Sat Peştera, Casa Folea (1190m) - Şaua Joaca (1445m) -
La Table (1415m) - Refugiul Grind 1 (1620m) - Varful La Om(2238m)
Timp de parcurgere: 9,30h (cu pauze)Casa Folea - La Table - 1h
La Table - Refugiul Grind 1 - 35min
Refugiul Grind 1 - Vârful La Om - 2h
Marcaje: ++
Diferenţa de nivel: 1048m
Diferenţa de nivel: 1048m
Distanța: 18,5km
Dificultate: mediu-dificil
Stare marcaje: bună
Dificultate: mediu-dificil
Stare marcaje: bună
Sezonalitate: mai-septembrie
Surse de apă: izvor la 5 min de La Table
Surse de apă: izvor la 5 min de La Table
TRASEU
Am ramas restanţi cu un traseu montan spre cel mai înalt punct al Masivului Piatra Craiului, aşa că am ales cel mai uşor traseu dintre cele grele pentru a ajunge pe Vârful La Om (Piscul Baciului) 2238m.
Vom parcurge un traseu liniar, adica vom coborî pe aceeaşi rută, pentru că parcurgerea unui circuit incluzând porţiuni din creastă este destul de dificil pentru o singură zi.
Chiar dacă timpul înscris pe indicatoare nu este foarte mare, noi am avut nevoie de multe pauze, aşa că timpul total de parcurgere a traseului a crescut destul de mult.
Până la Refugiul Grind 1 traseul este mediu ca dificultate şi poate fi parcurs de oricine îşi doreşte să facă o drumeţie montană. Dar mai sus de refugiu, traseul devine dificil din cauza înclinării pantei, a urcuşului continuu şi a potecii, care este formată în mare parte din grohotiş.
Vă recomand să porniţi la drum echipaţi corespunzător unei drumeţii pe munte şi să aveţi bocanci înalţi pentru a vă proteja gleznele pe porţiunile cu pietre, cu talpă aderentă, haine sport potrivite condiţiilor meteo la altitudine înaltă, precum şi minim 2 litri de apă şi mâncare.
Vă recomand să verificaţi vremea pe siteurile specializate ! (Meteo Vârful La Om)
ACCES
Noi am plecat din Bucureşti spre satul Peştera şi am parcurs cei cca 200km în patru ore.
Din DN73, după ce trecem de localitatea Bran (venind dinspre Râşnov), vom face dreapta spre satul Peştera. Drumul este absolut superb, strecurându-se printre casele aşezate pe dealuri ca într-o pictură şi urcând în serpentine strânse până la capatul satului. Drumul asfaltat merge până în parcarea Hotelului Nobilis, unde puteţi gasi parcare.
Din apropierea hotelului drumul mai continuă până la Casa Folea, dar este neasfaltat şi îngust, încât nu puteţi întoarce maşina decât în capăt. Noi am ales să parcăm lângă hotelul Nobilis pentru că este mai simplu, dar se poate să mergeţi cu maşina până la Casa Folea şi să rugaţi proprietarii să vă lase să parcaţi maşina în curtea pensiunii.
MUNŢII PIATRA CRAIULUI
Masivul Piatra Craiului, adeseori Munții Piatra Craiului, sau Piatra Craiului sau chiar Crai, este un lanț muntos calcaros aflat la sud-vestul Carpaților Orientali, dar care aparține lanțului Carpaților Meridionali, găsindu-se în nord-estul acestora."Crai"-ul, cum este adesea alintat, este o "lamă" tăioasă și abruptă de roci sedimentare, în special roci calcaroase de vârstă jurasică, lungă de aproximativ 24 – 26 km, orientată de la sud-vest spre nord-est, și lată de aproximativ 6 – 8 km, pe direcțiile perpendiculare corespunzătoare. Cunoscuții pereți verticali, înalți de 400–650 m, dintre Padina Lăncii și Valea lui Ivan, au luat naștere datorită stratificării pe orizontală a calcarelor.
