Cascada Pruncea ( Masivul Podu Calului) (750m) - Vulcanii Noroioși (322m-341m) - Sărata Monteoru (86m)
Traseu Cabana 14 Scaune - CASCADA PRUNCEA
Durata - 30 minute
Marcaj -
Dificultate - ușor
Vremea nu a ținut cu noi de data aceasta pentru a face un traseu montan în munții înalți, și astfel am ales o variantă de excursie de o zi în Munții Buzăului.
Împreună cu Alexandra de la twopenguinsonedream.com, am ales un traseu pe care nu l-am mai făcut, și vă împărtășim și vouă experiența noastră în acest articol.
Cum vremea nu putea să ne tină acasă, am hotărât să vizităm câteva dintre atracțiile Buzăului, unde se poate ajunge destul de ușor cu mașina.
Am plecat din București spre satul Cașoca (153km) după cum ne-a arătat gps-ul, urmând autostrada A3 și apoi continuând spre Cislău, Pătârlagele, Nehoiu urmând DN10.
*Intre localitățile Sângeru și Cislău gps-ul ne-a îndrumat pe un drum forestier prin pădure, și astfel am făcut aproape 3 ore până la destinația finală, așa că vă recomand să urmați E85 prin Buzău, dacă nu vreți să aveți de-a face cu această variantă de drum neasfaltat.
Ajunse în sfârșit în zona barajului ce străjuiește Lacul Siriu, traseul nostru va continua la dreapta, spre satul Cașoca și primul nostru obiectiv din acesta escapadă - Cascada Pruncea (Cașoca).
Drumul este asfaltat în prima porțiune, dar minunea nu durează prea mult! Încă 2,6km vom mai parcurge cu mașina pe un drum pietruit, dar care nu întâmpină mari dificultăți de deplasare.
Vom ajunge astfel în dreptul intersecției spre Cabana 14 Scaune.
Aici ne hotărâm să parcăm mașina pentru a urma partea a doua a traseului pe jos. Indicatoarele de direcție ne arată că pentru a ajunge la cabană trebuie urmat drumul spre stânga pentru 100m, iar noi vom urma drumul forestier înainte (fata de direcția din care am venit) pe marcaj punct albastru până la cascadă.
Tot din acest punct pleacă și un traseu montan, spre Vârful Podu Calului, marcat cu triunghi roșu, pe care probabil îl vom descoperi cu altă ocazie.
Traseul nostru de 30 de minute până la cascadă este foarte ușor de urmărit, cu toate că marcajul este prezent, dar destul de rar. Este mai mult o plimbare prin pădure, râul Cașoca tinandu-ne companie tot drumul.
Ținând drumul tot înainte într-o urcare aproape insesizabilă vom ajunge în curând la o bifurcație de drumuri, unde forestierul se bifurcă spre dreapta pe un pod. Noi vom merge tot înainte până în punctul în care un indicator ne arată drumul spre cascadă spre dreapta.
Coborâm câteva trepte pe scărița de lemn amenajată și iată-ne ajunse la cascadă. Ne surprinde prin amplasarea ei in mijlocul naturii sălbatice, creând un peisaj surprinzător de frumos. Găsim și câteva măsuțe amenajate pentru picnic şi parcă ne pare rău că nu am adus ceva de mâncare în rucsac.
Cascada Pruncea este una de o dimensiune relativ mică, cu o cădere de apă de 5-6 metri, dar impresionează prin zona ascunsă în care este poziționată. Adâncimea bazinului pe care îl formează este de aproximativ 50cm.
Peretele din partea stângă a cascadei are o deschizătură ce era folosită drept ascunzătoare pentru haiducii locali din vremea lui Tudor Vladimirescu. (sursa Wikipedia)
Ne bucurăm de frumoasa cădere de apă până la venirea următorilor turiști, într-o zi de sâmbătă, fie ea chiar și ploioasă, fiind destul de aglomerat. Se poate ajunge până aici și cu mașina pe drumul forestier fără prea mari probleme, așa că este un loc destul de popular, mai ales în weekend.
