Sunday, August 9, 2015

Traseu spre Lacul Vulturilor în Masivul Siriu


TRASEU LINIAR ÎN MUNȚII BUZĂULUI - MASIVUL SIRIU

Cabana Valea Neagră (540m) - Poarta Vânturilor (1488m)
- Lacul Vulturilor (1420m)
  
Timp de parcurgere:
Urcare: 3,40h - +
Coborâre: 3h - 
Distanţă: 24km
Dificultate: mediu
Diferenţă de nivel: +1144m -369m
Sezonalitate: tot timpul anului
Pasaje expuse: nu există
Surse de apă: izvor înainte de trecerea pe podul peste Râul Buzău, la cantonul forestier şi la Lacul Vulturilor


Am pornit în aceasta excursie de o zi într-o dimineața în jur de ora 8.00 din București, cu gândul de a petrece o zi în frumoasa zonă a Munților Buzăului, la sud de culmile Subcarpaților de Curbură, care se desfășoară pe o arie de aproximativ 1900 kmp.
Din Munții Buzăului fac parte Masivele Siriu, Penteleu, Podu Calului, Monteoru si Culmea Ivanețu, iar noi am ales un traseu marcat din Masivul Siriu.

ACCES 
Am mers pe ruta București - Buzău (DN2/E85) - Brașov (DN10) până la Cabana Valea Neagră, în apropierea Lacului Siriu. Din București până la cabana sunt 203 km pe care i-am parcurs în aproximativ 3,15h, și ne-am ghidat cu Google Maps. După ce am trecut de coada lacului Siriu, după ultimul viaduct, există un drum forestier care iese din șosea în stânga, din păcate nemarcat (ar trebui sa consultați un pic harta înainte de a pleca la drum). Pe acest drum neasfaltat se merge circa 1km până la podul care traversează râul Buzău. Drumul are câteva denivelări dar se parcurge relativ ușor cu orice fel de mașină. Pe acest pod se poate traversa și cu mașina, dar noi am ales să o lăsăm înainte de pod (din motive pe care le veți vedea la fața locului:)).
Am luat apă de la izvorul amenajat de dinainte de pod, și am pornit spre Cabana Valea Neagră, traversând râul și apoi în dreapta.

Izvor in cinstea Sf. Nectarie

Râul Buzău

Cabana Valea Neagră (540m)
Pensiunea este construită din lemn, iar musafirii se pot odihni în 16 camere duble și două single, capacitatea totală fiind de 36 de locuri de cazare. 15 dintre camere au baie proprie. Din bagajul de acasă nu trebuie să-ți lipsească și câteva haine mai groase și bocanci de munte, pentru că sigur îți vei dori să stai pe terasă sau într-un foișor, să faci un grătar în aer liber și să povestești cu prietenii. Dacă îți vei lua și copiii cu tine, aceștia nu se vor plictisi pentru că au mult spațiu unde se pot juca și pot fi supravegheați ușor.
(sursa: http://www.pensiuneavaleaneagra.ro/index.html )
                                                              Cabana Valea Neagra
MUNŢII SIRIU
Munții Siriu fac parte din subgrupa munților Buzăului. Cea mai mare parte a lor este formată din bancuri groase de gresii, care trec frecvent în microconglomerate. Este o formațiune grosieră, dură și rezistentă, de culoare cenușie, care alcătuiește principalele culmi ale acestor munți.

Creasta principală are o orientare generală N-NE spre S-SV, iar în partea sudică creasta se curbează ușor spre SE. Din creasta principală se desprind mai multe culmi către est, spre lacul Siriu: culmea Șoimului (care coboară spre fostele Băi Siriu), culmea Milea (care coboară spre Gura Milei și cheițele Mrejei) și culmea Blojii (care coboară spre cătunul Stearpa și este continuarea curbată a culmii principale). (sursa: www.carteamunţilor.ro)