Altitudinea maximă a Pietrei Craiului este atinsă în vârful Vârful La Om, cunoscut și ca Piscul Baciului, având 2238m. Masivul are numeroase piscuri peste 2000 de metri altitudine (Vf. Padina Popii (2025 m), Vf. Ascuțit (2150 m), Vf. Țimbalul Mare (2177 m), Vârful dintre Țimbale (2170 m), Vf. Sbirii (2220 m), Vf. Căldării Ocolite (2202 m) ). (sursa: wikipedia)
PORNIM?
Am parcat maşina în apropierea hotelului Nobilis şi am pornit spre Casa Folea.
Avem de mers circa aproximativ 10 minute până la cabană şi ne bucurăm de zona asta absolut superbă. Mai întâi urcăm puţin până în capatul dealului şi mai apoi vedem pensiunea undeva în dreapta drumului, în vale. Vedem multe maşini în parcarea pensiunii, semn că mai este lume pe traseu.Trecem pe lângă cabană, urmând drumul forestier şi în scurt timp găsim şi primele indicatoare.
Noi vom urma traseul marcat cu cruce roşie, pe drumul forestier ce merge spre stânga.
Din această intersecţie se poate merge pe bandă roşie spre dreapta către Măgura, sau urmând marcajul triunghi galben, spre Cabana Curmătura.
Noi urmăm săgeata spre stânga, îndreptându-ne spre Refugiul Grind 1.
Mai departe, urmăm drumul forestier lat într-o urcare uşoară. Trecem pe lângă o barieră şi intrăm în pădure.
Dăm şi de un urcuş mai susţinut la un moment dat, dar care nu ne face mari probleme. Am mai parcurs această porţiune de traseu şi cu altă ocazie, aşa că ştiam la ce să ne aşteptăm. ( Casa Folea - Şaua Joaca - Cabana Curmătura ).
Depăşim rapid mai multe grupuri şi ne continuăm drumul, pentru că nu vrem să pierdem prea mult timp pe porţiunile uşoare. Vrem să avem mai mult timp de odihnă când urcuşul va fi mai greu, aşa că îi dăm bătaie.
În aproximativ jumătate de oră ajungem în Şaua Joaca (1445m), pe care o vom traversa în sensul firesc de mers.
Ieşim din pădure, mergem uşor spre stânga şi se distinge o potecă prin mijlocul poienii. Ne tragem puţin suflul pe această porţiune uşoară, mergând relaxat spre pădure.
În faţa noastră se deschide o privelişte interesantă cu crestele stâncoase ale masivului.
Deja ne-am dat seama că vârfurile de pe creastă sunt învăluite de nori, dar ne continuăm drumul spre vârful cel mai înalt. Poate vom avea noroc şi norii se vor risipi.
Intrăm într-un pâlc de pădure unde marcajele reapar şi ieşim rapid la lumină.
În scurt timp găsim un stâlp cu plăcuţe indicatoare, unde noi vom merge spre dreapta, urmând în continuare marcajul cruce roşie spre punctul numit La Table.După cum vedem şi pe indicator mai avem de mers circa 30 de minute până la intersecţia La Table.
Mai întâi mergem într-o coborâre uşoară, apoi printr-o deschizătură a pădurii şi ne continuăm traseul pe drumul forestier bătut de pașii drumeţilor care au trecut pe aici.
Dacă sunteți atenți și parcurgeți acest traseu în anotimpul potrivit, există șansa de a face pauze pe lângă tufele de zmeură :)).
După aproximativ o oră de la plecarea de la Casa Folea ajungem în punctul numit la La Table. Aici este o intersecţie importantă a mai multor trasee principale, unde găsim un stâlp cu plăcuţe indicatoare de direcţie, precum şi o hartă a masivului.
În acest punct ne hotărâm să facem prima pauză, căci tot am mers repede până aici :)).
Stăm vreun sfert de oră la poveşti, mâncăm un sanviş şi consultăm harta cu atenţie.
E o zi de sâmbătă şi e foarte multă lume pe traseu. Ne întâlnim cu tot felul de oameni care încearcă trasee montane, căci pandemia îi ţine departe de vacanţe în străinătate. E aglomerat cam peste tot, dar totuşi e un lucru bun că oamenii vin să se bucure de frumuseţea zonelor montane din ţară. Cu toate astea, am văzut mulţi tineri fără un minim echipament de munte şi asta îi pune în faţa unor posibile accidentări.