După o pauză de admirat cascada și locul în care se află, pornim pe acelaşi traseu înapoi spre mașină.
În scurt timp revenim în DN10 și urcăm pentru 5 minute cu mașina pentru a vedea panorama Lacului Siriu de la baraj.
VULCANII NOROIOŞI - Pâclele Mari și Pâclele Mici
Distanța Cașoca - Berca - 66km
Distanța Berca - Pâclele Mari - 14km
Primul obiectiv al excursiei noastre a fost atins și ne îndreptăm spre partea mai spectaculoasă a excursiei noastre - Vulcanii Noroioși.
De la barajul Siriu urmăm DN10 spre Buzău până în dreptul localității Berca, unde la vederea unui indicator vom face stânga spre vulcani.
Din Berca până la Vulcanii Noroioși avem de străbătut 14 km de drum asfaltat, dar care nu este din păcate unul dintre cele mai bune.
Ajungem la o răscruce bine marcată cu indicatoare și alegem să vizităm mai întâi Pâclele Mari pe drumul ce face stânga, pentru ca apoi să ne întoarcem în acelaşi punct să le vedem și pe cele mici.
Parcăm mașina în parcarea amenajată gratuită și plătim biletul la intrarea în rezervație.
Am găsit la fața locului un panou de informații asupra vulcanilor, dacă sunteţi curioși de mai multe informații despre acest fenomen al naturii.
Termenul de "vulcan noroios" specific pentru literatura de specialitate definește o erupție lentă sau bruscă de noroi însoțită de emanații de gaze și chiar de petrol.
Vulcanii noroioși au fost remarcați pentru prima dată la noi în țară la Berca, județul Buzău, de către francezul H. Cognand în anul 1867, cu ocazia unor prospecțiuni petroliere. Mai târziu au fost descriși în 1883 de Grigore Cobălcescu, în 1890 de Grigore Ștefănescu, și în 1965 de Mircea Peaha, care și întocmește o lucrare de sinteză.
Fenomenul de "vulcan noroios" este cunoscut în întreaga lume și se deosebește de vulcanii propriu ziși prin produse de erupție, forme și dimensiuni. Ei iau naștere datorită erupției de gaze naturale, a mișcărilor seismice și chiar a emanațiilor post vulcanice.
În Subcarpații Buzăului, vulcanii noroioși de datorează emanațiilor de gaze din zonele cutate și faliate ce aduc la suprafață noroi.
În zona Berca-Arbănași se găsesc 3 areale cu vulcani noroioși, acestea fiind: Pâclele Mari, Pâclele Mici și Pâclele de la Beciu.
Ploile torențiale, despăduririle intense, alunecările de teren profunde sau de suprafață, scurgerile de noroi, dau întregii depresiuni un aspect bizar, selenar.
La acestea se mai adaugă faptul că aici se întâlnesc o serie de plante rare ca: gărdurarița, colilia, iarba de sardina, ruscuța de primăvară.
Pâclele Mari se află la o altitudine de 322m și au o suprafață de 22ha. Pornim în descoperirea lor și, cu toate că parcă îmi amintesc că am mai fost cândva într-o excursie școlară, acum parcă redescopăr aceste minuni ale naturii. Vă las câteva fotografii de la Pâclele Mari dar, ca de fiecare dată, trebuie să mărturisesc că privindu-le de la fața locului au cu totul alt impact vizual. Sper să vă convingă să le vizitați în curând pentru că merită!
Urmam aleea vulcanilor pentru o urcare scurtă spre Pâclele Mici, unde vom plăti încă un bilet de intrare. (Elevi - 1ron, Studenți - 2ron, Adulți - 4ron).
Pâclele Mici se află la o altitudine de 341m și au o suprafață de 16,5 hectare.
Aici parcă nu mai este așa de multă lume care vizitează vulcanii, probabil crezând că este acelaşi peisaj. Din fericire acest loc este parcă și mai frumos ca primul, și ne bucurăm în liniște de fiecare colțișor pe care natura l-a creat în această zonă. Nu degeaba materialul promoțional arată că te vei simți ca pe lună!
