Sat Peștera - Cabana Casa Folea (1190m) - Șaua Joaca (1445m) - La Table(1400m) - Valea Vlădușca - Cabana Curmătura(1470m) - Şaua Priporului (1485m) - Cabana Casa Folea (1190m)
Urcare : 3,30h
Coborâre : 3,30h
Diferența de nivel : 295m
Nivel de dificultate : ușor/mediu
Marcaje : , +
Pe munte a venit în sfârșit primăvara! Verdele crud al vegetației de abia trezite la viață te îmbie la o plimbare prin pădure!
Suntem la jumătatea lunii mai, și am hotărât să facem un traseu relativ ușor ca dificultate prin pădurile Parcului National Piatra Craiului. Ne vom aventura pe potecile de la baza muntelui, pentru că pe creste este încă zăpadă. Traseul poate fi făcut cu ușurință de începători în ale mersului pe munte, fiind o variantă perfectă de a explora și experimenta trekking-ul pe trasee marcate.
In continuare vă voi prezenta acest traseu ușor, mai ales în prima parte, cu o pauză la Cabana Curmătura, pentru ca apoi să ne întoarcem pe o potecă mai puțin umblată, înapoi la punctul de pornire. Este o variantă foarte bună de a explora partea sudica a masivului și de a vă bucura de o zi petrecută în natură.
Pornim din București cu mașina, pe traseul : București - Ploieşti - Predeal - Râșnov - Moeciu de Jos - Sat Peștera (186km). Am ales această rută deoarece drumul este în totalitate asfaltat. Asfaltul se termină în apropierea hotelului Nobilis din satul Peștera, iar ultima porțiune de drum până la Casa Folea, este drum forestier și are doar 750m. Această porțiune poate fi parcursă cu mașina sau pe jos. Singura problema, în cazul în care optați pentru varianta cu mașina, este ca drumul este destul de îngust, iar loc de parcare puteți găsi doar în curtea cabanei, cu amabilitatea gazdelor.
Casa Folea - La Table : 1h - cruce roșie
La ora 11.00 suntem la Cabana Casa Folea și ne pregătim să plecăm în excursie.
*Nu uitați să vă echipați corespunzător unui traseu de aproape 8 ore și să aveți în rucsac apă, ceva de mâncare și o pelerină de ploaie. Vremea a fost destul de schimbătoare în ziua în care am fost noi, și ne-au prins bine pelerinele, ceva de pus pe cap în zonele mai expuse, precum și încălțări potrivite pentru traseu montan.
Din fața cabanei drumul forestier ne conduce spre pădure, unde în scurt timp găsim și primele indicatoare de trasee. Am ales să urmăm marcajul cu cruce roșie până în zona denumită La Table.
Admiram pădurea ce de abia a înverzit, culorile de mai fiind spectaculoase. Urmăm acest drum pentru aproximativ jumătate de oră. Panta se mai accentuează puțin spre final, dar poate fi parcursă destul de repede, fiind o porțiune scurtă. Pădurea este rară și luminoasă, în scurt timp coniferele luând locul foioaselor. Urcăm astfel ușor în lungul Văii Pietrelor, o vale uscată și bolovănoasă, iar în curând pădurea se deschide spre întinsele poieni ale muntelui Joaca.
In această poiană marcajele lipsesc, dar vom continua deplasarea tot înainte, spre crestele acoperite de nori ale Pietrei Craiului.
In scurt timp vom trece printr-un scurt tunel de brazi, pentru ca apoi priveliștea să se deschidă și mai mult, aflându-ne acum și mai aproape de abruptul acoperit de nori și zăpadă.
Ne aflăm acum în Șaua Joaca (1445m). De aici apare și marcajul cu banda roșie, care merge în acelaşi timp cu crucea roșie până în zona La Table. Poteca cotește ușor spre dreapta și merge lin, în coborâre ușoară, paralel cu creasta Pietrei Craiului, pe care o admirăm din loc în loc.
