Showing posts with label Piscu Negru. Show all posts
Showing posts with label Piscu Negru. Show all posts

Monday, September 25, 2017

La peste 2500 de metri pe Vârful Lespezi

TRASEU MONTAN CIRCUIT ÎN MUNŢII FĂGĂRAŞ

Complex Piscu Negru (1300m) - Vârful Lespezi (2517m) - Şeuţa Lespezilor (2265m) - Complex Piscu Negru (1300m)



Urcare : 4,30h
Coborâre : 3,40h
Dificultate : mediu
Diferența de nivel : 1217m
Distanța : 10 km
Marcaje :  +  +

    Am ales de această dată un traseu mediu ca dificultate, punctul final al ascensiunii noastre de astăzi fiind Vârful Lespezi, unul dintre cele 14 vârfuri montane cu altitudinea de peste 2500 de metri, din România.

   Vârful Lespezi este al patrulea vârf montan ca înălțime din ţară, ajungând la altitudinea de 2517 metri (pe unele hărți 2522m). Este situat în masivul Făgăraș, fiind considerat uneori un vârf dublu, împreună cu Vârful Cornul Călțunului (2510m).
   Traseul pe care l-am ales pentru această excursie, este unul mediu ca dificultate, în circuit, urmărind pe tot parcursul lui marcajul cu punct roșu. ( Sau cel puțin așa am văzut pe hartă. La fața locului, situația a fost puțin diferită.)

   Ne-am documentat puțin înainte de a pleca, ca în orice traseu și cu toate că știam că va fi o urcare destul de lungă și continuă, am hotărât să îl parcurgem într-o singură zi. Pe traseu am gasit o singură sursă de apă la stână și nu există alte cabane sau refugii.
   Diferența de nivel dintre punctul de plecare și vârf este destul de mare și având în vedere că distanța de parcurgere a traseului este mică, panta va fi destul de înclinată.
   Chiar dacă ne-am informat din destule articole despre dificultatea traseului, nu ne-am așteptat să fie chiar o urcare continuă, dar așa a fost! Nu am găsit nici o porțiune orizontală și din acest motiv traseul a fost destul de solicitant. Panta este în mare parte destul de abruptă și din acest motiv am avut nevoie de numeroase pauze pe tot parcursul traseului.

   Să pornim așadar la drum! Am plecat din București destul de devreme urmând traseul București - Piteşti - Curtea de Argeș - Lacul Vidraru - Complex Piscu Negru (230km, aproximativ 3,30h).
   Am ajuns în zona cătunului Piscu Negru în jur de ora 10.30 și am parcat mașina pe partea stângă a drumului national 7C, de unde pornește și traseul nostru de astăzi.

Ora 10.20-11.20
   Marcajul cu punct roșu pornește chiar de lângă cătun și urcă pentru prima porțiune prin pădure. Poteca este foarte clară și bine marcată, trece în prima parte pe lângă o construcție nefinalizată iar apoi continuă prin pădure, făcându-ne astfel încălzirea pentru urcușul din golul alpin.
   Câștigăm foarte repede altitudine, având priveliști din ce în ce mai frumoase cu Muntele Piscu Negru, ce se dezvăluie încet în spatele nostru. Fix într-o oră am reușit să parcurgem prima porțiune a traseului prin pădure, având parte de un urcuș mediu ca dificultate.
   Ajungem astfel la o stână unde nu am găsit pe nimeni. Doar un câine păzea zona, dar nu s-a arătat foarte interesat de prezența noastră. Aici facem primul popas și profităm de izvorul amenajat, prilej bun să reumplem sticlele de apă și să ne tragem puțin suflul.

   *Dacă urcarea până în acest punct vi s-a părut greoiae, vă puteți bucura la fel de bine de excursia până la golul alpin în cazul în care nu veți dori să continuați traseul până la vârf.        Coborârea spre cătunul Piscu Negru va fi pe aceeași potecă pe care am urcat, indiferent dacă optați să mergeți mai departe sau nu.
   Avem în fața noastră și o imagine de ansamblu a zonei și prima vedere a vârfului Lespezi, ce tronează impunător peste întreaga vale.

