Showing posts with label lacul Scropoasa. Show all posts
Showing posts with label lacul Scropoasa. Show all posts

Monday, March 20, 2017

Traseu in Munţii Bucegi: Cheile Zănoagei - Lacul Scropoasa - Cascada Şapte Izvoare


TRASEU MONTAN ÎN PARCUL NAŢIONAL BUCEGI - REZERVAŢIA NATURALĂ ZĂNOAGA - LUCĂCILĂ

Camping Cheile Zănoagei (1373m) - Lacul Scropoasa (1197m)  - Cascada Şapte Izvoare (1269m)


Timp de parcurgere: Dus - 1,30h / Întors- 1,15h
Diferență de nivel: 176m
Dificultate: ușor
Marcaj:
VIDEO cu acest traseu AICI!

ACCES
Bucureşti - Sinaia (138km)
Varianta 1 - Sinaia - direcția Târgoviște (DN 71) - dreapta pe DJ 713 - Cabana Cuibul Dorului - Șaua Dichiu - stânga spre Hotel Peștera/Padina - dreapta spre Zănoaga/Peștera - Camping Zănoaga (+19km)
Varianta 2 - Sinaia - direcția Târgoviște (DN 71) - satul Moroeni - Glod - Sanatoriul Moroeni - direcția Padina - Camping Zănoaga ( +38km)
sau  Bucureşti - Târgoviște - Moroeni - Camping Zănoaga (150km)

   Ne-am hotărât în sfârșit să încercăm să parcurgem un traseu prin zăpadă! Pentru că, cu toate că este trecut de jumătatea lui martie, pe munte este încă iarnă! Nu am mai fost până acum, așa că părea o zi la fel de bună ca oricare alta pentru a face ceva nou!
   Ne-am documentat puțin, și am hotărât să urcăm cu mașina până la Camping Zănoaga, pe varianta de drum dinspre Moroeni. Drumul pe la Dichiu era încă înghețat și foarte periculos în condiții de iarnă, pentru ca nu sunt montați parapeţi.
   Drumul dinspre Moroeni este, însă, într-o stare destul de proastă, asfalt fiind doar până la Sanatoriul Moroeni. Cu siguranță nu va recomand să urcați cu o mașină cu garda joasa, pentru că acest drum devine ușor impracticabil în condiții de iarnă, iar vara este un adevărat drum cu obstacole.
   Cu toate acestea, dimineață, în jur de ora 9 când am pornit spre camping, drumul forestier era încă înghețat și am reușit sa ajungem la punctul de începere al traseului - Camping Zănoaga - în aproximativ o ora. ( Din Moroeni pana la Camping Zănoaga sunt 28km de drum forestier, în mare parte).

PORNIM?
   Odată ajunși în fata campingului, parcăm mașina, ne echipam și pornim entuziasmați pe traseu.
Zăpada este proaspătă și pufoasă, dar sub ea se ascund capcane de gheaţă, rezultată probabil din topirea zăpezilor de zilele trecute, când temperaturile au ajuns undeva la 10 grade Celsius.

   Traseul pornește chiar pe podulețul de lemn din fața campingului Zănoaga, și urmează, până la final, marcajul cruce albastră. Pe tot parcursul traseului au fost montate panouri informative despre flora și fauna din zonă, iar marcajul traseului a fost refăcut de curând și este foarte ușor de urmărit.
   Noi am pornit la ora 10.00 si am parcurs acest traseu în aproximativ o ora și 30 de minute, cât este indicat si pe panoul informativ.
   Cu toate acestea, pot spune că traseul este unul ușor, cu porțiuni mai mult în coborâre spre Lacul Scropoasa, și urmărește firul Ialomiței până la punctul final. Cu siguranța se poate parcurge și mai repede, dar fiecare colțișor de stâncă din aceste chei te îmbie să mai faci câte o fotografie din loc în loc. Asa ca, timpul de parcurgere poate crește simțitor, bineînțeles, în funcție și de condiția fizică a fiecăruia.
   Pornim astfel pe traseu prin poiana largă de lângă camping. Soarele își arată timid prezența printre ramurile de brad verde. Trecem repede de poiană și intrăm pe potecuța propriu-zisă, pe partea dreaptă a râului. Traseul începe cu o coborâre în care testăm gheața pe mici porțiuni. Totuși este destul de ușor de parcurs chiar și in aceste condiții de iarnă-primăvară.