Deși initial văzusem pe indicator timp de parcurgere până La Table de 1,15h-1,45h, noi am reușit să parcurgem această porțiune de traseu în doar o oră. După ce trecem și această porțiune de pădure, ajungem la următoarele indicatoare, de unde pornesc mai multe trasee, fiind o zonă de intersecție de poteci în Piatra Craiului. Alegem să facem și un mic popas, și ne odihnim preț de 20 de minute.
La Table - Valea Vlădușca - Canton forestier : 1,10h - cruce roșie + drum forestier nemarcat
După scurta pauză pe care am făcut-o în zona superbă, amenajată pentru popas, ne hotărâm să urmăm în continuare marcajul cu cruce roșie spre Valea Vlădușca.
Drumul forestier pornește în dreapta, și merge o perioada pe la marginea de jos a poienii Vlădușca, la marginea pădurii. Poteca este încă lată și luminoasă. Ne bucurăm și de primele raze de soare chiar dacă crestele sunt încă acoperite de nori.
In curând vom intra din nou în pădurea de brad și cu ajutorul săgeților de marcare a traseului, urmăm această porțiune de potecă șerpuită printre copaci. Traversăm un mic pârâu și urmăm traseul pe partea dreaptă a văii pentru scurt timp.
După aceasta porțiune, o panoramă a abruptului se deschide într-o crăpătură a pădurii, după care ajungem din nou în drumul forestier lat, pietruit și marcat în continuare cu cruce roșie. Mergem în ușoară coborâre pentru o scurtă perioadă de timp.
Trecem printr-un scurt pasaj cu stâncării de străjuiesc poteca.
La un moment dat marcajul cu cruce roșie face brusc o curbă spre dreapta, coborând abrupt prin pădure spre Cheile Pisicii. Veți observa niste săgeți de direcție pe partea dreaptă a drumului.
Noi ne hotărâm să NU urmăm acest traseu, în schimb vom merge în continuare pe drumul forestier pe care am fost și până acum. Practic am ales să evităm cheile, pentru a ne continua drumul spre Cabana Curmătura.
Această porțiune de drum este nemarcată, dar nu veți întâmpina nicio problema în urmărirea drumului. Se simte că am mai scăzut puțin din altitudine, după vegetația de un verde superb ce străjuiește drumul. Mergem astfel într-o curba ușoară spre stânga, pe la baza Muchiei Vlădușca, pentru aproximativ 15 minute.
Drumul va ajunge la o intersecție unde se află un canton forestier și unde vom face stânga pentru doar 1 minut de urcare.
Aici vom găsi un indicator scris pe o piatra, cu o săgeată de direcție spre Cabana Curmătura.
* Intr-un articol mai vechi am mai ajuns în acest punct la un moment dat, și am parcurs următoarea porțiune spre Cabana Curmătura pe aceeași potecă. Am făcut acest traseu în urma cu 2 ani, când am urcat pentru prima data până la cabana, dar pe un alt traseu, despre care puteți citi pe blog, aici !
Canton forestier - Poiana Curmăturii (1372m) - Cabana Curmătura : 1h - nemarcat + triunghi roșu + triunghi galben
Prima porțiune de potecă este de fapt tot un drum forestier, și este o variantă care urcă mai domol, marcată doar de săgeata pe care am găsit-o mai devreme. Alte marcaje prin copaci nu am mai găsit decât de la un moment dat, când poteca se unește cu cea marcată cu triunghi roșu + triunghi galben.
Mergem cam un sfert de oră până vor apărea aceste marcaje, iar apoi poteca se mai înclină puțin. Pentru următoarele 15 minute vom avea parte de un urcuș mediu prin pădurea superbă de conifere.
Urcușul ne este recompensat la final, când ajungem în partea de sus a Poienii Curmăturii, de unde vedem în vale Stâna Curmătura, iar undeva în depărtare, străjuită de pădure și crestele Pietrei Craiului, Cabana Curmătura.
Facem un mic popas în această poiană pentru a ne bucura de câteva raze de soare și priveliștile ce se deschid în fața noastră.
Vom urma apoi drumul forestier pe care am venit în continuare până la cabană, urmărind aceleași marcaje - triunghi roșu și triunghi galben.