Ora 11.30-14.00
   Aici este zona de intersecție a celor două poteci de unde începe traseul în circuit, urmând ca pe seară să ajungem în acelaşi punct.
   O stâncă ne arată bifurcația celor două trasee. Noi am ales să urcăm pe Piciorul Lespezilor, pe poteca ce se conturează în partea dreaptă, văzând până departe stâlpii cu plăcuțe indicatoare.
   După o scurtă pauză de aproximativ 10 minute la stână, ne luăm inima în dinți și pornim spre vârf. Nu există o potecă foarte clară, ci mai degrabă mai multe potecuțe mai mici, dar vom urmări în permanență stâlpii plasați din loc în loc. Cert este însă că direcția noastră este tot spre sus!
   Până la vârf poteca este indicată de stâlpii cu marcaj punct roșu, iar în partea superioară vom găsi marcajele vopsite pe stânci, care mai de care mai interesante. Vom parcurge această creastă în partea superioară prin golul alpin, unde în caz de vreme nefavorabilă nu sunt prea multe locuri de adăpost.
   Culmea devine mai accidentată şi din ce în ce mai înclinată. Urcăm cu greu și facem scurte pauze din loc în loc. Profităm însă la fiecare pas de priveliștile superbe cu vârfurile ascuțite ale munților Făgăraș ce se deschid în fața noastră.
   Traseul ocoleşte porţiunile mai dificile şi rămâne în zona crestei. Ajungem în curând să traversăm o porțiune cu stânci mai pronunțate care însă fac deliciul tuturor iubitorilor de munte care parcurg acest traseu. Una dintre ele ni s-a părut un loc excelent pentru pauza de masă, așa că am facut un popas mai lung, de vreo 20 de minute.
   Spre surprinderea noastră, am găsit pe traseu și câteva tufe de rhododendron înflorit la jumatatea lunii septembrie. Dar tufele de merișoare și afine au fost cele câștigătoare pentru un plus de energie în drumul nostru spre vârf.
   După aproximativ două ore jumătate de la plecarea de la stână, ajungem pe partea cealaltă a crestei matematice, unde trecem printr-un pasaj scurt de stâncă. Prilej excelent pentru câteva fotografii și o pauză scurtă înainte de ultimul urcuș către vârf. Peisajul este absolut minunat și merită cu siguranță tot efortul depus până aici.

Ora 14.00-15.00   
   Ultima oră de urcuș către vârf pare interminabilă, căci vedem tot timpul punctul final și ni se pare că nu mai ajungem o dată! Dar cu fiecare pas suntem tot mai aproape de punctul cel mai înalt din această excursie - Vârful Lespezi.
Ora 15.00-16.00
   Am ajuns! Roza vânturilor ne întâmpină lucind în soare, iar panoramele ce se deschid în toate direcțiile iți taie răsuflarea. Am avut impresia că de aici se vede jumătate din țară!
   Vom face o pauză de o oră, în care avem destul timp să savurăm fiecare părticică a munților Făgăraș.
   Putem vedea în depărtare Masivul Cozia, Munții Iezer-Păpușa, Vârful Negoiu, numeroase alte culmi și vârfuri ale masivului Făgăraș, cât și acoperișul României - Vârfurile Viștea Mare și Moldoveanu.
   În hăul ce se formează sub picioarele noastre se vede ca o piatră prețioasă lacul Călțun, frumosul lac glaciar aflat la o altitudine de 2135m. Nu vom ajunge la el în această tură, dar puteți citi pe acest blog despre o variantă de traseu care ajunge la acest lac - AICI - Traseu montan circuit până la vârful Negoiu