Acest traseu nu este potrivit unor începători în mersul pe munte, mai ales a doua parte, de la refugiu la vârf !
După această pauză din zona La Table, ne vom continua traseul către refugiu, mergând spre stânga. Mi s-a părut ciudat că nu am văzut nicio săgeată pe care să fie indicat refugiul sau traseul spre vârf, dar ştiu că continuarea traseului este spre stânga. Poteca este marcată cu ,şi .
În 5 minute de la plecare ajungem la izvor, unde umplem sticlele golite, căci nu mai este altă sursă de apă pe acest traseu.În apropierea izvorului, găsim şi indicatoarele spre Refugiul Grind 1 (45min) şi spre Vârful La Om (2,5-3h).
Noi am reuşit să parcurgem următoarea porţiune de traseu, până la refugiu, în 30 de minute.
Urmăm poteca marcată cu bandă roşie şi începem o urcare medie, printr-un tunel de vegetaţie. Suntem atenţi pe unde călcăm în permaneţă şi trecem peste câţiva buşteni prăbuşiţi în potecă.
Continuăm cu o urcare mai abuptă prin pădure, unde vedem noi indicatoare de direcţie.Apoi ne relaxăm pe o porţiune mai plată, mergând pe curbă de nivel şi în scurt timp ajungem la ultima urcare mai serioasă înainte de a ieşi în poiana unde este refugiul.
Ultima porţiune de urcuş este marcată, dar ne-am chinuit puţin să reperăm marcajele. Poteca nu este foarte evidentă, dar cu puţină atenţie nu o veţi rata.
Marcajele banda roşie şi banda albastră merg împreună pe acestă porţiune de traseu.
După vreo 20 de minute de la plecarea de la izvor avem de coborât un mic vâlcel, ieşind din pădure. Vedem continuarea potecii spre refugiu, deoarece pe acest traseu au fost mulţi drumeţi înaintea noastră. Mai avem aproximativ 10 minute de urcuş susţinut până vom ajunge şi noi la refugiu.
Cu chiu cu vai ajungem în faţa refugiului, unde alegem să facem încă o pauză, după acest ultim urcuş care ne-a testat voinţa. Am gustat puţin din ce o să ne aştepte pe traseu mai sus, căci ştim că abia de aici începe greul.
Facem o pauză de încă 15 minute ca să mâncăm ceva şi să ne relaxăm puţin.
Refugiul a fost parţial distrus de o avalanşă în primăvara anului 2005 şi a fost refăcut de către Administraţia Parcului Naţional şi de către Serviciul Public Salvamont Zărneşti.
Nu există izvor în apropierea refugiului, cel mai apropiat fiind cel din zona La Table, pe lângă care am trecut.
Vedem continuarea traseului şi pe unde continuă poteca datorită grupurilor ce au plecat înaintea noastră. Ne dăm seama cât mai avem de urcat şi încet ne pregătim de plecare.
Ce nu am văzut noi însă (sau nu i-am dat atenţie) este indicatorul de lângă refugiu, pe lângă care începe poteca de urcare spre vârf.
Noi am luat-o prin pajiştea din faţa noastră, pe unde nici urmă de potecă. Am mers o perioadă printr-o vegetaţie înaltă, care nu e prea prietenă cu gleznele nimănui, şi ne-am redresat la un moment dat, văzând un stâlp cu marcaj pe poteca plină de oameni.
Deci atenţie! Poteca pleacă chiar din dreapta refugiului !
După acest ocol, ajungem în potecă şi ne continuăm urcarea. Am câştigat rapid altitudine, văzând refugiul din ce în ce mai mic în vale, dar urcuşul este solicitant şi avansăm greoi.
Facem multe pauze, căci obosim repede.
Suntem în cea mai frumoasă parte a traseului şi priveliştile ample se deschid în spatele nostru. În curând vom trece pe sub Colţii Găinii, iar poteca devine din ce în ce mai accidentată, cu multe porţiuni de grohotiş instabil.