PORNIM ?
La ora 11.30 ne aflam în fața cabanei, unde am găsit și primul indicator spre Poarta Vânturilor. De aici porneşte traseul nostru, marcat cu banda roșie.
Deși pe indicator scrie că durata de parcurgere a acestei porțiuni este de 2,30h , noi am reușit să urcăm în aproximativ 3 ore până la Poarta Vânturilor. Din câte ne-am interesat, pentru niște turiști începători, durata poate varia și crește destul de mult, în funcție de condiția fizică a fiecăruia.
Urcușul începe imediat din apropierea cabanei, pe un drum forestier lat, cu dificultate mică. Marcajul este refăcut de curând și cu puțină atenție, se poate urmări foarte ușor.
Cu toate că pe drumul forestier se ajunge până în primul punct al traseului, la cantonul forestier, marcajul are și o mică scurtătură pe o poteca prin pădure, care în puțin timp iese tot în drumul forestier. Cu toate că din drumul principal se mai desprind potecuțe, urmăriți marcajul pe drumul care urcă. 
După 35 de minute ajungem la cantonul forestier, luăm o scurtă pauză pe băncuță și admiram peisajul care se deschide în spatele nostru.
La curba pe care o face drumul spre dreapta, dacă sunteti atenți, este și un izvor amenajat de unde puteti reface proviziile de apă. Noi am profitat de el şi am realimentat, în timp ce am mai făcut o scurtă pauză.
Din acest punct poteca începe să urce mai accentuat, și pentru aproximativ o oră și jumătate vom urma marcajul prin pădure. Această porțiune poate părea ușor monotonă, dar aveți destul timp să admirați la fiecare colțișor frumusețile pe care această pădure vi le așterne în cale.
Marcajul este vizibil, dar atenție când poteca face la un moment dat stânga, prin pădurea sălbatică de brad. Urcușul alterneaza cu pante mai abrupte și apoi mai line, aceasta fiind partea un pic mai dificilă a traseului.
În jur de ora 13,25 ajungem în prima poiană de pe traseu, care se deschide cu panorame superbe a Carpatilor de Curbură. Poteca trece chiar pe la marginea ei, pe lângă pădure.       
Datorită vegetației înalte nu am avut curaj să ne aventurăm în poiană, dar am facut o mică pauză pentru fotografii și pentru a ne odihni puţin.
După acest popas, urmează ultima parte a traseului până la Poarta Vânturilor, o oră de mers printr-o superbă pădure de conifere. Urcușul este foarte lin, pe curbă de nivel, poteca este lată, destul de luminoasă, bine conturată și nu prezintă nicio dificultate.
Singurele emoții pe care le-am avut în această porțiune, au fost niște urme proaspete de urs, în mijlocul potecii. Am facut un pic de gălăgie și am continuat drumul fără a vedea, din păcate sau din fericire, niciun animal.
În ultimele 10 minute ale acestei porțiuni, ieșim în golul alpin de unde ni se deschide o priveliște încântătoare a acestor munți, și bucurându-ne ca efortul a meritat pe deplin.
În curând ajungem la Poarta Vânturilor, care reprezintă o șa foarte largă între vârful Bocârnea (Vf. Siriu) (1657 m), la nord, și culmea Mălaia (1 662 m), la sud, la 1 490 m, prin care se canalizează o parte din masele de aer din NV.
În dreptul crucii din șa găsim și un indicator cu informații despre zonă, dar niciun marcaj care să ne indice direcția spre Lacul Vulturilor.
Poarta Vânturilor
                                                                 
Așa că, în dreptul crucii facem stânga, pe poteca largă și foarte vizibilă.
În scurt timp apar și niște indicatoare noi spre lac, aflându-ne acum pe traseul marcat cu punct roșu .
Timpul de parcurgere ar fi cam 20-30 minute prin poienile din golul alpin.
La puțin timp poteca se ramifica, drumul către lac fiind spre dreapta.
Mai întâi se ajunge la Lacul Sec, care este o mlaștină care s-a dezvoltat prin colmatarea unui lac nu prea adânc și care se întinde pe o suprafață de 12400 m2. Mlaștina prezintă mici ochiuri de apă adânci de 10-20 cm și o vegetație foarte bogată.
Lacul Sec
                                                                          
Continuăm pentru încă 5 minute și ajungem în sfârșit la superbul lac al Vulturilor în jur de ora 15.00.
Lacul Vulturilor ( Lacul fără fund )
                                                     