   Cheile Zănoagei fac parte din Rezervația Naturală Zănoaga care se întinde pe aproximativ 150 ha și au o lungime de 2 km. Este declarat monument al naturii de importantă geomorfologică și face parte din cele 46 de Monumente ale naturii din Parcul National Bucegi.
   Din punct de vedere geologic, rocile din care sunt alcătuiți pereții acestui monument fac parte din domeniul cristalin și cel sedimentar dezvoltate pe calcare jurasice.

Continuăm traseul prin superba vegetație ce s-a format în acest climat umed și umbros,
și în scurt timp ajungem la primul poduleț de lemn construit peste apele Ialomiței.
   Podețul este în stare excelentă și trecerea se face foarte ușor pe malul stâng al râului.
   În continuare, poteca îngustă trece niste pasaje care ne fac să fim mai atenți, căci gheața este destul de prezentă pe potecă. Ne ajutăm de câțiva copaci și avansăm destul de rapid.
Soarele ne-a însoțit pe aproape tot parcursul traseului, și ne-a oferit niste imagini superbe în aceasta pădure. Știți deja sper, că imaginile din acest blog sunt mai mult informative...În schimb trăirile de pe acest traseu, cu siguranță le puteți simți doar dacă încercați să veniți și să vedeți cu proprii ochi frumusețea din aceste locuri ascunse.

   Al doilea podeț de lemn peste apă apare în curând în traseul nostru. Îl traversăm și pe acesta foarte rapid, trecând, din nou, pe partea dreaptă a râului. La fiecare pas pădurea ne oferă o nouă ipostază tocmai bună de fotografiat. Suntem foarte fericiți că am prins o vreme superbă, și am avut timp destul să ne bucurăm de fiecare colțișor în parte. Cred că această bucățică de Bucegi este superbă în orice anotimp și, fiind destul de accesibilă, puteți veni oricând aveți nevoie de o pauză de liniște.
   Înainte de a pleca pe munte, trebuie însă să vă echipați corespunzător pentru fiecare lună a anului, pentru a evita eventuale neplăceri legate de acest aspect.

   Am găsit si un loc superb lângă râu unde am făcut o scurtă pauză de ascultat pădurea vreo 10 minute.

   Fără să simțim oboseala, ajungem în curând la prima deschizătura a pădurii, ieșind astfel din Cheile Zănoagei. Apar câteva construcții în fața noastră și în curând avem prima imagine a Lacului Scropoasa. Până aici ceasul a cronometrat aceasta plimbare cam o oră și jumătate.
   Cabana Scropoasa apare bătută de soare în partea dreaptă, dar deși pare renovată și bine întreținută, nu este deschisă turiștilor. Pentru că pe acest traseu nu există vreo cabană cu mâncare, vă recomand să aveți ceva provizii în rucsac, pentru că veți vrea sigur să faceți un mic picnic pe malul lacului.
   Facem ușor stânga pentru a admira Lacul Scropoasa de pe barajul construit acum 88 de ani.
Cabana Scropoasa



   Lacul Scropoasa este un lac de baraj artificial construit în anul 1929 în scopuri hidroenergetice, situat la aproape 1200 de metri altitudine, cu o suprafaţă 5,7 hectare. Lacul Scropoasa alimentează hidrocentrala de la Dobreşti, una dintre cele mai vechi din România, construită în anul 1936. Barajul Scropoasa are 27 de metri înălţime şi 6 metri lățime.

   Din acest punct pornim ușor pe pod, pe drumul forestier ce merge înainte. Pentru 5 minute vom urma acest drum până la baza cascadei Şapte Izvoare.

   Pe acest drum se poate ajunge și cu mașina de la Padina, și drept dovadă, câțiva turiști veniți intr-o mașină de teren se chinuiau să o manevreze pe drumul forestier destul de înghețat în această perioadă a anului.
   Ajungem încet, atrași de zgomotul apei și zărim cascada pe partea stângă a drumului.

   Cascada 7 izvoare
   Cele 7 izvoare care uimesc știința se află in Cheile Zănoagei, între Lacul Bolboci și Scropoasa, fiind poziționate către răsărit, și își aprovizionează șuvoaiele dintr-un lac subteran aflat la peste 1300 m. Aceste izvoare aduc la suprafață circa 400 de litrii de apă pe secundă, și legendele spun că însuşi Zamolxis, zeul dacilor, își potolea setea din aceste ape pentru a-și păstra nemurirea. Cercetătorii români și străini afirmă despre aceste izvoare că ar fi alimentate din cea mai pură și mai energizată apă din lume, aceste izvoarele având zero limita minimă acceptată a numărului de bacterii, limită care este 5 în orice altă apă din lume. 
   Această superbă cascadă ne-a făcut să mai poposim cam 10 minute să o admirăm și să gustăm apa curată ce o face cunoscută. Cu tot cu drumul de întoarcere până înapoi la baraj, de unde am pornit, am adăugat cam 20 de minute în plus excursiei noastre.
   Am lăsat bijuteria de lac la final ca și cum ar fi punctul culminant al traseului. Apa așa de limpede și de albastră nu cred să fi văzut la noi în țară până acum.
   Vă las să vă convingeți singuri din fotografii și le postez în ideea de a vă face să veniți până aici, să vedeți cu ochii voştri acest cadou al naturii!

