Showing posts with label culmea urechea. Show all posts
Showing posts with label culmea urechea. Show all posts

Sunday, May 19, 2019

Creasta Munţilor Baiului de la Azuga la Sinaia

TRASEU ÎN MUNŢII BAIULUI

Gara Azuga (950m) - Telegondola Azuga (1593m) - Vârful Urechea (1705m) - Vârful Dutca (1715m) - Şaua Cazacu (1692m) Vârful Băiuțul (1817m) - Şaua Băiuțul - Vârful Baiul Mare (1985m) - Vârful Drăgan (1771m) - Piscul Câinelui (1650) - Stâna Piscul Câinelui - Gara Sinaia (880m)

Marcaje și durate traseu:

Releu Sorica - Vârful Baiul Mare - 2,30 h (cu pauze)

Gara Azuga - Telegondola Azuga - 40 min+

Releu Sorica - Vârful Dutca - 30 minute ( pe creasta matematică )+
Vârful Dutca - Şaua Cazacu ( Intersecție Plaiul Orjogoaia ) - 30 min+
Intersecție Plaiul Orgojoaia - Intersecție Culmea Zamora - 10 min+
Intersecție Culmea Zamora - Vârful Baiul Mare - 1 h+

Baiul Mare - Piscul Câinelui - 1,30 h

Vârful Baiul Mare - Vârful Drăgan - 40 min+
Vârful Drăgan - Piscul Câinelui - 50 min+

Piscul Câinelui - Gara Sinaia - 3,15 h (cu pauze)

Piscul Câinelui - Cruce și Stâna Piscul Câinelui - 44 min
Stâna Piscul Câinelui - Cabana Piscul Câinelui - 1,15 h
Cabana Piscul Câinelui - Gara Sinaia - 1h

Dificultate - mediu
Distanță parcursă - 24 Km
Stare marcaje - bună (cu excepția Piscului Negru)
Diferență de nivel - +392m -1015m
Surse de apă - nu există

   Munții Baiului fac parte din Carpații de Curbură, fiind situați în partea vestică a acestora. Ei ocupă o suprafață de 300 kmşi sunt învecinați de Valea Azugii în nord, Valea Prahovei în vest, Posada în sud și Valea Doftanei în est.

   Cu toate că Munții Baiului sunt uneori eclipsați de măreția Bucegilor, sunt ținta noastră astăzi. Vom face un traseu destul de lung, în mare parte pe creastă, unde marcajele sunt destul de rare. În schimb, poteca nu este greu de urmărit, pentru că s-a transformat într-un adevărat drum pentru atv-uri şi biciclete, în timp.
   Există două posibilități de a face acest traseu, pe drumul ce ocolește vârfurile pe curbă de nivel sau pe creasta matematică. Orice variantă ați alege, traseul este la fel de frumos.
Nu este o diferență majoră între ele, intersectându-se din loc în loc.

   Prima parte a traseului este destul de ușoară, căci nu prezintă dificultăți nici de orientare,
nici pante foarte abrupte.
   Partea a doua a traseului, adică coborârea de pe Piscul Câinelui spre Sinaia, nu este marcată în prima parte, pe golul alpin, iar apoi, o dată cu intrarea în pădure, marcajele sunt noi, dar panta foarte abruptă.

   Avem nevoie de două lucruri importante pentru traseul de astăzi: aplicația Munții Noștri instalată pe telefon (cu harta Munților Postăvaru - Piatra Mare - Baiului) şi multă voie bună, căci prognoza meteo nu este chiar cea mai strălucită. 
(Downloadează aici aplicaţia Munţii Noștri)

   Pornim ?

   De data asta am ales să mergem cu trenul, deoarece traseul începe din Azuga şi se va termina în Sinaia. A fost cea mai bună variantă pentru noi.
   La ora 7.30 suntem în Gara de Nord din București și luăm bilete pentru trenul InterRegio de la 8.05 spre Azuga. 
   În doi timpi și trei mișcări suntem deja la munte.

   Din Gara Azuga traversăm DN1 spre bisericuță și apoi, mergem tot înainte spre Telegondola Azuga. Plouă, dar asta nu ne face să renunțăm la acest traseu.
   Până la telegondolă facem cam 40 de minute de mers lejer, dar există și varianta să luați un taxi din fața gării. Noi am vrut să ne facem oarecum încălzirea, mai ales că vom trișa puțin, urcând cu telegondola.
   Prețul unei urcări este de 25 Ron de persoană, iar de la 1 mai 2019, telegondola funcționează doar în weekend.
   Dacă veți alege să faceți acest traseu într-o altă zi a săptămânii, se adaugă încă 2,30h de urcare minimum, pe traseul marcat cu triunghi albastru, care pornește din Azuga și urcă până pe Vârful Urechea.

