punem pe mâncat.
Am atârnat şi pelerinele ude la uscat şi ne bucurăm de priveliştea ce se deschide în faţa noastră.

Mai mult de atât, ne bucurăm că am ajuns în poteca marcată. Sau cel puţin aşa vedem pe hartă, căci la faţa locului nu vedem niciun marcaj. Ne gândim că sigur vor apărea mai sus, aşa că ne bucurăm de pauză.
Până aici să fi făcut aproximativ 2 ore, urcând aproximativ 475 m diferenţă de nivel.
Cum stăteam noi liniştite în iarbă, bucurându-ne de prânz, începe o ploaie torenţială care ne forţează să intrăm în stână. Mutăm repede rucsacii şi mâncarea şi ne aşezăm comod, aşteptând să treacă ploaia. Şi aşeptăm... Tot aşteptăm... Şi pare că nu se opreşte prea curând. Profităm de timp să facem câteva poze şi ne minunăm de cât de liniştit şi de frumos e locul ăsta. "Bine că am ajuns şi până aici !"
După pauza de vreo jumătate de oră, ne hotărâm că e cazul să ne urnim, pentru că e târziu şi am pierdut deja cam mult timp căutând drumul pe "poteci" nemarcate. Aşa că ne echipăm bine, pentru că ploaia nu s-a oprit şi mergem în sus.

Poteca ce porneşte de la stână spre vârf e lată, dar abruptă. Iar pe ploaia asta e cam alunecoasă. După vreo zece minute de urcuş susţinut ajungem într-o deschizătură a pădurii şi facem o pauză scurtă. Plouă torenţial, nu se vede nimic şi ăsta e momentul în care decidem să renunţăm la traseu, pentru că devine tot mai dificil. Plus că pe creastă e periculos dacă tună şi fulgeră. Ne întoarcem rapid la stână şi ne încăpăţânăm să găsim traseul marcat cu cruce roşiemăcar pentru coborâre.
Mergem pentru puţin timp pe poteca din poiană pe care am urcat, dar nici urmă de marcaj. "Unde o fi marcajul ăsta ?"
Când, vedem cumva pe partea stângă un tăpşan, pe lângă pădure, unde pare a fi o variantă de potecă. E mult spus potecă, pentru că vegetaţia a năpădit cărarea, dar ne hotărâm să o încercăm... "Poate, poate".
Şi când colo, după o luptă cu crengile căzute, vedem un marcaj... "Doamne ajută, că pe aici ne e drumul !"
Parcă se conturează şi o potecă cât de cât, mai vedem câteva marcaje, deci suntem pe drumul cel bun. Trecem printr-un tunel de copaci, coborâm abrupt în prima parte, ieşim din nou la lumină într-o deschizătură a pădurii şi ne dăm seama că este chiar un traseu draguţ. Dacă l-am fi nimerit din prima, ar fi fost şi mai frumos.
Şi vine momentul în care ajungem într-o poiană largă, unde ne sunt încercate din nou abilităţile de orientare pe munte.
În poiană, poteca nu se mai vede atât de bine şi căutăm din nou marcaje... "Ia-le de unde nu-s ! Ar fi fost bun un stâlp în mijlocul poienii cu ceva săgeţi indicatoare."

Ne dăm seama cu greu că aici, poteca face o curbă mare spre stânga, urmărind harta. Altfel, nu ne-am fi prins în niciun caz pe unde e continuarea traseului.
Noroc că am dibuit cu chiu cu vai pe unde se continuă drumul şi, la un moment dat când am intrat din nou în pădure, am regăsit marcajul pe un copac... "Ne-am descurcat şi de data asta !"
În continuare intrăm într-un tunel superb al pădurii, întunecos prin unele părţi. "Vine ursul,nu vine pe aici ?"
Am luat-o la vale repejor, coborârea nu este foarte solicitantă, iar de aici poteca este foarte clară. Ca să nu mai zic că avem şi marcaje. "Hai că se poate ! Ce-a fost mai rău a trecut."
Spre finalul coborârii prin pădure, vom ieşi din nou la lumină, exact în locul unde am greşit când am plecat. Sunt marcaje chiar de unde porneşte poteca prin pădure, dar din locul din care le-am ratat, sunt cam greu de văzut după părerea mea. Sau poate n-am fost noi atente. Nu ştiu ce să zic. Cert este că trebuie trecut peste râu, pentru a găsi poteca marcată.