Ne afundăm ușor în pădure, panta este aproape insesizabilă și în scurt timp ajungem la cabană, unde ne întâmpină păzitorii ei de bază.
Cabana Curmătura - este situată pe versantul nord-estic al Pietrei Craiului, sub Șaua Crăpăturii între Piatra Mică și Vârful Turnul Pietrei Mari, la altitudinea de 1470m. Cabana a fost construită de asociația SKV și inaugurată la 22 august 1937. Aceasta a rămas în administrația asociației până în anul 1945 când, a fost trecută în patrimoniul ONT.
Condiții: - 44 locuri (Cabana are camere cu 2, 3, 11, 12 locuri si Anexa: 2 camere cu 4 locuri, 1 camera cu 8 locuri)
Bufet si restaurant (slow food, NU fast food), apă de la izvor, curent electric (generator)
Program sala de mese: 07.00 - 23.00 (după ora 23.00 sala de mese se închide ! )
Bufet si restaurant (slow food, NU fast food), apă de la izvor, curent electric (generator)
Program sala de mese: 07.00 - 23.00 (după ora 23.00 sala de mese se închide ! )
La cabană am ajuns la 14.30 și ne-am comandat ceva de mâncare. Ca de fiecare dată când am ajuns aici, mâncarea a fost delicioasă. (Am ales tocănită de cartofi cu carnați și ceai - 12lei). Pauza noastră s-a prelungit puțin, pentru că de cum ne-am dat rucsacii jos, a început o ploaie rece și deasă urmată de grindină. Vreo jumătate de ora a ținut, după care s-a înseninat treptat. Așa că am avut noroc și nu a trebuit să folosim pelerinele de ploaie. Alți turiști care au ajuns după noi, au simțit pe pielea lor ploaia rece și de aceea, pe munte, este bine să fii pregătit pentru orice fel de situație care poate apărea.
Cabana Curmătura - Cabana Casa Folea : 3,30h
"Misterul triunghiului galben"
"Acest traseu a fost initial conceput pentru a stabili o legătură directă între cabana Curmătura și satul Peștera, dar cu trecerea timpului a devenit oarecum inutil și nerecomandabil, existând și alte variante pentru a stabili legătura de mai sus, prin locuri mai comode cum ar fi traseul Vlădușca - LaTable". (Ion Ionescu Dunăreanu - Piatra Craiului,1986)
Cu toate astea, am ales să parcurgem acest traseu tocmai pentru a descoperi și altă variantă de a ajunge la Casa Folea. Traseul a fost cel puțin surprinzător pentru dificultatea medie la care nu ne-am așteptat, cu numeroase urcușuri și coborâșuri pronunțate. Marcajul este prezent aproape 90%, iar dacă vă interesează parcurgerea acestui traseu puteți citi în continuare prezentarea lui, ca și variantă de traseu circuit. (Bineînțeles, dacă nu doriți să vă aventurați pe cărări aproape neumblate, puteți urma traseul de întoarcere pe care am venit, prin Valea Vlădușca și La Table).
Cabana Curmătura - Pepiniera Cantonală Brusturet - Valea Vlădușca: 1,30min - triunghi galben
De la cabană plecăm în jur de ora 16.00 și vom urma acelaşi drum pe care am venit o perioadă. Urmăm triunghiul galben și triunghiul roșu care merg în paralel, mai întâi pe curbă de nivel spre Poiana Curmăturii.
Pe drum observăm și indicatorul care arată începutul traseului spre Refugiul și Vârful Ascuțit .
In 15 minute ajungem în poiană, de unde Bucegii se arată timid în depărtare și urmăm în continuare aceeași potecă pe care am venit, în coborâre medie.
După aproximativ 10 minute, în punctul în care la venire abia descoperisem marcajele cu triunghi roșu și galben, vedem că, de fapt poteca venea din altă direcție. Acum vom alege această variantă și vom merge ușor spre dreapta, precum indică săgețile de orientare.
*Din acest punct marcajele triunghi roșu și galben mai merg o perioadă scurtă împreună, apoi se vor desparți și noi vom continua pe triunghi galben până la Casa Folea.