Lacul Vulturilor (1420m) sau Lacul fără Fund, este aflat la est de culmea Mălaia, are o suprafața de 10000 m2, adâncimea maximă fiind de 3 metri. Este alimentat din ploi și de izvoarele de la baza poalelor de grohotiș.
Culmea Mălaia (1662m) se înalță maiestoasă de lângă lac, având punctul cel mai înalt al masivului Siriu.
În apropierea lacului facem o pauza bine-meritată, să admiram frumusețea locului.
Lângă lac este și un canton de vânătoare care este închis pentru turiști. În schimb are deschisă o anexă pentru adăpost în caz de vreme nefavorabilă și un loc amenajat pentru corturi.
Cantonul de vânătoare Lacul Vulturilor
Câinii de la canton ne-au lătrat un pic pe măsură ce ne apropiam, dar s-au dovedit a fi foarte prietenoși atunci când le-am oferit ceva de mâncare. (Pentru această excursie de o zi ar trebui sa puneți câte ceva de-ale gurii la pachet, pentru că, la cabană nu se servește mâncare).
La baza lacului am găsit în schimb un izvor, care ne-a potolit setea pentru că în această excursie nu am găsit chiar răcoarea pădurii pe care o așteptam. A fost o zi călduroasă de august, luna fluturilor pe munte, și altitudinea nefiind așa mare, n-am prea suferit de frig.
      Spectacolul oferit de ciobani care își mânau turma de oi, pentru a bea apă din lac.
   Singurul regret pe care l-am avut în această excursie a fost că nu am avut destul timp să urcăm și la Vârful Mălaia. Era deja târziu și nici nu am găsit poteca clară pe unde se urcă, de marcaj nici nu mai zic, pentru că nu l-am văzut, și nici timpul de urcare nu-l știam prea clar.
Așa că, dacă mai ajungem în viitor prin zonă, ar fi obiectivul numarul unu.
Culmea Mălaia
                                                                  
   După vreo oră de admirat împrejurimile am hotărât să coborâm, pe același traseu pe care am urcat.
   Am pornit pe marcajul cu punct roșu și trecând pe lângă Lacul Sec ne-am hotărât să facem o mică abatere de la traseu, și să urmăm poteca din dreapta pe iarba pentru 5 minute pentru a admira prăpastia ce se deschide surprinzător către culmea Monteoru, Masivul Podu Calului si Masivul Ivăneț. Aici ar fi fost un loc bun pentru a vedea caprele negre din Siriu, dar n-am avut noroc de data asta. În schimb ne-am încărcat bateriile cu priveliștea surprinzătoare până data viitoare când vom ajunge în aceste locuri.
   Plecând spre Poarta Vânturilor, admirăm pentru ultima oară Vârful Bocârnea (Vf. Siriu), care ne apare în cale prin cupola pitorească și înfățișarea sa aparte.
   întâlnim pe potecă și o turmă de oi și capre care merg spre lac și în curând ajungem la troița din Poarta Vânturilor, de unde facem dreapta pe traseul pe care am venit.
Pentru coborâre am ales acelaşi traseu şi am avut de mers cam 3 ore, urmărind marcajul marcajul cu bandă roşie. Practic ne-am întors pe acelaşi drum, fiind pe de-o parte mai uşor, dar destul de plictisitor.
Traseul ni s-a părut destul de obositor și lung pentru doar o zi, cu toate că nu a fost chiar greu. Coborârea prin același loc poate părea puțin monotonă, dar pauza de aer curat de munte nu strică niciodată! 
Ajunși la Cabana Valea Neagră pe seară, ne-am scos bocancii prăfuiți și ne-am băgat picioarele obosite în apa rece a râului. Singurul lucru care a lipsit, dar NU ne-a lipsit, a fost semnalul la telefon :)).
Această excursie a fost o binecuvântare a naturii, o fericire pentru isprava facută scoțandu-ne un zâmbet pe față și o bucurie în suflet care să ne ajungă până la urmatoarea excursie.
Vă recomand acest traseu pentru liniște, pentru pădurile sălbatice și frumusețea surprinzatoare a acestor munți mai putin cunoscuți pentru traseele lor turistice.

În încheiere, vă las amintirea unui apus magic de la barajul Lacului Siriu.
Sper că v-a plăcut această scurtă relatare a traseului și dacă aveți întrebări, comentarii sau sugestii, le aștept cu mare drag. Cărări cu soare va doresc !

august, 2015

Pe acest blog puteți citi informații și despre alte trasee,
clasificate pe masive și pe dificultatea traseului, astfel:
U - Traseu ușor
M - Traseu mediu
D - Traseu dificil

TRASEE ÎN MUNŢII BAIULUI

TRASEE ÎN BREAZA

TRASEE ÎN MUNŢII BUCEGI

TRASEE ÎN MUNŢII BUZĂULUI

TRASEE ÎN MUNŢII CĂLIMANI

TRASEE ÎN MUNŢII CĂPĂŢÂNII

TRASEE ÎN MUNŢII CERNEI

TRASEE ÎN MUNŢII CIUCAŞ

TRASEU PE CLĂBUCETUL AZUGII

TRASEU PE CLĂBUCETUL TAURULUI

TRASEE ÎN MUNŢII COZIA

TRASEE ÎN MUNŢII FĂGĂRAŞ
TRASEE ÎN MUNŢII LATORIŢEI

TRASEE ÎN MUNŢII LEAOTA

TRASEE ÎN MUNŢII LOTRULUI

TRASEE ÎN MUNŢII MĂCIN

TRASEE ÎN MUNŢII MEHEDINŢI

M Rotbav - Cetatea Eroilor Heldenburg

TRASEE ÎN MUNŢII POSTĂVARU
U Poiana Braşov - Vanga Mică - Cabana Postăvaru

TRASEE ÎN MUNŢII PIATRA CRAIULUI

TRASEE ÎN MUNŢII RARĂU

Criteriile de clasificare ale traseelor turistice montane sunt:
timpul de mers, sezonalitatea, gradul de dificultate și nivelul de echipare al turiștilor.