Una peste alta, ne-am distrat de minune pe traseul ăsta, chiar şi jumătate cât a fost.
Bineînţeles că ne vom întoarce pentru a-l parcurge pe tot, cu următoarea ocazie. Poate chiar în toamnă, când am impresia că va fi şi mai special.
Când am ajuns la lumină, am mai făcut o pauză de masă, căci traseul a fost prea scurt şi n-am apucat să mâncăm tot ce am luat în rucsac pentru drum. Ne-am bucurat de o ieşire în natură, chiar dacă nu am reuşit să terminăm traseul pe care ni l-am propus. Apoi am urmat acelaşi drum forestier pe care am venit până am găsit maşina.

Sper ca informaţiile din acest articol să vă fie de folos dacă ajungeţi prin zonă şi cu promisiunea că voi reface acest traseu, cărări cu soare vă doresc !
Harta traseului nostru
iulie, 2020


Pe acest blog puteți citi informații și despre alte trasee,
clasificate pe masive și pe dificultatea traseului, astfel:
U - Traseu ușor
M - Traseu mediu
D - Traseu dificil

TRASEE ÎN MUNŢII BAIULUI

TRASEE ÎN BREAZA

TRASEE ÎN MUNŢII BUCEGI

TRASEE ÎN MUNŢII BUZĂULUI

TRASEE ÎN MUNŢII CĂLIMANI

TRASEE ÎN MUNŢII CĂPĂŢÂNII

TRASEE ÎN MUNŢII CERNEI

TRASEE ÎN MUNŢII CIUCAŞ

TRASEU PE CLĂBUCETUL AZUGII

TRASEU PE CLĂBUCETUL TAURULUI

TRASEE ÎN MUNŢII COZIA

TRASEE ÎN MUNŢII FĂGĂRAŞ
TRASEE ÎN MUNŢII LATORIŢEI

TRASEE ÎN MUNŢII LEAOTA

TRASEE ÎN MUNŢII LOTRULUI

TRASEE ÎN MUNŢII MĂCIN

TRASEE ÎN MUNŢII MEHEDINŢI

M Rotbav - Cetatea Eroilor Heldenburg

TRASEE ÎN MUNŢII POSTĂVARU
U Poiana Braşov - Vanga Mică - Cabana Postăvaru

TRASEE ÎN MUNŢII PIATRA CRAIULUI

TRASEE ÎN MUNŢII RARĂU

Criteriile de clasificare ale traseelor turistice montane sunt:
timpul de mers, sezonalitatea, gradul de dificultate și nivelul de echipare al turiștilor.

TIMPUL DE MERS se înscrie în fișa tehnică și pe indicatoare și este exprimat în ore.
Timpul mediu estimat și care apare pe indicatoare este un criteriu orientativ, care depinde exclusiv de persoana care va parcurge traseul, cât și de pregătirea fizică.
Începeți cu trasee mai scurte și testați-vă rezistența în teren.

SEZONALITATEA este criteriul conform căruia traseele se împart în trasee de primăvară sau de toamnă, trasee de vară și trasee de iarnă.
Verificați prognoza meteo înainte de a pleca pe un anumit traseu, deoarece temperatura sau fenomenele meteo pe munte pot fi diferite decât la câmpie.

GRADUL DE DIFICULTATE este criteriul pe baza căruia traseele turistice montane se împart în:

TRASEE CU GRAD MIC DE DIFICULTATE: durata parcurgerii traseului este între 3-6 ore; diferența de nivel între 300-700 m; efort fizic moderat și care nu necesită o pregătire fizică specială.

TRASEE CU GRAD DE DIFICULTATE MEDIE: durata parcurgerii traseului este între 4-8 ore, diferența de nivel între 800-1000 m; efort fizic susținut  pe unele etape ale traseului; necesită o condiție fizică și orientare bune.

TRASEE CU GRAD MARE DE DIFICULTATE: durata traseului este între 5-9 ore, diferența de nivel parcursă este între 800-1500 m; necesită o bună condiție fizică și antrenament înainte de abordarea traseului.

NIVELUL DE ECHIPARE AL TURIŞTILOR este criteriul de bază căruia traseele montane sunt clasificate. Există trasee care nu necesită echipament montan special pentru parcurgerea lui, trasee care necesită echipament de drumeție, cum ar fi niște încălțări destinate drumețiilor montane pe poteci accidentate, grohotișuri, pante alunecoase cu grad de înclinare mediu și trasee care necesită echipament de drumeție special și complex, cum ar fi încălțări speciale pasajelor periculoase, cască, mănuși, coarde etc.


Ne-am întâlnit cu ursul pe traseu spre Refugiul Coştila

TRASEU CIRCUIT ÎN MUNŢII BUCEGI Căminul Alpin Buşteni - La Măsurătoarea Urşilor (1310m) - Cimitirul Simbolic (1425m) - Refugiul Coştila (169...