Astfel vom cobori un mic vâlcel pentru a trece râul, iar apoi, traseul urcă destul de abrupt și rapid până pe Piscul Brusturet, de unde vom avea penultimul prilej de a arunca o privire înapoi către ansamblul Piatra Mică - Curmătura.
Ajunși destul de repede la punctul maxim al ascensiunii urmăm marcajul prin pădurea destul de sălbatică, cu arbori doborați de vânt, de unde urmează o coborâre pronunțată spre confluența Văii Brusturetului cu Valea Mărtoiului, unde apare un încântător luminiș - Poiana Mărtoiului (1250m).
Practic în doar 20 de minute ne-am încălzit puțin cu traversarea acestui pisc, urcând și coborând rapid și accentuat până la luminiș.
Până acum marcajul nu ne-a făcut probleme. Deodată ajunși în poieniță, observăm râul ce o străbate dar nu putem găsi continuarea traseului, în ciuda marcajelor de pe copaci.
Rezolvarea a fost însă foarte simplă. Am trecut râul puțin prin stânga (având în vedere direcția din care am venit) și după cei câțiva brăduți care ne acopereau vederea, observăm marcajul cu triunghi galben, până la gardul Pepinierei Cantonale Brusturet.
Un drum forestier se strecoară prin această poiană, iar noi îl vom urma pentru doar câțiva metri până ajungem la o băncuță unde facem un scurt popas.
De aici trebuie să fiți atenți pentru urmarea traseului. Visavis de băncuță apare o potecă ce urcă prin pădure, marcată cu triunghi galben.
Pentru următoarea jumătate de oră vom urmări acest marcaj, destul de vizibil. Ne aflăm acum pe versantul din dreapta al văii Mărtoiului, ce urcă oblic pe panta puternic inclinată, îmbrăcată într-o bogată haină de vegetație, trecem peste culmea Mărtoiului și coborâm apoi direct în Valea Vlădușca, unde ne vom întâlni din nou cu drumul forestier marcat cu cruce roșie pe care am venit de dimineață.
Până acum acest traseu marcat cu triunghi galben nu ne-a făcut mari probleme de orientare, fiind marcat destul de bine pe tot parcursul lui. Poteca nu este însă foarte bine conturată iar arbori căzuți mai încetinesc deplasarea din loc in loc. Singura surpriză pe care am avut-o a fost că, până în acest punct am urcat și coborât destul de accentuat două culmi, și nu ne așteptam să fie într-o oarecare măsură așa extenuant.
Când am ajuns în drumul forestier, am observat, fiind destul de bine ascunse sub copaci, două indicatoare de direcție pentru acest traseu marcat cu triunghi galben. Chiar ne-am mirat că erau așa de acoperite, pentru că de dimineață nu le-am observat și chiar ne-am întrebat de unde apăruse pentru puțin timp marcajul cu triunghi galben. Dar iată că misterul a fost elucidat.
Cu tot cu micile pauze de pe traseu și căutarea marcajelor în câteva porțiuni, am parcurs această primă jumătate de drum în aproximativ o oră și jumătate.
Valea Vlădușca - Cabana Casa Folea:2h triunghi galben
Indicatorul spre satul Peștera ne arată să pornim spre stânga. Dar asta doar pentru 50 metri, căci continuarea traseului traversează practic drumul forestier și pornește, peste râu, în urcare pe versantul opus.
Din acest punct traseul intră pe cel mai dificil segment al său: un urcuș pe circa 300m diferență de nivel peste muntele Toancheș. In prima parte marcajul cu triunghi galben apare din loc în loc, orientarea fiind destul de ușoară.
Urcăm direct și destul de abrupt urmărind marcajul uneori vechi și puțin șters.
Pădurea este destul de întunecată, și observăm chiar și niște urme de animale sălbatice, mistreți cel mai probabil. Parcurgem această porțiune de pădure și în curând intrăm într-un scurt tunel de vegetație pe unde nici nu pare că este potecă, dar văzând marcaje din loc în loc suntem siguri că acesta este drumul corect.
!!! La ieșirea din această porțiune ultimul triunghi galben este însoțit și de o săgeată către dreapta.