Plecăm astfel de la vulcani cu o experiență nouă și deosebită, și sperăm că v-am inspirat și pe voi în a alege această variantă de excursie inedită. După ce recuperăm mașina din parcare, pornim pe drumul județean înapoi spre Berca, apoi DN10 spre Buzau, unde nu vom ajunge imediat, căci mai avem de făcut o oprire în stațiunea Sărata Monteoru.
SĂRATA MONTEORU - CRUCEA ALBĂ
Distanța Vulcanii Noroioși - Sărata Monteoru - 38km
Sala de sport - Crucea Albă - 15 minute
Aceasta este prima noastră vizită în această stațiune, destul de cunoscută și apreciată acum ceva timp.
Sărata-Monteoru (pe scurt și Monteoru; în trecut, Fundul Sărății) este un sat în comuna Merei din județul Buzău. Este o stațiune balneară de interes local sezonieră, și a fost mai întâi cunoscută între localnici pentru apele tămăduitoare ale izvoarelor sărate. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, localitatea și terenurile din jur au fost cumpărate de grecul Grigore Monteoru, care și-a luat apoi și numele localității drept nume de familie; acesta a exploatat cu succes zăcămintele de petrol, după care a folosit câștigurile pentru a finanța investiția într-o stațiune turistică. În perioada interbelică, la Monteoru s-a dat în folosință o mină de petrol unicat în Europa la acea vreme. Stațiunea a avut perioada de glorie până la al Doilea Război Mondial, fiind distrusă după instaurarea regimului comunist și confiscarea proprietății. În anii 1970, statul comunist a încercat sa redreseze stațiunea amenajând două hoteluri și a unei baze de tratament. Ele au fost completate, după căderea regimului și revenirea la economia de piață, de alte inițiative private în domeniul turismului.(sursa Wikipedia).
Noi am găsit stațiunea destul de vie, mulți turiști alegând această destinație pentru tratament și relaxare.
Nu am avut însă timp de această dată de a ne bucura de apele sărate din stațiune, pentru că obiectivul nostru a fost un scurt traseu până la Crucea Albă, ce se poate vedea din centrul stațiunii. Este amplasată pe dealul Piscul Mocanului, fiind unul din punctele de interes ale stațiunii și promițând o frumoasă priveliște asupra localității.
Pentru că nu am găsit informații concrete despre cum am putea ajunge până la ea, am întrebat câțiva localnici și am găsit ajutor din partea unui domn care urca chiar acolo. Deși am citit pe un blog că ar fi un traseu marcat cu cruce roșie, nu l-am găsit , așa că varianta a doua a părut cea mai bună.
Varianta pe care o puteți urma pentru a ajunge la cruce este: de la drumul principal, treceți podul din imagine spre sala de sport, apoi treceți ușor pe lângă case prin partea dreaptă, după care mergeți pe prima străduță la stânga (din direcția din care ați venit).
După aproximativ 50 de metri, în dreptul casei de la numărul 382, faceți dreapta pe uliță, mergând tot înainte printre case. De aici veți mai urca pentru aproximativ 15 minute până la cruce.
Continuați drept înainte pentru aproximativ 5 minute prin pădure, iar la întâlnirea unui gard de fier veți face dreapta prin poiană. Deja puteți vedea crucea și o frumoasă panoramă asupra localității.
Crucea a fost amplasată în acest loc în 2002, în cinstea fondatorului stațiunii balneare Sărata Monteoru, Grigore C. Monteoru (1831-1898) și a doctorului C. Angelescu (1869-1948), personalitate a vieții medicale, culturale și politice romanești.