Facem multe pauze scurte din loc în loc şi ne întrebăm în permanenţă "Oare cât mai e până la vârf?"Ceea ce este foarte clar e că nu suntem singurii care au obosit. Oamenii sunt care mai de care mai extenuaţi şi fiecare îşi găseşte câte un loc ciudat pentru a se odihni puţin.
Norocul nostru şi a celor care au parcurs traseul în aceeaşi zi cu noi a fost că soarele nu ne-a bătut în cap. Deşi a fost o zi călduroasă, am avut parte de ceva norişori care ne-au salvat. Altfel, urcuşul ar fi fost şi mai greu.
Cu toate că este un traseu dificil şi poteca este periculoasă şi expusă pe alocuri, se pare că toţi ceilalţi drumeţi au o voinţă de fier şi vor să ajungă până la vârf. Aşa că noi nu putem fi mai prejos şi ne continuăm drumul în formulă completă.
După aproximativ 2 ore de la plecarea de la refugiu şi după nenumărate scurte pauze ajungem în partea superioară a văii, având în dreapta creasta Colţii Găinii, iar în stânga abrupturile Hornurilor Grindului.
Ultima parte a urcării ne-a condus printr-o porţiune abruptă de stâncării chiar sub linia crestei principale. Poteca urcă în serpentine în ultima parte şi în scurt timp ajungem pe vârf.Vârful La Om este vârful muntos cel mai înalt din Munții Piatra Craiului, cunoscut și sub denumirea de Piscul Baciului, cu înălțimea de 2238 m.
De aici, din cel mai înalt punct al masivului, priveliştea este de neegalat. Printre norii ce se mişcă foarte rapid, vedem continuarea crestei în ambele părţi, creasta Nordică şi creasta Sudică, pe care sperăm să le parcurgem în întregime într-o bună zi, căci nu am avut ocazia până acum.
Suntem foarte fericiţi că am ajuns până aici, chiar dacă am urcat pe cel mai uşor traseu dintre cele grele, şi luăm o pauză mai lungă pentru a ne bucura de acest loc.
Ne luăm la revedere de la acest loc magic şi ne pregătim de coborâre pe acelaşi traseu pe care am venit. De multe ori coborârea este mai dificilă, mai ales pe pantele abrupte, aşa că suntem foarte atenţi la fiecare pas pe care îl facem. Cu toate că nu ne-am grăbit, tot am luat vreo două căzături în locurile unde grohotişul era alunecos, aşa că aveţi grijă în permanenţă pe unde călcaţi !
Până la Refugiul Grind am reuşit să ajungem într-o oră şi jumătate, fără să ne grăbim.
La refugiu am luat o pauză pentru a mânca ce ne-a mai rămas prin rucsac, după care am luat-o uşurel la vale, căci se întunecă în curând.
Traseul a fost uşor de urmărit şi la întoarcere, urmărind aceleaşi marcaje spre Casa Folea, unde avem maşinile. Am mai mers aproximativ 1,45h, cu o pauză la izvor.Per total a fost un traseu destul de lung şi obositor. Cu tot cu pauze (care nu au fost mai lungi de 15 min, în afară de cea de pe vârf) am ajuns la un timp total de 9,30h.
Înainte de a parcurge acest traseu m-am documentat despre duratele de parcurgere, dar se pare că noi am depăşit timpul indicat pe majoritatea blogurilor pe care le-am citit.
Bineînteles, depinde de condiţia fizică a fiecăruia, dar cred că şi unui sportiv antrenat acest traseu i se va părea solicitant.
Calculaţi-vă bine timpul de mers pe munte, ca să nu aveţi surprize neplăcute sau întâlniri cu animalele sălbatice noaptea !