Pentru că noi nu am observat săgeata ascunsă de vegetație din prima, nu am știut exact că trebuia să facem dreapta. Am luat-o intuitiv spre dreapta dar în următoarea porțiune nu am mai găsit marcaj o perioadă și ne-am hotărât să ne întoarcem. Pentru că se conturau ușor poteci în toate direcțiile, am pierdut ceva timp căutând marcaje noi până când ne-am hotărât să revenim la ultimul punct în care am văzut triunghiul. Atunci am observat abia și săgeata ascunsă.
Intuiția a fost bună din start și am continuat pe potecuța ce se desprinde prin vegetația tânăra și joasă, spre dreapta.
Nu am mers mult și în curând intrăm din nou în pădure. Reapare și marcajul, doar pentru un ultim urcuș până la poiana ce se deschide în fața noastră, unde ne hotărâm să facem un scurt popas pentru a ne odihni după acest urcuș obositor.
Deși marcajul continuă spre stânga pe lângă marginea pădurii, alegem să facem popas urcând dealul înierbat din fata noastră, deviind un pic de la traseu.
Singura recompensă pentru un efort care ar fi putut fi evitat în cazul în care am fi optat pentru varianta de ocolire a muntelui Toancheș prin Șaua Vlădușca, este larga vedere panoramică a crestei Pietrei Craiului.
Priveliștea este într-adevăr una superbă, mai ales că norocul ni s-a schimbat, și soarele strălucește cu putere deasupra întregii văi.
Peste deal observăm și porțiunea de poiană pe unde am trecut azi dimineață, spre Șaua Joaca.
După acest scurt popas, revenim la marcaj, la marginea pădurii.
Aici avem ceva probleme de orientare căci, pădurea este destul de rară, iar marcajele tot așa. Căutam de zor printre tufe și arbori bătrâni și dibuim cu greu care ar putea fi continuarea. Pe lângă triunghiul galben mai apar niste puncte de vopsea roz, ce probabil au marcat un traseu de competiție, le urmăm până regăsim poteca marcată cu triunghiul misterios, și ne angajăm într-o coborâre prin pădure, ușor spre stânga. Poteca se vede ușor, și din loc în loc mai găsim câte o urmă de vopsea pe copaci.
Surpriza nu întârzie să apară, când, în scurt timp ieșim din nou la lumină, de această dată în Șaua Priporului (1485m) de unde o panoramă superbă a întregii depresiuni a Branului de Sus apare în fața noastră, străjuită de crestele abruptului vestic al Bucegilor.
Partea finală a traseului este o coborâre directă și vertiginoasă pe versantul sudic al muntelui Toancheș, până în pajiștea de deasupra satului Peștera, cu o ultimă porțiune scurtă de pădure, și apoi până la poteca ce ne duce la Casa Folea.
Cu toate pauzele de pe traseu, această tură a durat cam 8,30h dar, exceptând ultima porțiune de urcuș mediu, a fost un traseu ușor, potrivit pentru orice fel de iubitori ai munților, mai mult sau mai puțin antrenați.
Va invit să parcurgeți și voi acest traseu, sau să găsiți unul potrivit pentru voi în celelalte articole postate pe blog.
Dacă aveți întrebări sau comentarii, nu ezitați să le postați și vă voi răspunde în cel mai scurt timp posibil. Nu uitați să vă abonați pentru a fi primii care afla de noi postări pe acest blog.
Va mulțumesc pentru parcurgerea acestui articol si cărări cu soare va doresc!