   Ne-am continuat plimbarea pe partea dreaptă a lacului, pe unde, de altfel și traseul marcat cu cruce albastră continuă până la hidrocentrala și lacul de la Dobrești.
   Am făcut un mic popas lângă lac, unde însoțitorii noştri pe acest traseu-  3 câini superbi și foarte prietenoși - s-au jucat un pic cu gâștele în apă.

Ce poate fi mai relaxant decât un popas între brândușe?!

Brândușa de munte (Crocus heuffelianus, Crocus vernus) este o plantă scundă din familia Iridaceae. Are o singură tulpină mică, înconjurată la bază de mai multe teci cu două-trei frunze alungite și înguste. La vârful tulpinii se găsește o singură floare violet-deschisă cu o dungă mai întunecată la vârful florii. Floarea are formă de tub la început, după care ia forma unei cupe de 50–60 mm care are șase diviziuni. Uneori la vârf sunt două flori. În mijlocul corolei sunt trei stamine și un stigmat galben trifurcat.
Brândușa înflorește din luna aprilie (floarea poate ieși din zăpadă) până în luna mai. Se găsește în pâlcuri dese, începând din zona păduroasă, prin pășuni și alte locuri ierboase deschise. În România este întâlnită în munții Carpați și în munții Apuseni. (Sursa Wikipedia)

   Urmând poteca, în doar câteva minute ajungem la două podețe construite peste apele lacului, jumătate înghețat încă, și suntem cu adevărat surprinși de cât de frumoasă, albastră și limpede este apa.

   Cu toate că văzusem în câteva fotografii pe diferite bloguri online aceasta parte a lacului, nu credeam că apa va fi chiar așa de albastră! Dar iată, încă o dovada că până nu vezi cu ochii tăi nu poți crede ca exista in realitate. Rămâne sa va convingeți si voi!
   Până aici am ajuns în doar 5 minute de la Cabana Scropoasa, așa a ocolul lacului merita întrutotul!

   Din acest punct, traseul continua spre Dobrești. Din păcate nu am mai parcurs această porțiune în această tură, dar vom reveni cu siguranță pentru continuarea prin Cheile Orzei intr-o zi de vară.

   Cea mai funny parte a traseului a fost atunci când, în urma noastră, au mai venit niste turiști si ne-au întrebat daca ne-am întâlnit cu ursul. Am avut un răspuns destul de categoric ca nu, privindu-le în acelaşi timp fețele mirate.
   Adevărul este că, în timp ce încercam să prindem cele mai bune ipostaze ale apei turcoaz a lacului, în stânga noastră ursul cobora liniștit spre lac. Turiștii l-au văzut chiar de pe malul celălalt, destul de aproape de locul unde eram noi. Cel mai mare noroc a fost că, păzitorii noştri, cei trei câini care ne-au însoțit pe tot traseul au lătrat ceva timp și se pare că l-au izgonit!
   După așa întâmplare, singurul regret a fost că nu l-am văzut si noi pe Moș Martin, dar am răsuflat ușurați că am scăpat fără să știm şi n-am ajuns în situația de a sta față în față cu ursul.

   Acestea fiind spuse, aveți grija pe poteca şi faceți destula gălăgie încât ursii să se îndepărteze de voi!
Un fluier in rucsac nu strica niciodata!
   Drumul de întoarcere al acestui traseu a fost acelaşi. Am urmat poteca pentru o oră și un sfert până la mașini, în fața campingului Zănoaga. Gheața de pe potecă s-a mai topit intre timp, iar durata întregii noastre excursii, cu tot cu pauzele de pe traseu a fost de 4 ore.

   Astfel ca la ora 14.00 eram deja în mașini cu destinația Cabana Bolboci, pentru o ciorba caldă! (Drumul până la cabană este complet asfaltat, se parcurge în aproximativ 5 minute cu mașina, iar condițiile și mâncarea sunt dintre cele mai bune.)

