Showing posts with label DRUMETIE. Show all posts
Showing posts with label DRUMETIE. Show all posts

Sunday, May 30, 2021

Primăvara în Cheile Tișiței

TRASEU LINIAR IN MUNȚII VRANCEI

DN 2D (753m) - Cheile Tişiţei - Tunel (847m)

Munţii Vrancei se încadrează laturii externe a Carpaţilor de Curbură, aparţinând Carpaţilor Orientali, în cuprinsul căreia, laolată cu Munţii Breţcului şi Munţilor Buzăului, alcătuiesc sectorul estic. Aceşti munţi au înălţimi mai mari de 1100m, culminând la 1785m în Vârful Goru. Datorită condiţiilor climatice impuse de altitudinea reliefului, de poziţia geografică în cuprinsul Carpaţilor Orientali şi de alţi factori, Munţii Vrancei oferă condiţii prielnice organizării unei reţele hidrografice dense. 


TRASEU DN2D - CHEILE TIŞIŢEI - TUNELUL MARE

Timp de parcurgere: 6h (dus-întors, cu pauze)
Distanţa: 18km
Marcaje: triunghi roşu 
Stare marcaje: bună
Diferenţa de nivel: 226m
Dificultate: uşor
Sezonalitate: tot timpul anului
Surse de apă: un izvor la jumătatea drumului
Semnal la telefon: nu
Traseu în Munţii Vrancei: Coza - Stâna Cârnituri - Şaua Geamăna
Echipament recomandat: Şosete de schimb, tricou de schimb, frontală


Într-un weekend de mai ne-am hotărât să încercăm traseul ce străbate Cheile Tișiței, din parcul natural Putna - Vrancea. 
Așa că ne-am urcat în mașină și am pornit spre Lepșa (DN2D, la 71 de kilometri de Focşani). Drumul nu a fost extrem de aglomerat, așa că din București până în Lepșa am făcut aproximativ trei ore și jumătate.

În drumul nostru am făcut o scurtă oprire la Cascada Putna, unde am plătit o taxă de 2 RON de persoană ca să vedem căderea de apă.

Bazinul Putna are o suprafaţă totală de 2742 km2 , din care aproximativ jumătate înglobează Munţii Vrancei, drenând aproape în exclusivitate flancul răsăritean al acestora, cel care înglobează o mare parte a teritoriului muntos (Vârfurile Ţigănaşu şi Ţiua Golaşă).

Putna se constituie dintr-un mănunchi de izvoare, dirijate pe versantul nordic al culmii Lăcăuţi - Arişoaia, la o altitudine maximă apropiată de 1700m. Râul Putna are o lungime de aproximativ 30 km şi şerpuieşte de la obârşie până în localitatea Tulnici. Pe parcurs, Putna primeşte o sumedenie de afluenţi, cei mai de seamă fiind Tişiţa, Coza, Stogu, Babovici, Valea Mărului, Pârâul Greşului şi Lepşa.

Aval de satul Lepșa, Putna se angajează într-un defileu splendid, lung de circa 7 km, secționat într-o asociație de gresii masive, conglomerate și roci șistoase, cu numeroase rupturi de pantă, care scot în evidență succesiune repezișurilor și, îndeosebi cascada Putnei, principal punct de interes turistic și rezervație naturală.

Pentru a ajunge la cascadă, căutăm pe hartă punctul exact unde se află și urmăm indicatoarele spre o parcare amenajată unde vom lăsa mașina. Apoi trebuie să coborâm câteva trepte până ajungem la un gard metalic, punct din care putem observa cascada. Pentru că este prima oară când ajungem aici, am căutat pe internet diverse fotografii și am găsit câteva cu oameni care își făcea o poză lângă cascadă, am fost puțin dezamăgiți când am văzut că nu ne putem apropia prea mult de căderea de apă, dar mi-am dat seama mai târziu, când am ajuns în cheile Tișiței că pozele acelea nu erau făcute la cascada Putna, ci la o altă cascadă în chei.

Ne întoarcem la mașină și ne continuăm drumul spre Cheile Tișiței. Avem de mers aproximativ 2 km până când vom vedea viaductul ce trece peste Putna, unde vom parca mașina.
Știam că se mai poate merge cu mașina 1 km până la intrarea propriu-zisă pe traseu, dar fiind foarte aglomerat și din cauza ploilor din ultimele zile, iar drumul fiind foarte noroios, vom porni la traseu din drumul național.

Pornim pe traseu pe podul ce trece peste Putna, iar după ce îl traversăm mergem spre dreapta. Avem de mers aproximativ 1 km printre maşinile parcate, până la intrarea oficială în Cheile Tişiţei, unde ne întâmpină un reprezentant al parcului naţional, care colectează de la fiecare turist 3 RON pentru intrare.
În ziua în care am fost noi am văzut şi o expoziţie cu fotografii din Parcul Naţional Putna Vrancea, cu plante şi animale întâlnite în zonă.
Cum nu am mai văzut atât de multă lume pe un traseu, pornim repede la drum, pentru a ne strecura prin marea de oameni veniţi la munte, unii mai echipaţi, alţii mai puţin. 
SFAT! Dacă puteţi evita weekend-ul , cred că veţi avea parte de o experienţă mai intimă în aceste chei, deoarece presupun că în fiecare sfârşit  e săptămână este aglomerat.