Ora 16.00-16.50
   După binemeritata pauză pe vârf ne pregătim pentru coborâre. Traseul continuă în buclă spre Şeuţa Lespezilor și apoi până la stână. Practic intuim cam pe unde ar fi, dar ne rămâne să descoperim pe unde merge poteca mai exact.
   Având în vedere traseul pe care am urcat, ne vom orienta spre stânga cam la 90 de grade și vom vedea poteca ce se conturează în vale. Dacă urcușul a fost abrupt am sperat că la coborâre poate vom avea mai mult noroc și poteca va fi pe curbă de nivel. Ei bine...și coborârea a fost la fel de înclinată, dacă nu, parcă mai rău decât ne-am așteptat.
   În prima parte coborâm pur și simplu spre poteca ce se contureaza mai jos în vale. Marcajele sunt destul de rare și șterse, dar le observăm din când în când. Punctul roșu ne conduce pe partea dreaptă a culmii pe care ne aflăm și vedem în depărtare Şeuţa Lespezilor.
   Ne continuăm coborârea și la un moment dat ne dăm seama că nu am mai văzut niciun marcaj de ceva vreme. Mai târziu am dedus că punctul roșu ar fi trebuit să cotească cumva puțin spre stânga pentru a tine linia crestei, dar noi nu am găsit acea cotitură. Am continuat să coborâm pe aceeași potecuță până când un alt marcaj a aparut - banda albastră.
   Am continuat să urmărim acest marcaj într-o urcare ușoară și scurtă și am ajuns după aproximativ o oră de la plecarea de pe vârf, în Şeuţa Lespezilor. Aici am găsit un indicator vechi, cu traseul marcat cu banda albastră care ne-a condus până aici.
Ora 17.00-18.00
   După ce facem o scurtă pauză în care admirăm vârfurile gemene Lespezi și Cornul Călțunului ce se înalță mărețe în spatele nostru, ne vom continua coborârea pe marcajul cu punct roșu. Asta doar în teorie, căci în practică nu găsim deocamdată nici un marcaj.
   La început nu prea dibuim poteca, dar ne gândim că trebuie să fie tot în jos spre stânga, din moment ce stâna se vede deja în vale.
   Coborârea este destul de abruptă, printre stânci în prima parte și apoi urmărind marcajele cu punct roșu ce apar desenate din loc în loc. Poteca nu există practic și asta face ca coborârea să fie greoiae, abruptă și foarte înceată.
   După aproximativ o oră de la plecarea din Şeuţa Lespezilor, întâlnim de nicaieri un marcaj proaspăt cu triunghi roșu. Pe harta pe care noi o avem nu există acest marcaj și ne întrebăm oare de unde vine?!  Punctul roșu practic a dispărut deodată și acest triunghi misterios se pare că i-a luat locul.
Ora 18.00-18.45
   Poteca continuă să coboare destul de accidentat, dar pare că merge în acelaşi loc. Așa că neavând altă opţiune, urmăm acest marcaj cu triunghi roșu.
   Vom traversa în scurt timp un râu și ne apropiem de niște stâne, pe care le vedem din fericire și pe harta online de pe aplicația Munții Noştri și astfel ne asigurăm că suntem pe drumul cel bun. Traseul nu urmează chiar drumul cel mai scurt și evident către stâna de la care am pornit, dar urmărind marcajul acesta vom ajunge chiar unde ne-am propus.
   După o coborâre așa vertiginoasă, mai facem un ultim popas lângă râu, după care pornim spre stână. Ajungem aici dupa trei ore de la plecarea de pe vârf și după ce am avut parte de cea mai abruptă coborâre din toate traseele pe care le-am făcut. Genunchii noştri nu sunt prea fericiți după acest tur de forță, dar o dată ajunși la stână, știm că mai avem de făcut doar coborârea prin pădure, până la cătunul Piscu Negru.

Ora 19.00-19.40
   Cum zilele în luna septembrie deja sunt mai scurte, ne grăbim puțin pe ultima porțiune de pădure căci nu vrem să ne prindă noaptea. Poteca este aceeași pe care am urcat de dimineață, foarte bine marcată cu punct roșu și, fiind deja cunoscută, o parcurgem mult mai ușor în coborâre.
   Ne încheiem seara cu o ciorbiță bună la una din pensiunile din cătunul Piscu Negru și pornim fericiți spre casă, cu povești și amintiri noi din Făgăraș.

