Dragoslavele (650m) - Valea Luncii - Vârful Vârtoapele prin Creasta Pietrei Dragoslavelor (1435m) - Şaua Berbecilor (Stâna Fundul lui Neag) - Dragoslavele (650m)
Durata de parcurgere - 5 ore
Distanta parcursă - 11km
Stare marcaje - bună, dar lipsesc în unele porțiuni
Diferență de nivel - 785m
Surse de apă - nu sunt
Harta traseului |
Vom urma un traseu plin de priveliști uimitoare, presărat cu poteci line, dar și abrupte, grohotiș și o potecă de creastă demnă de aprecierile oricui.
TRASEU
E un traseu ușor, datorită timpului mic de parcurgere, dar are porțiuni solicitante, mai ales la urcare. O minimă condiție fizică este necesară.
Surse de apă nu am găsit, așa că nu uitați să luați în rucsac cel puțin doi litri de apă. Mai aveți nevoie și de încălțări adecvate mersului pe munte, datorită porțiunilor expuse de stâncă și de grohotiș.
Traseul este marcat cu triunghi albastru și punct albastru în proporție de 85%, așa că șansele de rătăcire sunt destul de mici.
ACCES
Dragoslavele este o comună la marginea nord-estică a județului Argeș și este formată din satele Dragoslavele și Valea Hotarului. Este străbătută de șoseaua națională DN73, care leagă Piteștiul de Braşov. Distanta dintre București și satul Dragoslavele este de aproximativ 185 de kilometri și poate fi parcursă în 2,45h.
Ajungem în satul Dragoslavele, așezat la poalele munților Leaota, de unde observăm pentru prima oară acest impunător munte de piatră. Traseul începe chiar din șoseaua națională, unde sunt montate câteva indicatoare.
Venind cu mașina dinspre București, punctul de start este aproape de ieșirea din sat. Din păcate, noi nu am observat indicatoarele când am trecut prin dreptul lor și ne-am dat seama abia când am ieșit din localitate. Am întors mașina și am deschis aplicația cu harta Munții Noștri, unde am putut observa mai exact de unde începe traseul. Astfel, am găsit foarte repede indicatoarele și am parcat mașina chiar lângă ele. Nu sunt prea multe locuri de parcare, dar cu puțin noroc veți reuși să parcați acolo.
Traseul pe care îl vom urma la urcare, este cel marcat cu triunghi albastru, deoarece este mai abrupt și de obicei preferăm să începem cu porțiunea mai dificilă a oricărui traseu, pentru suntem mai odihniți la începutul zilei.
În prima parte a trasului vom urma marcajele pe o uliță, printre case, îndepărtându-ne rapid de agitația de la șosea.
Prima parte a traseului durează cam jumătate de oră, timp în care ne facem încălzirea pentru urcarea prin pădure care va urma. Nici prin gând nu ne trecea că va fi o urcare în adevăratul sens al cuvântului. Altitudinea maximă la care vom ajunge în această excursie, ne-a făcut să credem că va fi mai mult o plimbare prin pădure, dar ne-am înșelat.
Deocamdată ne bucurăm de aerul curat de munte și mai tragem cu ochiul în micile gospodării de pe marginea uliței. Piatra Dragoslavelor se înalță maiestuoasă în fața noastră, astfel că ne tot uităm pe hartă ca să nu ratăm prima intersecție a acestui traseu.
Când ajungem la gardul ultimei gospodării, poteca noastră va coti spre dreapta. Ca de fiecare dată, când ajungem la un punct de răscruce, hotărâm că vom lua și o mică pauză, pentru că este un traseu destul de scurt și vrem să ne bucurăm de fiecare minut petrecut în natură.
După scurta pauză de ascultat natura și privit împrejurimile, pornim spre dreapta printr-o urcare ușoară prin pădure. Poteca a fost lățită de curând și este bine marcată din loc în loc.
După aproximativ vreo zece minute de mers pe acest drum forestier, traseul nostru va intra și mai adânc în pădure. Observăm că marcajele ne conduc spre stânga, având în fața noastră un urcuș susținut, dar scurt.
Ne continuăm drumul prin vegetația deasă și în următoarea porțiune ne relaxăm puțin. Apoi urmează un urcuș susținut până vom ajunge într-o pădure rară. Urmărim marcajele cu atenție pentru că, la un moment dat, poteca este acoperită în totalitate de frunze și traseul nu este foarte evident.
