Showing posts with label Canton Ţiglărie. Show all posts
Showing posts with label Canton Ţiglărie. Show all posts

Monday, October 24, 2022

Primăvara în Cheile Vârghişului

 TRASEU LINIAR ÎN MUNŢII PERŞANI

Canton Ţiglărie  - Rezervaţia Cheile Vârghişului


Timp de parcurgere: 2 ore dus-întors
Distanţa: 8 km
Marcaje: cruce albastră 
Stare marcaje: bună
Diferenţa de nivel: 200 m
Dificultate: uşor
Sezonalitate: tot timpul anului
Surse de apă: nu
Semnal la telefon: nu

Video de pe traseu: 


Traseul din Cheile Vârghişului este de mult pe lista mea de dorinţe personale, aşa că a venit timpul să-l parcurgem în mini vacanţa pe care am făcut-o în Harghita. Am vizitat multe locuri interesante, pe care le puteţi vedea mai pe îndelete pe vlog, şi am făcut şi un top al activităţilor pe care le puteţi face în regiune dacă vreţi să vă faceţi vacanţa pe aici. În afară de pensiunea superbă la care am stat, Ferma Hun (Huntanya) şi pe care v-o recomand cu drag, mai puteţi vedea Mini Transilvania Park, Pista de bob de la Ski Gyimes, cel mai înalt viaduct feroviar din ţară, Caracău, Lacul Sfânta Ana, fabrica de bere CsikiSor Manufaktura, dar şi Giant s Cave din Covasna.

Viaductul Caracău

Giant's Cave, Covasna


Mai pe larg vedeţi informaţii despre aceste locuri în vlogurile Bun venit în Harghita ! , Top 5 atracţii din Harghita şi Cheile Vârghişului.

Rezervaţia naturală Cheile Vârghişului se află în judeţul Harghita, în munţii Perşani.

Munţii  Peşani sunt o grupă muntoasă a Carpaților de Curbură, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Cel mai înalt pisc este Vârful Cetății,la 1.104 metri înălțime.

INFORMAŢII DESPRE TRASEU

Acest traseu este unul foarte uşor de parcurs, marcat în totalitate cu cruce albastră şi nu aveţi nevoie de echipament deosebit. Veţi trece peste 9 poduri în stare foarte bună şi foarte pitoreşti, dar veţi vedea şi câteva peşteri. Dacă le găsiţi, pentru că unele nu sunt atât de evidente.

Dar, prima problemă pe care am întâmpinat-o noi a fost ca pe hartă, nu am înţeles exact de unde începe traseul. E clar că sunt două capete ale cheilor şi, din diferite surse, am înţeles că se poate parcurge în ambele direcţii. Există la începutul cheilor o căsuţă unde ar trebui să plăteşti un bilet de vizitare, dar ce să vezi... Noi am ajuns în celălalt capăt.

CUM AJUNGI ?

Venind dinspre pensiunea la care am stat, Huntanya, gps-ul ne-a dus spre Lueta şi comuna Mereşti. Astfel că am ajuns în capătul de nord al cheilor, practic la capătul lor se sus. Adică invers decât toată lumea.

Am avut de mers aproximativ 32 de km, o oră cu maşina. Ce înseamnă asta ? Că dăm de drum forestier. Când am făcut stânga spre Peştera Mereşti, una din peşterile din canion, am avut de mers aproximativ 15 km pe drum forestier.

Bineînţeles, dacă veniţi din sud, din comuna Vârghiş, aveţi de mers aproximativ 12 km pe drum asfaltat şi încă vreo doi kilometri pe drum forestier. Legenda spune că sigur vă veţi întâlni şi cu alţi oameni. Noi nu ne-am întâlnit cu nimeni până la Cantonul Ţiglărie, de unde am început traseul.

PORNIM ?

Drumul forestier pe care l-am parcurs cu maşina a fost foarte bun, fără probleme. Puteţi ajunge cu orice fel de maşină. Ajungem la un moment dat într-o zonă deschisă, după ce trecem pe un poduleţ peste râul Vârghiş şi vedem multe panouri cu informaţii. Suntem la Canton Ţiglărie. Aici este începutul traseului şi o parcare mare unde puteţi lăsa maşina, pe partea dreaptă. Vedeţi mai bine cum arată în vlog.

Din parcare pornim pe drumul forestier alăturat şi trecem pe lângă nişte căsuţe, pe lângă râu. Zona este superbă, dar nu vedem marcaje încă. Ajungem în 5 minute la o căsuţă cu informaţii de unde incepe traseul propriu-zis. Apar şi marcajele cu cruce albastră  pe copaci, deci suntem pe drumul cel bun.