TIMPUL DE MERS se înscrie în fișa tehnică și pe indicatoare și este exprimat în ore.
Timpul mediu estimat și care apare pe indicatoare este un criteriu orientativ, care depinde exclusiv de persoana care va parcurge traseul, cât și de pregătirea fizică.
Începeți cu trasee mai scurte și testați-vă rezistența în teren.

SEZONALITATEA este criteriul conform căruia traseele se împart în trasee de primăvară sau de toamnă, trasee de vară și trasee de iarnă.
Verificați prognoza meteo înainte de a pleca pe un anumit traseu, deoarece temperatura sau fenomenele meteo pe munte pot fi diferite decât la câmpie.

GRADUL DE DIFICULTATE este criteriul pe baza căruia traseele turistice montane se împart în:

TRASEE CU GRAD MIC DE DIFICULTATE: durata parcurgerii traseului este între 3-6 ore; diferența de nivel între 300-700 m; efort fizic moderat și care nu necesită o pregătire fizică specială.

TRASEE CU GRAD DE DIFICULTATE MEDIE: durata parcurgerii traseului este între 4-8 ore, diferența de nivel între 800-1000 m; efort fizic susținut  pe unele etape ale traseului; necesită o condiție fizică și orientare bune.

TRASEE CU GRAD MARE DE DIFICULTATE: durata traseului este între 5-9 ore, diferența de nivel parcursă este între 800-1500 m; necesită o bună condiție fizică și antrenament înainte de abordarea traseului.

NIVELUL DE ECHIPARE AL TURIŞTILOR este criteriul de bază căruia traseele montane sunt clasificate. Există trasee care nu necesită echipament montan special pentru parcurgerea lui, trasee care necesită echipament de drumeție, cum ar fi niște încălțări destinate drumețiilor montane pe poteci accidentate, grohotișuri, pante alunecoase cu grad de înclinare mediu și trasee care necesită echipament de drumeție special și complex, cum ar fi încălțări speciale pasajelor periculoase, cască, mănuși, coarde etc.

5 comments:

  1. Nu as zice că traseul este usor-mediu, la urcare sunt sute de metri în care se urcă în continuu pante de 15-20 chiar și 30%.(porțiunea menționată intr-adevar ca dificila). La coborâre aceleași pante îți pun din greu "frânele" la incercare. Merita tot efortul, însă fiți pregătiți pentru porțiuni (1h-1h:30) de traseu foarte solicitant.

    ReplyDelete
  2. Asa este .traseu efectuat - crasna - lacul vulturilor - 2 iunie 2018 .

    ReplyDelete
  3. Traseul este mediu. Are portiuni lungi de urcare sustinuta. L am facut in martie 2020 si a durat dus intors 8 ore jumatate.

    ReplyDelete
  4. Astăzi am făcut traseul și vreau sa subliniez ca nu este deloc ușor spre mediu. Este mediu spre dificil câteodată din cauza pantelor, adică tot traseul este un urcuș, câteodată abrupt, distante lungi. La urcare am făcut 5 ore, iar coborârea 2 ore, dar ritm foarte alert, spre alergare. Orice timp arata semnele, timpul este aproape dublu.

    ReplyDelete
  5. Traseul este mediu spre dificil: sunt in total 23 km cu o diferență de nivel de 950 m, parcurși in 8 ore (5 urcare, 3 coborâre). Sunt câteva pante abrupte care mai ales la coborâre sunt solicitante. Întregul traseu nu este ușor din cauza lungimii mari, 23 km.
    Indicațiile privind izvoarele de apă au fost foarte bune!

    ReplyDelete

Ne-am întâlnit cu ursul pe traseu spre Refugiul Coştila

TRASEU CIRCUIT ÎN MUNŢII BUCEGI Căminul Alpin Buşteni - La Măsurătoarea Urşilor (1310m) - Cimitirul Simbolic (1425m) - Refugiul Coştila (169...