După aproximativ 30 de minute de mers prin pădure ajungem la baza grohotișului. Marcajul de pe copac ne indică că suntem în locul potrivit și pe aici este continuarea traseului spre creastă. Alegem să mai luăm o scurtă pauză înainte să "atacăm" acest versant. Poteca nu există așa că va trebui să urcăm cu atenție pe această porțiune de grohotiș alunecos.
Ne luăm inima în dinți și pornim la deal. Panta este abruptă și alunecăm destul de tare. Nu este o porțiune lungă, dar este îndeajuns de obositoare. Cu chiu cu vai, mai în fund, mai în picioare, reușim să trecem de acest hop. Încălțările potrivite pentru un traseu montan pot face diferența, așa că ne bucurăm că nu am tratat acest aspect cu indiferență.
Vom vedea în curând și primele panorame ale văii Caselor din Dragoslavele și se pare că tot chinul a meritat.
După ce trecem cu bine de acest pasaj expus, vom continua să urcăm pe acest versant. Urcarea este susținută, poteca nu este vizibilă și asta ne face să ne întrebăm dacă suntem pe drumul cel bun. Vrăjiți de frumusețea peisajului, o ținem tot în sus. La un moment dat observăm și marcaje pe pietre, din loc în loc și asta ne confirmă că suntem pe drumul cel bun. Porțiunea asta a scos untul din noi, dar ajungem în scurt timp la o pădurice, unde urcușul se mai domolește.
Porțiunea de pădure este foarte scurtă, iar la finalul ei constatăm că am ajuns în creastă. Și ce creastă... ! Căutăm prize pentru mâini din loc în loc pe stâncile albe, bătute de soare.
Această porțiune ne aduce aminte de creasta Pietrei Craiului, dar într-o variantă în miniatură. Asta face ca traseul să fie mai palpitant și cu fiecare urcuș suntem tot mai sus, iar panoramele sunt din ce în ce mai frumoase.
Următoarea porțiune de traseu merge chiar pe creasta matematică și asta ne face să credem că nu mai avem mult de mers până la vârf.
Poteca continuă prin partea stângă a crestei matematice și întră din nou în pădure. Avem din loc în loc deschideri cu panorame spre crestele munților Leaota și spre abruptul brănean al munților Bucegi. Marcajele încă sunt vizibile din loc în loc și înaintăm într-o urcare ușoară.
Ieșim din nou din pădure într-o poiană superbă de unde avem priveliști de vis. În fața noastră se văd stânci albe, iar deasupra lor, vedem pentru prima dată, crucea de pe vârful Vârtoapele. Mai avem puțin de urcat până la vârf, așa că de ce să nu ne bucurăm de poiana asta luând o scurtă pauză de fotografii ?
Ieșirea din pădure |
Marcaj da, potecă nu. |
Încă puțin și am ajuns pe vârf. Ne-am dat seama că acest traseu nu a fost chiar unul ușor, dar am avut parte de adrenalină și de un peisaj în continuă schimbare.
Pe vârful Vârtoapele avem o panoramă de 360 de grade și, într-o zi senină, putem admira creste din munții Leaota, Bucegi, Iezer Păpușa și Piatra Craiului. Panorama merită tot efortul depus pentru a ajunge până aici.
De la plecarea din șoseaua națională și până aici, pe vârf, am făcut în total 2 ore și 40 de minute, cu pauze de câte 10 minute din când în când, pentru că nu ne-am așteptat ca urcușul să fie atât de obositor.
Suntem la 1435 de metri altitudine și am uitat într-o secundă că drumul a fost obositor.
Ne-am relaxat cam vreo oră, dar a venit momentul să o luăm la vale. Am ales un traseu în circuit, așa că vom merge în continuarea crestei. Undeva în poiana de pe vârf găsim un indicator cu o săgeată și pornim în direcția indicată de ea.
Mergem înainte pentru puțin timp și la un moment dat ajungem la o înfundătură.
Ia marcajele de unde nu-s ! Ne-am uitat vreo zece minute în toate direcțiile după marcaje, dar nu am văzut nimic. Am decis că trebuie să intrăm în pădure, deoarece pe la marginea ei nu aveam nicio șansă să mergem. După câteva urme de bocanci pe care le-am văzut printre copaci am intuit că pe acolo este drumul. Am urmat practic direcția în care pornisem cu ajutorul săgeții, dar prin pădure.