Nici 10 minute n-am mers şi apar lanţuri. Lanţuri ? N-am citit pe nicăieri de ele. Urcăm rapid pe o stâncă înaltă, unde e şi balustradă şi abia acum ne prindem că noi am pornit din sens opus, pentru că ne-am întâlnit cu nişte oameni care ne-au spus că ei sunt la finalul traseului. Ştiam de acasă că peşterile sunt pe lângă cel de-al treilea pod. Aşa că din 9 câte sunt în total, trebuie să numărăm în sens invers ca să-l nimerim pe al treilea, respectiv, pe al şaptelea din direcţia noastră. Vă e clar că la un moment dat am pierdut numărătoarea, nu ? A fost ceva rău cu informaţiile, fiecare zice altceva, mi se pare şi că fiecare numără diferit. Mie nu mi-au ieşit la numărătoare.

Ajungem la primul pod, îl traversăm, ne bucurăm şi continuăm pe toate celelalte. Podurile se mişcă, dar sunt sigure. Sunt dese, nu e mult de mers de la unul la altul. E plăcută plimbarea, mai ales că noi suntem în coborâre. Ne uităm din când în când pe harta Munţii Noştri, pentru că mai apare un traseu marcat cu bandă galbenă (despre care am descoperit ulterior că urcă deasupra canionului, dar n-am apucat să-l parcurgem).

Al şaptelea pod, pornind de sus, e cel mare este construit pe o stâncă şi care este cel mai spectaculos, după părerea mea, dar nu-i ală pe care-l căutam pentru peşteri. Ne-am ameţit cu numărătoarea... E clar... Acolo zăbovim mai mult pentru poze, iar când trecem de el dăm şi de banda galbenă. Deci la al optulea pod ? De aici a început haosul. N-am mai ştiut pe care parte sunt peşterile, înainte sau după pod ? Am întrebat oameni, n-am aflat mai nimic. Nimeni nu ştie care şi unde sunt. Care-i aia mare, care-i aia cu ochi ? Dar aia cu scările metalice ? Ceva rău cu informaţiile. Cu cât citeşti mai mult, cu atât te încurci mai tare.

Concluzia e următoarea... Până aici am făcut vreo 45 de minute, dar hai să zicem o oră. Am uitat să înregistrez traseul pe Strava şi nici semnal la internet n-am avut. Aşa că vă spun din amintiri. Chiar şi aşa, nu cred că ai cum să faci 5 ore prin chei, decât dacă faci pauze de câte o oră. Tot traseul, cu mers normal, agale chiar, durează două ore dus întors.

Noroc că am făcut câteva print-screen uri cu ceva informaţii de pe un blog. Am urcat puţin pe banda galbenă, încercând să găsesc una din peşteri, dar n-am avut noroc. E foarte abrupt şi n-am găsit niciun panou sau vreo urmă de indicator. Pentru că este un traseu atât de popular în zonă, mă gândeam că-i mai clar la faţa locului, dar nu este. Am renunţat şi am coborât.

Mai mergem înainte şi dăm de Peştera Şura Cailor. Am citit că e poziţionată în drum, deci e cea mai evidentă. E aia din drum, n-ai cum să o ratezi ! One done, two more to go.

Peştera Şura Cailor

Următoarea, cea cu scările de metal, este peste pod, visavis de peştera mare. unde sunt băncuţele de lemn. Dacă vâ învârtiţi destul prin zonă, găsiţi. Asta, a doua peşteră e mult mai spectaculoasă. Scările de metal se urcă uşor şi sunt foarte fotogenice. La finalul urcuşului veţi intra direct în Peştera Mare de la Mereşti, ăsta-i numele ei. Spectaculoasă de-a drptul !

Tot pe bloguri, am văzut poze cu o peşteră cu "ochi". Îi zice Grota Tătarilor. După ce ne-am învârtit în toate direcţiile, am dedus că urcarea se face de lângă prima peşteră, cea din drum. Treci de ea, mergi în jos şi apare o potecuţă. Am pornit în sus, dar urcarea scoate untul din tine. Şi da, aici ai nevoie de încălţări cu talpă aderentă, altfel e complicat de urcat, pentru că alunecă rău. După vreo 10 minute, renunţ. Nu mi-e clar dacă asta e poteca, nimeni n-a ştiut să-mi spună şi nu mi se părea nimic evident. Aşa că n-am ajuns. Am senzaţia că o poţi vedea doar dacă mergi cu cineva care ştie exact unde este. Păcăt ! Pentru asta venisem.

Podul de lângă peşteri

Dezamăgite de rezultat, hotărâm să ne întoarcem la maşină. Mai erau vreo două poduri în jos, până la căsuţa de unde îţi cumperi bilet. N-am vrut neapărat să fentăm plata, dar nici nu mai aveam de ce să mergem până acolo. De data asta, parcurgem în urcare traseul, dar să nu credeţi că e greu. Mi se pare la fel de uşor şi de urcat şi de coborât. În total, cu toate învârtelile, pozele şi pauzele, am făcut două ore dus-întors.