De cum pornim, putem observa că acest traseu este foarte frumos amenajat. Am găsit foarte multe panouri informative pe tot traseul, precum şi numeroase locuri de pauză, cu băncuţe.
După prima curbă, vedem pe partea dreaptă o cascadă foarte frumoasă unde lumea se înghesuie să facă poze. Acum mi-am dat seama că această cascadă este cea pe care am văzut-o în poze pe internet, când m-am documentat despre acest traseu, crezând atunci că imaginile sunt de la Cascada Putnei. Bineînţeles că facem şi noi câteva poze, după care pornim mai departe pe traseu.
Drumul prin chei este chiar deosebit şi ţin să precizez că urcuşul este insesizabil. Este mai mult o plimbare pe de-o parte şi de alta a râului, în mare parte uşoară. Evident că mai sunt câteva porţiuni unde trecerea este puţin îngreunată din cauza potecii înguste sau a terenului accidentat, dar în mare parte acest traseu poate fi parcurs de oricine. 
SFAT! Ca de obicei, vă recomand să aveţi echipament de munte, iar pentru acest traseu vă recomand încălţări pentru teren accidentat, cât şi frontală sau baterie la telefon pentru a folosi lanterna în tunel.

Cheile Tiţiţei
Tişiţa, cu o suprafaţă a bazinului de 54 km2 , se formează din unirea Tişiţei cu Tişiţa Mică, care îşi adună apele din Masivele Zburătura şi Condratu, fiecare modelându-şi un sistem de chei foarte adânci (până la 700m). 
Dacă ar fi să ne referim la sălbăticia şi măreţia vailor în chei vrâncene, acest traseu trebuie pus în topul drumeţiilor.
Acest prim sector al cheilor este deosebit de îngust şi aproximativ o oră şi jumătate de mers, şi bineînţeles, după mule pauze de poze, ajungem la primul sector mai interesant al traseului, adică podeţele de lemn construite peste râu, pentru a traversa apa.
Mai stăm şi pe aici să facem nişte poze, aşa că taversăm cele două poduri de lemn în jumătate de oră :))).
Mai departe, ne continuăm drumul prin chei pe partea stângă a râului şi de bucurăm de măreţia acestor stânci.
SFAT! Vă recomand să aveţi şosete de schimb, în cazul în care cădeţi în apă în apropierea săritorilor.

În continuare ajungem la capătul primului sector de chei, iar capătul acestuia din amonte este mărginit de un bazinet mai larg, dominat la nord de Vf. Tisaru Mic (1268m) şi de aşa numitul "Altarul Tişiţei", un monolit stâncos, piramidal, cu înfăţişare frapantă.
În scurt timp ajungem într-o poiană largă, iar în mijloc găsim cabana ce aparţine de Cantonul Silvic Tisaru. Acest loc este cunoscut sub denumirea "La Pândar".
Mai sus, valea se bifurcă în Tişiţa Mare care merge înainte şi Tişiţa Mică care curge spre dreapta, faţă de sensul de mers, noi urmând drumul spre dreapta pentru încă aproximativ 1 km, trecând pe sub bolţile a două tuneluri scurte.
Aceste arcade au fost construite se pare, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar pe sub ele trecea o cale ferată pentru transportul de lemne.
Arcadele arată foarte bine şi astăzi, deşi nu se mai văd urmele căii ferate, ci doar un drum. Caracterul văii se păstrează şi pe această porţiune de traseu.

Până la arcade am făcut aproximativ 8,50km cu plecare din drumul naţional. Am găsit pe drum nişte borne kilometrice, cu toate că pentru noi nu arătau distanţa reală. Ni s-a părut oarecum destul de mers până aici şi le aşteptam ca pâinea caldă. În momentul în care am parcurs traseul eram destul de obosiţi şi parcă nu mai ajungeam la aceste arcade. Plus că nu ştiam exact cât mai este de mers până la tunel. Dar acum pot să vă spun că din acest punct mai aveţi de mers 1 km până la tunelul mare.
Pe drum am găsit mai multe poduri năpădite de vegetaţie, dar traseul este destul de clar, chiar dacă tot trece de pe o parte a văii pe alta.
Ultima porţiune implică traversarea unui sector cu bolovani, peste care sărim cu atenţie.
În scurt timp ajungem la un stâlp cu indicatoare, unde mai sus de apă, iar de acolo se vede intrarea în tunel, pe partea cealaltă a râului. 
Tunelul, asemenea celor din aval, a funcţionat în primele decenii ale neamului nostru pentru traficul feroviar forestier. Parcurgerea lui nu este dificilă deloc, şi chiar dacă pare că nu este foarte întunecat şi că se vede capătul lui, pe la mijloc situaţia stă altfel. Veţi avea nevoie de o sursă de lumină, deoarece terenul este accidentat şi veţi găsi şi bălţi de la apa care se scurge din tavan. 
SFAT! Pentru parcurgerea tunelui veţi avea nevoie de o sursă de lumină şi de îmbrăcăminte călduroasă. Atenţie la stâncile năruite şi la băltoace!
Acest traseu se poate continua până în Şaua Geamăna ( unde am ajuns cu altă ocazie ), dar este un traseu lung şi care implică trecerea râului de 4 ori.