Coborârea printre copaci este destul de abruptă și asta ne-a făcut să credem că poate nu suntem pe drumul corect. Dar, după ce am coborât destul de mult prin pădure, am dat și de marcaje. Asta a fost prima dată pe ziua de azi când nu am găsit marcaje corespunzătoare.
În continuare vom urma marcajele pentru puțin timp. Pădurea nu este foarte deasă și întunecoasă, dar poteca nu prea se vede. Trebuie să urmăriți cu atenție marcajele cu triunghiul albastru ca să nu vă pierdeți. După ceva sărituri peste buturugi și copaci căzuți, ajungem la o intersecție de trasee, unde găsim și un stâlp cu indicatoare.Din acest punct vom schimba marcajul și îl vom urmări pe cel cu punct albastru, care ne va duce până în punctul din care am plecat, la marginea satului Dragoslavele.
De la plecarea de pe vârf până în acest punct am făcut aproximativ 20 de minute, cu tot cu micile rătăciri ale marcajului din pădure.
Ne continuăm drumul într-o coborâre ușoară, pe curbă de nivel, prin pădure.
După aproximativ zece minute de mers prin pădure, de la plecarea de la indicatoare, vom ajunge la o mică deschizătură a pădurii. După jurnalele pe care le-am citit pe internet în care am văzut descrierea acestui traseu, am crezut că trebuie să coborâm prin poieniță, dar am avut noroc cu un cioban care era în apropiere și care a venit să ne dea indicații.
După ce ajungeți la prima deschizătură a pădurii, trebuie să continuați să mergeți tot înainte, față de direcția din care ați venit, printr-un pâlc de copaci, după care veți ajunge la o altă poieniță. Și aici trebuie să țineți direcția de mers, spre vale, până treceți de pădure și ajungeți într-o poiană mult mai mare. Poteca nu este foarte vizibilă și nici indicatoarele.
Prima deschizătură a pădurii - Prima poieniță |
A doua poieniță cu marcaje pe copac |
După ce veți ieși din pădure vă veți afla într-o poiană mare, de regulă plină cu animale, pentru că este în apropierea Stânii Fundul lui Neag. Ciobanul ne-a spus că trebuie să traversăm această poiană ca să găsim următoarele marcaje. Am avut mare noroc cu el pentru că în această porțiune nu am văzut nici poteca, nici indicatoarele.
Am deschis aplicația Munții Noștri unde am observat că la capătul poienii este un marcaj pe hartă cu un stâlp și ne-am ghidat cu telefonul în mână ca să ajungem la el.
De aici am urmat direcția spre Cabana Frasin, în sensul indicat de săgeată. Nu vom ajunge până la cabană, dar ne vom intersecta la un moment dat cu traseul pe care am venit.
Nu am mai văzut niciun marcaj mai jos, dar am urmat poteca destul de lată și bătută la vale. De aici și până la mașină mai avem de parcurs aproximativ o oră și 20 de minute.
În prima parte vom merge pe această potecă destul de vizibilă și pe alocuri noroioasă.
Coborârea este lină și avem timp să mai admirăm creasta pietrei Dragoslavelor în lumina apusului.
Apoi vom ajunge într-o poiană pe care o traversăm la vale, dibuind un soi de urme prin iarba deasă și înaltă. La capătul poienii coborâm spre dreapta pe lângă un gărduleț spre albia secată a râului și ne continuăm coborârea prin pădure.
Poteca se lățește mai tare și continuă la un moment dat pe celălalt mal al râului. Marcaje nu am mai găsit, dar drumul este destul de clar și simplu de urmat.
Traversăm și ultima poiană și ajungem la răscrucea traseelor, în punctul de unde am pornit pe triunghiul albastru. Privim în spate pentru ultima dată crestele luminate de ultimele raze de soare și coborâm spre sat.