   Luăm bilete doar pentru urcare și în jurul orei 11 suntem deja pe Culmea Sorica.
   Aici sus, contrar așteptărilor, nu plouă. Asta ne bucură foarte tare. Dar, mai mult decât atât, suntem întâmpinați de un spectacol inedit al norilor. Bucegii se văd în toată splendoarea lor, luminați parcă și de o rază de soare, și asta ne face să fim încrezători că va fi o zi bună.
   Traseul nostru pornește pe lângă cabană, unde găsim şi primele indicatoare.
   În prima parte a traseului de creastă vom urma marcajele bandă roșie și cruce roșie.
   Găsim marcaje din loc în loc cu ambele semne, o dată unul, o dată altul.
   Sunt totodată și stâlpi de direcție care se pot vedea pe timp de ceață, cu toate că uneori le lipsește plăcuța din vârf.
   Stâlpii sunt aliniați pe poteca ce ne poartă pe creasta matematică a masivului,
așa că decidem să o urmăm pe aceasta.
   Peisajul este superb, drumul e lat şi  pornim într-o urcare ușoară.
   Până pe Vârful Baiul Mare urcăm o serie de alte vârfuri mai mici, pe care le identificăm cu ajutorul hărții de pe aplicația Munții Noștri.
   Se deschid vederi și de partea cealaltă a crestei, spre Munții Neamțului, iar apoi spre Ciucaș. Petice de zăpadă fac ca peisajul să fie şi mai frumos, pentru că, cu toate că suntem în luna mai, ultimele urme ale iernii trecute sunt încă pe munte.
   Facem poze la fiecare colțișor, pe fiecare culme și înaintăm pentru aproximativ o oră până ajungem la intersecția cu poteca ce merge pe Plaiul Orjogoaia, din Şaua Cazacu.
   Aici găsim și un indicator care ne arată direcția, iar noi vom continua să mergem tot înainte. Plaiul Orjogoaia rămâne un traseu de făcut altă dată.
   Peste încă 10 minute, găsim şi indicatorul pentru coborârea în Bușteni, pe culmea Zamora, din apropierea Vârfului Băiuţu. Aici ne hotărâm să facem şi prima pauză de masă, căci ne era deja foame.
   Surse de apă nu am găsit pe traseu, așa că vă recomand să aveți în rucsac minimum 2 litri de apă şi ceva de mâncare.
   În continuare urmează o scurtă coborâre prin Şaua Băiuțul, unde dăm de ceva mai multă zăpadă și câteva brândușe. Pe fiecare vale este parcă mai frumos, iar pentru că traseul până aici nu a fost foarte solicitant, facem poze la fiecare colțișor.
   Ne apropiem încet de urcușul spre Vârful Baiul Mare. Avem în fața noastră un urcuș mai susținut pentru prima dată, dar nu foarte lung.
   Ajungem pe vârf ajutați de aplicație,pentru că vreo plăcuță indicatoare nu am găsit. Am văzut pe alte bloguri, că în trecut exista una, dar noi nu am mai găsit-o.
   În loc de ploaia anunțată de prognoză, a venit soarele, așa că, ce motiv mai bun de atât am avea, decât să facem o pauză mai lungă.
   Am stat aici aproximativ o oră și ne-am bucurat de tot ce ne înconjoară.