Mi-ar plăcea să mă întorc ca să încerc şi traseul marcat cu banda galbenă şi pe cel cu punct roşu, care merg pe sus cumva. Şi, bineînţeles, pentru peştera cu ochi. Cine mai vrea să meargă ? :)

Cam asta a fost. Nu a fost cel mai informativ blog, dar puteţi vedea mai bine cum arată pe video. Dacă aveţi întrebări, le puteţi scrie în secţiunea de comentarii şi vă răspund cu drag. Dar până una, alta am eu o întrebare... Câţi dintre voi aţi ajuns la peştera cu "ochi" şi cum se ajunge ? Ha-ha !

Mulţumesc pentru lectură şi vă aştept şi pe vlog !

aprilie, 2022


Pe acest blog puteți citi informații și despre alte trasee,
clasificate pe masive și pe dificultatea traseului, astfel:
U - Traseu ușor
M - Traseu mediu
D - Traseu dificil

TRASEE ÎN MUNŢII BAIULUI

TRASEE ÎN BREAZA

TRASEE ÎN MUNŢII BUCEGI

U Bușteni - Cascada Urlătoarea - Bușteni

U Bușteni - Gura Diham - Cabana Diham - Cabana Poiana Izvoarelor


TRASEE ÎN MUNŢII BUZĂULUI

TRASEE ÎN MUNŢII CĂLIMANI

TRASEE ÎN MUNŢII CĂPĂŢÂNII

TRASEE ÎN MUNŢII CERNEI

TRASEE ÎN MUNŢII CIUCAŞ

TRASEU PE CLĂBUCETUL AZUGII

TRASEU PE CLĂBUCETUL TAURULUI

TRASEE ÎN MUNŢII COZIA

TRASEE ÎN MUNŢII FĂGĂRAŞ
TRASEE ÎN MUNŢII LATORIŢEI

TRASEE ÎN MUNŢII LEAOTA

TRASEE ÎN MUNŢII LOTRULUI

TRASEE ÎN MUNŢII MĂCIN

TRASEE ÎN MUNŢII MEHEDINŢI

M Rotbav - Cetatea Eroilor Heldenburg

TRASEE ÎN MUNŢII POSTĂVARU
U Poiana Braşov - Vanga Mică - Cabana Postăvaru

TRASEE ÎN MUNŢII PIATRA CRAIULUI

TRASEE ÎN MUNŢII RARĂU
Criteriile de clasificare ale traseelor turistice montane sunt:
timpul de mers, sezonalitatea, gradul de dificultate și nivelul de echipare al turiștilor.

TIMPUL DE MERS se înscrie în fișa tehnică și pe indicatoare și este exprimat în ore.
Timpul mediu estimat și care apare pe indicatoare este un criteriu orientativ, care depinde exclusiv de persoana care va parcurge traseul, cât și de pregătirea fizică.
Începeți cu trasee mai scurte și testați-vă rezistența în teren.

SEZONALITATEA este criteriul conform căruia traseele se împart în trasee de primăvară sau de toamnă, trasee de vară și trasee de iarnă.
Verificați prognoza meteo înainte de a pleca pe un anumit traseu, deoarece temperatura sau fenomenele meteo pe munte pot fi diferite decât la câmpie.

GRADUL DE DIFICULTATE este criteriul pe baza căruia traseele turistice montane se împart în:

TRASEE CU GRAD MIC DE DIFICULTATE: durata parcurgerii traseului este între 3-6 ore; diferența de nivel între 300-700 m; efort fizic moderat și care nu necesită o pregătire fizică specială.

TRASEE CU GRAD DE DIFICULTATE MEDIE: durata parcurgerii traseului este între 4-8 ore, diferența de nivel între 800-1000 m; efort fizic susținut  pe unele etape ale traseului; necesită o condiție fizică și orientare bune.

TRASEE CU GRAD MARE DE DIFICULTATE: durata traseului este între 5-9 ore, diferența de nivel parcursă este între 800-1500 m; necesită o bună condiție fizică și antrenament înainte de abordarea traseului.

NIVELUL DE ECHIPARE AL TURIŞTILOR este criteriul de bază căruia traseele montane sunt clasificate. Există trasee care nu necesită echipament montan special pentru parcurgerea lui, trasee care necesită echipament de drumeție, cum ar fi niște încălțări destinate drumețiilor montane pe poteci accidentate, grohotișuri, pante alunecoase cu grad de înclinare mediu și trasee care necesită echipament de drumeție special și complex, cum ar fi încălțări speciale pasajelor periculoase, cască, mănuși, coarde etc.





Ne-am întâlnit cu ursul pe traseu spre Refugiul Coştila

TRASEU CIRCUIT ÎN MUNŢII BUCEGI Căminul Alpin Buşteni - La Măsurătoarea Urşilor (1310m) - Cimitirul Simbolic (1425m) - Refugiul Coştila (169...