   Pentru întoarcere am ales aceeași variantă spre Moroeni, dar drumul cu mașina nu a mai fost din păcate așa de ușor de parcurs, deoarece din cauza căldurii s-a mai dezghețat, și am făcut un adevărat slalom printre gropi si noroi.

   Sper că ați găsit acest articol folositor si sper că vă va inspira sa parcurgeți și voi acest traseu. Daca aveți întrebări, sugestii sau vreți să împărtășiți experiența voastră, o puteți face in secțiunea de comentarii. Până data viitoare cărări cu soare vă doresc şi la cat mai multe pauze în natură!

martie, 2017




Pe acest blog puteți citi informații și despre alte trasee,
clasificate pe masive și pe dificultatea traseului, astfel:
U - Traseu ușor
M - Traseu mediu
D - Traseu dificil

TRASEE ÎN MUNŢII BAIULUI

TRASEE ÎN BREAZA

TRASEE ÎN MUNŢII BUCEGI

TRASEE ÎN MUNŢII BUZĂULUI

TRASEE ÎN MUNŢII CĂLIMANI

TRASEE ÎN MUNŢII CĂPĂŢÂNII

TRASEE ÎN MUNŢII CERNEI

TRASEE ÎN MUNŢII CIUCAŞ

TRASEU PE CLĂBUCETUL AZUGII

TRASEU PE CLĂBUCETUL TAURULUI

TRASEE ÎN MUNŢII COZIA

TRASEE ÎN MUNŢII FĂGĂRAŞ
TRASEE ÎN MUNŢII LATORIŢEI

TRASEE ÎN MUNŢII LEAOTA

TRASEE ÎN MUNŢII LOTRULUI

TRASEE ÎN MUNŢII MĂCIN

TRASEE ÎN MUNŢII MEHEDINŢI

M Rotbav - Cetatea Eroilor Heldenburg

TRASEE ÎN MUNŢII POSTĂVARU
U Poiana Braşov - Vanga Mică - Cabana Postăvaru

TRASEE ÎN MUNŢII PIATRA CRAIULUI

TRASEE ÎN MUNŢII RARĂU

Criteriile de clasificare ale traseelor turistice montane sunt:
timpul de mers, sezonalitatea, gradul de dificultate și nivelul de echipare al turiștilor.

TIMPUL DE MERS se înscrie în fișa tehnică și pe indicatoare și este exprimat în ore.
Timpul mediu estimat și care apare pe indicatoare este un criteriu orientativ, care depinde exclusiv de persoana care va parcurge traseul, cât și de pregătirea fizică.
Începeți cu trasee mai scurte și testați-vă rezistența în teren.

SEZONALITATEA este criteriul conform căruia traseele se împart în trasee de primăvară sau de toamnă, trasee de vară și trasee de iarnă.
Verificați prognoza meteo înainte de a pleca pe un anumit traseu, deoarece temperatura sau fenomenele meteo pe munte pot fi diferite decât la câmpie.

GRADUL DE DIFICULTATE este criteriul pe baza căruia traseele turistice montane se împart în:

TRASEE CU GRAD MIC DE DIFICULTATE: durata parcurgerii traseului este între 3-6 ore; diferența de nivel între 300-700 m; efort fizic moderat și care nu necesită o pregătire fizică specială.

TRASEE CU GRAD DE DIFICULTATE MEDIE: durata parcurgerii traseului este între 4-8 ore, diferența de nivel între 800-1000 m; efort fizic susținut  pe unele etape ale traseului; necesită o condiție fizică și orientare bune.

TRASEE CU GRAD MARE DE DIFICULTATE: durata traseului este între 5-9 ore, diferența de nivel parcursă este între 800-1500 m; necesită o bună condiție fizică și antrenament înainte de abordarea traseului.

NIVELUL DE ECHIPARE AL TURIŞTILOR este criteriul de bază căruia traseele montane sunt clasificate. Există trasee care nu necesită echipament montan special pentru parcurgerea lui, trasee care necesită echipament de drumeție, cum ar fi niște încălțări destinate drumețiilor montane pe poteci accidentate, grohotișuri, pante alunecoase cu grad de înclinare mediu și trasee care necesită echipament de drumeție special și complex, cum ar fi încălțări speciale pasajelor periculoase, cască, mănuși, coarde etc.

Ne-am întâlnit cu ursul pe traseu spre Refugiul Coştila

TRASEU CIRCUIT ÎN MUNŢII BUCEGI Căminul Alpin Buşteni - La Măsurătoarea Urşilor (1310m) - Cimitirul Simbolic (1425m) - Refugiul Coştila (169...