    După o pauză binemeritată ne continuăm traseul pe o serie de urcușuri și coborâșuri domoale.
   După vreo 30 de minute de mers, ajungem la Vârful Drăgan, pe care îl ocolim în vreo zece minute, urmând drumul prin stânga.
   Cam din acest moment am început să pândim pe aplicație coborârea pe Piciorul Câinelui,
la care părea că nu mai ajungem o dată. Peisajul este cam același şi drumul este foarte lat şi plan. 
   Partea asta a fost puțin plictisitoare și mai lungă decât ne-am așteptat, cu toate că eram însoțiți de același peisaj magnific.
   Ca să nu ratăm curba la dreapta pe Piciorul Câinelui, am mers spre dreapta la toate intersecțiile și nu a mai fost mult până când pe hartă a apărut peisajul pe care l-am tot văzut în toate blogurile cu acest traseu.
   De la Vârful Baiul Mare, pe care îl vedem acum undeva în spate, și până la această intersecție am făcut cam 1,30h, cu o singură pauză de 10 minute.
   După cum puteți vedea în poza de mai jos, intersecția nu este marcată, poteca abia se distinge, dar cu ajutorul aplicației, o veți găsi sigur.
    Suntem pe Piciorul Câinelui. În dreapta vedem cum se scaldă în razele soarelui Vârful Baiul Mare, iar în fața noastră este poteca spre rai. La propriu. Un deal verde se vede în fața noastră care pare că ne duce spre norii albi şi pufoși de deasupra.
Ne-a trezit din amorțeală dealul ăsta !
   Traversăm dealul exact prin vârf, printre mii de floricele, acesta fiind ultimul urcuș al zilei de azi. De aici, tot la vale !
   Poteca nu este evidentă mai deloc, intuim doar că trebuie să mergem înainte.
Noroc că am văzut de sus că poiana se întinde destul de mult, până la capătul muchiei, iar apoi intră în pădure.
   Undeva în stânga, jos este Stâna Piciorul Câinelui. Este destul de departe, căci drumul nostru trece pe muchie pe deasupra ei, așa că nu vă speriați de câini. Oricum, când am fost noi, nici nu erau acasă.



   După 40 de minute de la ramificația pe Piciorul Câinelui, ajungem în poiana de jos unde vedem și punctul albastru pentru prima dată, asigurându-ne că suntem pe drumul cel bun.

   Găsim și o cruce care pare să fie un punct de reper chiar şi pe hartă, cât și un fost adăpost de animale. Știam de el din alte bloguri pe care le-am citit. Acum, însă, locul a fost curățat şi abia se mai vede că ar fi fost ceva acolo.

   De aici trecem printr-o serie de poienițe, într-o coborâre ușoară, în căutarea băncuței.

   Aveam de gând să facem o pauză înainte de a intra în pădure, la această băncuță pe care am văzut-o foarte des, în mai toate articolele de pe internet despre acest traseu.

   Tot aveam impresia că dăm de pădure, dar mai avem încă o poieniță de trecut. Marcajul este foarte bun în această zonă, așa că nu am avut dubii că am greșit traseul.

   Băncuța, în schimb, ia-o de unde nu-i.

   Nu am găsit-o, dar am făcut, în schimb, o mică pauză la marginea pădurii.



   După aproximativ o oră de la ramificația pe Piciorul Câinelui suntem la baza pădurii.

   La început poteca este lată și coboară lin. Frunzele pomilor, în această perioadă a anului, sunt geniale ! Ne fură peisajul din când în când.


   Până când începe haosul.
   Poteca devine deodată foarte abruptă şi coboară drept, fără serpentine. Citisem de poteca asta că este destul de abruptă, dar e mai rău decât am mai întâlnit până acum. Pierdem repede din altitudine, dar genunchii noștri nu-s prea fericiți. Plus că era cam noroi prin pădure.
  
  A urmat o oră de chin, căzături în noroi și frică de urs. Dar la câtă gălăgie am făcut, nu cred că s-ar fi apropiat vreun animal de noi. Poze nu am din păcate, pentru că aveam mâinile pline de noroi. Dacă veți avea plăcerea de a parcurge acest traseu, veți simți pe pielea voastră la ce mă refer.
   Asta nu trebuie însă să vă împiedice să veniți. Pădurea e foarte frumoasă, indiferent de cât de abruptă este poteca.
  Urmăriți marcajul atent, pentru că mai există câteva curbe, dar toată porțiunea este marcată foarte bine și nu aveți cum să vă pierdeți.

   Ajungem la un moment dat la un adăpost, pe lângă care facem dreapta și imediat la Cabana Piscul Câinelui, unde accesul este interzis, fiind proprietate privată.
   De la cabană mai sunt încă 30 de minute de mers lejer, pe un drum forestier, în câteva serpentine largi, cât să-și revină puțin genunchii.
   Traficul de pe DN1 se aude deja, semn că nu mai este mult.
   
   Pentru a ajunge la Gara din Sinaia, când ieșiți din pădure, trebuie să faceți dreapta, după 100 de metri faceți stânga peste calea ferată și veți ajunge la DN1.
   Dacă vă e foame, cum ne-a fost și nouă, mai aveți de urcat o străduță până ajungeți în centrul Sinaiei, unde găsiți numeroase restaurante. Apoi spre dreapta, spre gară.