În încheiere vă las nişte poze cu apusul peste satul Peştera şi vă invit să parcurgeţi acest traseu dacă vă simţiţi pregătiţi fizic şi dacă aveţi voinţa necesară pentru a ajunge în cel mai înalt punct al Masivului Piatra Craiului.
august, 2020
Pe acest blog puteți citi informații și despre alte trasee,
clasificate pe masive și pe dificultatea traseului, astfel:
U - Traseu ușor
M - Traseu mediu
D - Traseu dificil
TRASEE ÎN MUNŢII APUSENI
TRASEE ÎN MUNŢII BAIULUI
TRASEE ÎN BREAZA
TRASEE ÎN MUNŢII BUCEGI
TRASEE ÎN MUNŢII BUZĂULUI
TRASEE ÎN MUNŢII CĂLIMANI
TRASEE ÎN MUNŢII CĂPĂŢÂNII
TRASEE ÎN MUNŢII CERNEI
TRASEE ÎN MUNŢII CIUCAŞ
TRASEU PE CLĂBUCETUL AZUGII
TRASEU PE CLĂBUCETUL TAURULUI
TRASEE ÎN MUNŢII COZIA
TRASEE ÎN MUNŢII FĂGĂRAŞ
TRASEE ÎN MUNŢII GILĂULUI
TRASEE ÎN MUNŢII GROHOTIŞULUI
TRASEE ÎN MUNŢII LATORIŢEI
TRASEE ÎN MUNŢII LEAOTA
TRASEE ÎN MUNŢII LOTRULUI
TRASEE ÎN MUNŢII MĂCIN
TRASEE ÎN MUNŢII MEHEDINŢI
TRASEE ÎN MUNŢII PERŞANI
U Vulcanul Racoș - Coloanele de Bazalt - Lacul de Smarald
U Vulcanul Racoș - Coloanele de Bazalt - Lacul de Smarald
M Rotbav - Cetatea Eroilor Heldenburg
TRASEE ÎN MUNŢII POSTĂVARU
U Poiana Braşov - Vanga Mică - Cabana Postăvaru
TRASEE ÎN MUNŢII PIATRA CRAIULUI
TRASEE ÎN MUNŢII POSTĂVARU
U Poiana Braşov - Vanga Mică - Cabana Postăvaru
TRASEE ÎN MUNŢII PIATRA CRAIULUI
TRASEE ÎN MUNŢII RARĂU
TRASEE ÎN MUNŢII SIRIU
TRASEE ÎN MUNŢII VRANCEI
EXCURSII
YOUTUBE VIDEOS:
Criteriile de clasificare ale traseelor turistice montane sunt:
timpul de mers, sezonalitatea, gradul de dificultate și nivelul de echipare al turiștilor.
TIMPUL DE MERS se înscrie în fișa tehnică și pe indicatoare și este exprimat în ore.
Timpul mediu estimat și care apare pe indicatoare este un criteriu orientativ, care depinde exclusiv de persoana care va parcurge traseul, cât și de pregătirea fizică.
Începeți cu trasee mai scurte și testați-vă rezistența în teren.
SEZONALITATEA este criteriul conform căruia traseele se împart în trasee de primăvară sau de toamnă, trasee de vară și trasee de iarnă.
Verificați prognoza meteo înainte de a pleca pe un anumit traseu, deoarece temperatura sau fenomenele meteo pe munte pot fi diferite decât la câmpie.
GRADUL DE DIFICULTATE este criteriul pe baza căruia traseele turistice montane se împart în:
TRASEE CU GRAD MIC DE DIFICULTATE: durata parcurgerii traseului este între 3-6 ore; diferența de nivel între 300-700 m; efort fizic moderat și care nu necesită o pregătire fizică specială.
TRASEE CU GRAD DE DIFICULTATE MEDIE: durata parcurgerii traseului este între 4-8 ore, diferența de nivel între 800-1000 m; efort fizic susținut pe unele etape ale traseului; necesită o condiție fizică și orientare bune.
TRASEE CU GRAD MARE DE DIFICULTATE: durata traseului este între 5-9 ore, diferența de nivel parcursă este între 800-1500 m; necesită o bună condiție fizică și antrenament înainte de abordarea traseului.
NIVELUL DE ECHIPARE AL TURIŞTILOR este criteriul de bază căruia traseele montane sunt clasificate. Există trasee care nu necesită echipament montan special pentru parcurgerea lui, trasee care necesită echipament de drumeție, cum ar fi niște încălțări destinate drumețiilor montane pe poteci accidentate, grohotișuri, pante alunecoase cu grad de înclinare mediu și trasee care necesită echipament de drumeție special și complex, cum ar fi încălțări speciale pasajelor periculoase, cască, mănuși, coarde etc.