Munții Bucegi la apus
|
mai, 2017
TRASEE ÎN MUNŢII IEZER-PĂPUŞA
TRASEE ÎN MUNŢII SIRIU
TRASEE ÎN MUNŢII VRANCEI
EXCURSII
Pe acest blog puteți citi informații și despre alte trasee,
clasificate pe masive și pe dificultatea traseului, astfel:
U - Traseu ușor
M - Traseu mediu
D - Traseu dificil
TRASEE ÎN MUNŢII APUSENI
TRASEE ÎN MUNŢII BAIULUI
TRASEE ÎN BREAZA
TRASEE ÎN MUNŢII BUCEGI
TRASEE ÎN MUNŢII BUZĂULUI
TRASEE ÎN MUNŢII CĂLIMANI
TRASEE ÎN MUNŢII CĂPĂŢÂNII
TRASEE ÎN MUNŢII CERNEI
TRASEE ÎN MUNŢII CIUCAŞ
TRASEU PE CLĂBUCETUL AZUGII
TRASEU PE CLĂBUCETUL TAURULUI
TRASEE ÎN MUNŢII COZIA
TRASEE ÎN MUNŢII FĂGĂRAŞ
TRASEE ÎN MUNŢII GILĂULUI
TRASEE ÎN MUNŢII GROHOTIŞULUI
TRASEE ÎN MUNŢII LATORIŢEI
TRASEE ÎN MUNŢII LEAOTA
TRASEE ÎN MUNŢII LOTRULUI
TRASEE ÎN MUNŢII MĂCIN
TRASEE ÎN MUNŢII MEHEDINŢI
TRASEE ÎN MUNŢII PERŞANI
U Vulcanul Racoș - Coloanele de Bazalt - Lacul de Smarald
U Vulcanul Racoș - Coloanele de Bazalt - Lacul de Smarald
M Rotbav - Cetatea Eroilor Heldenburg
TRASEE ÎN MUNŢII POSTĂVARU
U Poiana Braşov - Vanga Mică - Cabana Postăvaru
TRASEE ÎN MUNŢII PIATRA CRAIULUI
TRASEE ÎN MUNŢII POSTĂVARU
U Poiana Braşov - Vanga Mică - Cabana Postăvaru
TRASEE ÎN MUNŢII PIATRA CRAIULUI
TRASEE ÎN MUNŢII RARĂU
TRASEE ÎN MUNŢII SIRIU
TRASEE ÎN MUNŢII VRANCEI
EXCURSII
YOUTUBE VIDEOS:
Criteriile de clasificare ale traseelor turistice montane sunt:
timpul de mers, sezonalitatea, gradul de dificultate și nivelul de echipare al turiștilor.
TIMPUL DE MERS se înscrie în fișa tehnică și pe indicatoare și este exprimat în ore.
Timpul mediu estimat și care apare pe indicatoare este un criteriu orientativ, care depinde exclusiv de persoana care va parcurge traseul, cât și de pregătirea fizică.
Începeți cu trasee mai scurte și testați-vă rezistența în teren.
SEZONALITATEA este criteriul conform căruia traseele se împart în trasee de primăvară sau de toamnă, trasee de vară și trasee de iarnă.
Verificați prognoza meteo înainte de a pleca pe un anumit traseu, deoarece temperatura sau fenomenele meteo pe munte pot fi diferite decât la câmpie.
GRADUL DE DIFICULTATE este criteriul pe baza căruia traseele turistice montane se împart în:
TRASEE CU GRAD MIC DE DIFICULTATE: durata parcurgerii traseului este între 3-6 ore; diferența de nivel între 300-700 m; efort fizic moderat și care nu necesită o pregătire fizică specială.
TRASEE CU GRAD DE DIFICULTATE MEDIE: durata parcurgerii traseului este între 4-8 ore, diferența de nivel între 800-1000 m; efort fizic susținut pe unele etape ale traseului; necesită o condiție fizică și orientare bune.
TRASEE CU GRAD MARE DE DIFICULTATE: durata traseului este între 5-9 ore, diferența de nivel parcursă este între 800-1500 m; necesită o bună condiție fizică și antrenament înainte de abordarea traseului.
NIVELUL DE ECHIPARE AL TURIŞTILOR este criteriul de bază căruia traseele montane sunt clasificate. Există trasee care nu necesită echipament montan special pentru parcurgerea lui, trasee care necesită echipament de drumeție, cum ar fi niște încălțări destinate drumețiilor montane pe poteci accidentate, grohotișuri, pante alunecoase cu grad de înclinare mediu și trasee care necesită echipament de drumeție special și complex, cum ar fi încălțări speciale pasajelor periculoase, cască, mănuși, coarde etc.