Harta traseului

   Sper că veți avea și voi curiozitatea de a parcurge acest traseu, pentru că panoramele cu Munții Bucegi chiar merită văzute cu ochii voștri.
   În total acest traseu a durat 7,30 h, cu tot cu pauze, așa că porniți la o oră rezonabilă pentru a avea destul timp și destulă lumină pentru a vă bucura de el.

mai, 2019

Pe acest blog puteți citi informații și despre alte trasee,
clasificate pe masive și pe dificultatea traseului, astfel:
U - Traseu ușor
M - Traseu mediu
D - Traseu dificil

TRASEE ÎN MUNŢII BAIULUI

TRASEE ÎN BREAZA

TRASEE ÎN MUNŢII BUCEGI

TRASEE ÎN MUNŢII BUZĂULUI

TRASEE ÎN MUNŢII CĂLIMANI

TRASEE ÎN MUNŢII CĂPĂŢÂNII

TRASEE ÎN MUNŢII CERNEI

TRASEE ÎN MUNŢII CIUCAŞ

TRASEU PE CLĂBUCETUL AZUGII

TRASEU PE CLĂBUCETUL TAURULUI

TRASEE ÎN MUNŢII COZIA

TRASEE ÎN MUNŢII FĂGĂRAŞ
TRASEE ÎN MUNŢII LATORIŢEI

TRASEE ÎN MUNŢII LEAOTA

TRASEE ÎN MUNŢII LOTRULUI

TRASEE ÎN MUNŢII MĂCIN

TRASEE ÎN MUNŢII MEHEDINŢI

M Rotbav - Cetatea Eroilor Heldenburg

TRASEE ÎN MUNŢII POSTĂVARU
U Poiana Braşov - Vanga Mică - Cabana Postăvaru

TRASEE ÎN MUNŢII PIATRA CRAIULUI

TRASEE ÎN MUNŢII RARĂU
Criteriile de clasificare ale traseelor turistice montane sunt:
timpul de mers, sezonalitatea, gradul de dificultate și nivelul de echipare al turiștilor.

TIMPUL DE MERS se înscrie în fișa tehnică și pe indicatoare și este exprimat în ore.
Timpul mediu estimat și care apare pe indicatoare este un criteriu orientativ, care depinde exclusiv de persoana care va parcurge traseul, cât și de pregătirea fizică.
Începeți cu trasee mai scurte și testați-vă rezistența în teren.

SEZONALITATEA este criteriul conform căruia traseele se împart în trasee de primăvară sau de toamnă, trasee de vară și trasee de iarnă.
Verificați prognoza meteo înainte de a pleca pe un anumit traseu, deoarece temperatura sau fenomenele meteo pe munte pot fi diferite decât la câmpie.

GRADUL DE DIFICULTATE este criteriul pe baza căruia traseele turistice montane se împart în:

TRASEE CU GRAD MIC DE DIFICULTATE: durata parcurgerii traseului este între 3-6 ore; diferența de nivel între 300-700 m; efort fizic moderat și care nu necesită o pregătire fizică specială.

TRASEE CU GRAD DE DIFICULTATE MEDIE: durata parcurgerii traseului este între 4-8 ore, diferența de nivel între 800-1000 m; efort fizic susținut  pe unele etape ale traseului; necesită o condiție fizică și orientare bune.

TRASEE CU GRAD MARE DE DIFICULTATE: durata traseului este între 5-9 ore, diferența de nivel parcursă este între 800-1500 m; necesită o bună condiție fizică și antrenament înainte de abordarea traseului.

NIVELUL DE ECHIPARE AL TURIŞTILOR este criteriul de bază căruia traseele montane sunt clasificate. Există trasee care nu necesită echipament montan special pentru parcurgerea lui, trasee care necesită echipament de drumeție, cum ar fi niște încălțări destinate drumețiilor montane pe poteci accidentate, grohotișuri, pante alunecoase cu grad de înclinare mediu și trasee care necesită echipament de drumeție special și complex, cum ar fi încălțări speciale pasajelor periculoase, cască, mănuși, coarde etc.




Ne-am întâlnit cu ursul pe traseu spre Refugiul Coştila

TRASEU CIRCUIT ÎN MUNŢII BUCEGI Căminul Alpin Buşteni - La Măsurătoarea Urşilor (1310m) - Cimitirul Simbolic (1425m) - Refugiul Coştila (169...