   Sper că acest articol să vă fie folositor în cazul în care veți dori să parcurgeți acest traseu. Dacă aveți întrebări sau sugestii le aștept cu drag pe blog!
   Cărări cu soare vă doresc!

septembrie 2017

Pe acest blog puteți citi informații și despre alte trasee,
clasificate pe masive și pe dificultatea traseului, astfel:
U - Traseu ușor
M - Traseu mediu
D - Traseu dificil

TRASEE ÎN MUNŢII BAIULUI

TRASEE ÎN BREAZA

TRASEE ÎN MUNŢII BUCEGI

TRASEE ÎN MUNŢII BUZĂULUI

TRASEE ÎN MUNŢII CĂLIMANI

TRASEE ÎN MUNŢII CĂPĂŢÂNII

TRASEE ÎN MUNŢII CERNEI

TRASEE ÎN MUNŢII CIUCAŞ

TRASEU PE CLĂBUCETUL AZUGII

TRASEU PE CLĂBUCETUL TAURULUI

TRASEE ÎN MUNŢII COZIA

TRASEE ÎN MUNŢII FĂGĂRAŞ
TRASEE ÎN MUNŢII LATORIŢEI

TRASEE ÎN MUNŢII LEAOTA

TRASEE ÎN MUNŢII LOTRULUI

TRASEE ÎN MUNŢII MĂCIN

TRASEE ÎN MUNŢII MEHEDINŢI

M Rotbav - Cetatea Eroilor Heldenburg

TRASEE ÎN MUNŢII POSTĂVARU
U Poiana Braşov - Vanga Mică - Cabana Postăvaru

TRASEE ÎN MUNŢII PIATRA CRAIULUI

TRASEE ÎN MUNŢII RARĂU

Criteriile de clasificare ale traseelor turistice montane sunt:
timpul de mers, sezonalitatea, gradul de dificultate și nivelul de echipare al turiștilor.

TIMPUL DE MERS se înscrie în fișa tehnică și pe indicatoare și este exprimat în ore.
Timpul mediu estimat și care apare pe indicatoare este un criteriu orientativ, care depinde exclusiv de persoana care va parcurge traseul, cât și de pregătirea fizică.
Începeți cu trasee mai scurte și testați-vă rezistența în teren.

SEZONALITATEA este criteriul conform căruia traseele se împart în trasee de primăvară sau de toamnă, trasee de vară și trasee de iarnă.
Verificați prognoza meteo înainte de a pleca pe un anumit traseu, deoarece temperatura sau fenomenele meteo pe munte pot fi diferite decât la câmpie.

GRADUL DE DIFICULTATE este criteriul pe baza căruia traseele turistice montane se împart în:

TRASEE CU GRAD MIC DE DIFICULTATE: durata parcurgerii traseului este între 3-6 ore; diferența de nivel între 300-700 m; efort fizic moderat și care nu necesită o pregătire fizică specială.

TRASEE CU GRAD DE DIFICULTATE MEDIE: durata parcurgerii traseului este între 4-8 ore, diferența de nivel între 800-1000 m; efort fizic susținut  pe unele etape ale traseului; necesită o condiție fizică și orientare bune.

TRASEE CU GRAD MARE DE DIFICULTATE: durata traseului este între 5-9 ore, diferența de nivel parcursă este între 800-1500 m; necesită o bună condiție fizică și antrenament înainte de abordarea traseului.

NIVELUL DE ECHIPARE AL TURIŞTILOR este criteriul de bază căruia traseele montane sunt clasificate. Există trasee care nu necesită echipament montan special pentru parcurgerea lui, trasee care necesită echipament de drumeție, cum ar fi niște încălțări destinate drumețiilor montane pe poteci accidentate, grohotișuri, pante alunecoase cu grad de înclinare mediu și trasee care necesită echipament de drumeție special și complex, cum ar fi încălțări speciale pasajelor periculoase, cască, mănuși, coarde etc.

Ne-am întâlnit cu ursul pe traseu spre Refugiul Coştila

TRASEU CIRCUIT ÎN MUNŢII BUCEGI Căminul Alpin Buşteni - La Măsurătoarea Urşilor (1310m) - Cimitirul Simbolic (1425m) - Refugiul Coştila (169...