Tot acest traseu cu numeroase pauze scurte și una de o oră pe vârf a durat aproximativ cinci ore. Este un traseu care se poate face fără grabă pentru a vă putea bucura pe îndelete de tot ce are de oferit acest masiv. Nu trebuie subestimat datorită altitudinii mici la care se ajunge, dar merită cu siguranță parcurs și promovat pentru varietatea peisajelor și a potecilor.
august, 2019
Pe acest blog puteți citi informații și despre alte trasee,
clasificate pe masive și pe dificultatea traseului, astfel:
U - Traseu ușor
M - Traseu mediu
D - Traseu dificil
TRASEE ÎN MUNŢII APUSENI
TRASEE ÎN MUNŢII BAIULUI
TRASEE ÎN BREAZA
TRASEE ÎN MUNŢII BUCEGI
TRASEE ÎN MUNŢII BUZĂULUI
TRASEE ÎN MUNŢII CĂLIMANI
TRASEE ÎN MUNŢII CĂPĂŢÂNII
TRASEE ÎN MUNŢII CERNEI
TRASEE ÎN MUNŢII CIUCAŞ
TRASEU PE CLĂBUCETUL AZUGII
TRASEU PE CLĂBUCETUL TAURULUI
TRASEE ÎN MUNŢII COZIA
TRASEE ÎN MUNŢII FĂGĂRAŞ
TRASEE ÎN MUNŢII GILĂULUI
TRASEE ÎN MUNŢII GROHOTIŞULUI
TRASEE ÎN MUNŢII LATORIŢEI
TRASEE ÎN MUNŢII LEAOTA
TRASEE ÎN MUNŢII LOTRULUI
TRASEE ÎN MUNŢII MĂCIN
TRASEE ÎN MUNŢII MEHEDINŢI
TRASEE ÎN MUNŢII PERŞANI
U Vulcanul Racoș - Coloanele de Bazalt - Lacul de Smarald
U Vulcanul Racoș - Coloanele de Bazalt - Lacul de Smarald
M Rotbav - Cetatea Eroilor Heldenburg
TRASEE ÎN MUNŢII POSTĂVARU
U Poiana Braşov - Vanga Mică - Cabana Postăvaru
TRASEE ÎN MUNŢII PIATRA CRAIULUI
TRASEE ÎN MUNŢII POSTĂVARU
U Poiana Braşov - Vanga Mică - Cabana Postăvaru
TRASEE ÎN MUNŢII PIATRA CRAIULUI
TRASEE ÎN MUNŢII RARĂU
TRASEE ÎN MUNŢII SIRIU
TRASEE ÎN MUNŢII VRANCEI
EXCURSII
YOUTUBE VIDEOS:
Criteriile de clasificare ale traseelor turistice montane sunt:
timpul de mers, sezonalitatea, gradul de dificultate și nivelul de echipare al turiștilor.
TIMPUL DE MERS se înscrie în fișa tehnică și pe indicatoare și este exprimat în ore.
Timpul mediu estimat și care apare pe indicatoare este un criteriu orientativ, care depinde exclusiv de persoana care va parcurge traseul, cât și de pregătirea fizică.
Începeți cu trasee mai scurte și testați-vă rezistența în teren.
SEZONALITATEA este criteriul conform căruia traseele se împart în trasee de primăvară sau de toamnă, trasee de vară și trasee de iarnă.
Verificați prognoza meteo înainte de a pleca pe un anumit traseu, deoarece temperatura sau fenomenele meteo pe munte pot fi diferite decât la câmpie.
GRADUL DE DIFICULTATE este criteriul pe baza căruia traseele turistice montane se împart în:
TRASEE CU GRAD MIC DE DIFICULTATE: durata parcurgerii traseului este între 3-6 ore; diferența de nivel între 300-700 m; efort fizic moderat și care nu necesită o pregătire fizică specială.
TRASEE CU GRAD DE DIFICULTATE MEDIE: durata parcurgerii traseului este între 4-8 ore, diferența de nivel între 800-1000 m; efort fizic susținut pe unele etape ale traseului; necesită o condiție fizică și orientare bune.
TRASEE CU GRAD MARE DE DIFICULTATE: durata traseului este între 5-9 ore, diferența de nivel parcursă este între 800-1500 m; necesită o bună condiție fizică și antrenament înainte de abordarea traseului.
NIVELUL DE ECHIPARE AL TURIŞTILOR este criteriul de bază căruia traseele montane sunt clasificate. Există trasee care nu necesită echipament montan special pentru parcurgerea lui, trasee care necesită echipament de drumeție, cum ar fi niște încălțări destinate drumețiilor montane pe poteci accidentate, grohotișuri, pante alunecoase cu grad de înclinare mediu și trasee care necesită echipament de drumeție special și complex, cum ar fi încălțări speciale pasajelor periculoase, cască, mănuși, coarde etc.