Va aștept pe blog si pentru viitoare articole despre excursii montane. Pana atunci, vă puteți inspira din articolele mai vechi cu trasee spectaculoase în Carpații romanești.
iulie, 2018
Pe acest blog puteți citi informații și despre alte trasee,
clasificate pe masive și pe dificultatea traseului, astfel:
U - Traseu ușor
M - Traseu mediu
D - Traseu dificil
TRASEE ÎN MUNŢII APUSENI
TRASEE ÎN MUNŢII BAIULUI
TRASEE ÎN BREAZA
TRASEE ÎN MUNŢII BUCEGI
TRASEE ÎN MUNŢII BUZĂULUI
TRASEE ÎN MUNŢII CĂLIMANI
TRASEE ÎN MUNŢII CĂPĂŢÂNII
TRASEE ÎN MUNŢII CERNEI
TRASEE ÎN MUNŢII CIUCAŞ
TRASEU PE CLĂBUCETUL AZUGII
TRASEU PE CLĂBUCETUL TAURULUI
TRASEE ÎN MUNŢII COZIA
TRASEE ÎN MUNŢII FĂGĂRAŞ
TRASEE ÎN MUNŢII GILĂULUI
TRASEE ÎN MUNŢII GROHOTIŞULUI
TRASEE ÎN MUNŢII LATORIŢEI
TRASEE ÎN MUNŢII LEAOTA
TRASEE ÎN MUNŢII LOTRULUI
TRASEE ÎN MUNŢII MĂCIN
TRASEE ÎN MUNŢII MEHEDINŢI
TRASEE ÎN MUNŢII PERŞANI
U Vulcanul Racoș - Coloanele de Bazalt - Lacul de Smarald
U Vulcanul Racoș - Coloanele de Bazalt - Lacul de Smarald
M Rotbav - Cetatea Eroilor Heldenburg
TRASEE ÎN MUNŢII POSTĂVARU
U Poiana Braşov - Vanga Mică - Cabana Postăvaru
TRASEE ÎN MUNŢII PIATRA CRAIULUI
TRASEE ÎN MUNŢII POSTĂVARU
U Poiana Braşov - Vanga Mică - Cabana Postăvaru
TRASEE ÎN MUNŢII PIATRA CRAIULUI
TRASEE ÎN MUNŢII RARĂU
TRASEE ÎN MUNŢII SIRIU
TRASEE ÎN MUNŢII VRANCEI
EXCURSII
YOUTUBE VIDEOS:
Criteriile de clasificare ale traseelor turistice montane sunt:
timpul de mers, sezonalitatea, gradul de dificultate și nivelul de echipare al turiștilor.
TIMPUL DE MERS se înscrie în fișa tehnică și pe indicatoare și este exprimat în ore.
Timpul mediu estimat și care apare pe indicatoare este un criteriu orientativ, care depinde exclusiv de persoana care va parcurge traseul, cât și de pregătirea fizică.
Începeți cu trasee mai scurte și testați-vă rezistența în teren.
SEZONALITATEA este criteriul conform căruia traseele se împart în trasee de primăvară sau de toamnă, trasee de vară și trasee de iarnă.
Verificați prognoza meteo înainte de a pleca pe un anumit traseu, deoarece temperatura sau fenomenele meteo pe munte pot fi diferite decât la câmpie.
GRADUL DE DIFICULTATE este criteriul pe baza căruia traseele turistice montane se împart în:
TRASEE CU GRAD MIC DE DIFICULTATE: durata parcurgerii traseului este între 3-6 ore; diferența de nivel între 300-700 m; efort fizic moderat și care nu necesită o pregătire fizică specială.
TRASEE CU GRAD DE DIFICULTATE MEDIE: durata parcurgerii traseului este între 4-8 ore, diferența de nivel între 800-1000 m; efort fizic susținut pe unele etape ale traseului; necesită o condiție fizică și orientare bune.
TRASEE CU GRAD MARE DE DIFICULTATE: durata traseului este între 5-9 ore, diferența de nivel parcursă este între 800-1500 m; necesită o bună condiție fizică și antrenament înainte de abordarea traseului.
NIVELUL DE ECHIPARE AL TURIŞTILOR este criteriul de bază căruia traseele montane sunt clasificate. Există trasee care nu necesită echipament montan special pentru parcurgerea lui, trasee care necesită echipament de drumeție, cum ar fi niște încălțări destinate drumețiilor montane pe poteci accidentate, grohotișuri, pante alunecoase cu grad de înclinare mediu și trasee care necesită echipament de drumeție special și complex, cum ar fi încălțări speciale pasajelor periculoase, cască, mănuși, coarde etc.