Pentru noi, acest traseu s-a terminat o dată cu parcurgerea tunelului. Acolo am făcut o pauză de masă, după care ne-am întors pe acelaşi drum.
Traseul a fost spectaculos şi cu siguranţă merită să-l încercaţi, mai ales pentru că este foarte uşor, cu toate că sunt 18km de mers. Cheile sunt spectaculoase pe toată lungimea lor după cum puteţi vedea în fotografiile de pe blog, precum si în clipul de pe Youtube.


Acest text conţine pasaje din colecţia de cărţi Munţii Noştri, Munţii Vrancei de Florin Roman (Editura Sport-Turism 1989)

Cărări cu soare vă doresc şi vă mulţumesc pentru vizita pe blog !

mai, 2021

Pe acest blog puteți citi informații și despre alte trasee,
clasificate pe masive și pe dificultatea traseului, astfel:
U - Traseu ușor
M - Traseu mediu
D - Traseu dificil

TRASEE ÎN MUNŢII BAIULUI

TRASEE ÎN BREAZA

TRASEE ÎN MUNŢII BUCEGI

TRASEE ÎN MUNŢII BUZĂULUI

TRASEE ÎN MUNŢII CĂLIMANI

TRASEE ÎN MUNŢII CĂPĂŢÂNII

TRASEE ÎN MUNŢII CERNEI

TRASEE ÎN MUNŢII CIUCAŞ

TRASEU PE CLĂBUCETUL AZUGII

TRASEU PE CLĂBUCETUL TAURULUI

TRASEE ÎN MUNŢII COZIA

TRASEE ÎN MUNŢII FĂGĂRAŞ
TRASEE ÎN MUNŢII LATORIŢEI

TRASEE ÎN MUNŢII LEAOTA

TRASEE ÎN MUNŢII LOTRULUI

TRASEE ÎN MUNŢII MĂCIN

TRASEE ÎN MUNŢII MEHEDINŢI

M Rotbav - Cetatea Eroilor Heldenburg

TRASEE ÎN MUNŢII POSTĂVARU
U Poiana Braşov - Vanga Mică - Cabana Postăvaru

TRASEE ÎN MUNŢII PIATRA CRAIULUI

TRASEE ÎN MUNŢII RARĂU
Criteriile de clasificare ale traseelor turistice montane sunt:
timpul de mers, sezonalitatea, gradul de dificultate și nivelul de echipare al turiștilor.

TIMPUL DE MERS se înscrie în fișa tehnică și pe indicatoare și este exprimat în ore.
Timpul mediu estimat și care apare pe indicatoare este un criteriu orientativ, care depinde exclusiv de persoana care va parcurge traseul, cât și de pregătirea fizică.
Începeți cu trasee mai scurte și testați-vă rezistența în teren.

SEZONALITATEA este criteriul conform căruia traseele se împart în trasee de primăvară sau de toamnă, trasee de vară și trasee de iarnă.
Verificați prognoza meteo înainte de a pleca pe un anumit traseu, deoarece temperatura sau fenomenele meteo pe munte pot fi diferite decât la câmpie.

GRADUL DE DIFICULTATE este criteriul pe baza căruia traseele turistice montane se împart în:

TRASEE CU GRAD MIC DE DIFICULTATE: durata parcurgerii traseului este între 3-6 ore; diferența de nivel între 300-700 m; efort fizic moderat și care nu necesită o pregătire fizică specială.

TRASEE CU GRAD DE DIFICULTATE MEDIE: durata parcurgerii traseului este între 4-8 ore, diferența de nivel între 800-1000 m; efort fizic susținut  pe unele etape ale traseului; necesită o condiție fizică și orientare bune.

TRASEE CU GRAD MARE DE DIFICULTATE: durata traseului este între 5-9 ore, diferența de nivel parcursă este între 800-1500 m; necesită o bună condiție fizică și antrenament înainte de abordarea traseului.

NIVELUL DE ECHIPARE AL TURIŞTILOR este criteriul de bază căruia traseele montane sunt clasificate. Există trasee care nu necesită echipament montan special pentru parcurgerea lui, trasee care necesită echipament de drumeție, cum ar fi niște încălțări destinate drumețiilor montane pe poteci accidentate, grohotișuri, pante alunecoase cu grad de înclinare mediu și trasee care necesită echipament de drumeție special și complex, cum ar fi încălțări speciale pasajelor periculoase, cască, mănuși, coarde etc.















Ne-am întâlnit cu ursul pe traseu spre Refugiul Coştila

TRASEU CIRCUIT ÎN MUNŢII BUCEGI Căminul Alpin Buşteni - La Măsurătoarea Urşilor (1310m) - Cimitirul Simbolic (1425m) - Refugiul Coştila (169...