Showing posts with label trasu montan. Show all posts
Showing posts with label trasu montan. Show all posts

Wednesday, March 18, 2020

Tură de toamnă pe Clăbucetul Azugii

TRASEU MONTAN CIRCUIT PE CLĂBUCETUL AZUGII

Păstrăvăria Azuga (987m) - Clăbucetul Azugii (1586m) - Drumul lui Ceaușescu - Cabana Susai (1420m) - Valea Limbăşelu Mic - Păstrăvăria Azuga (987m)

Timp de parcurgere: 7h (*cu pauze)
Distanța: 24 km
Diferența de nivel: 600m
Dificultate: mediu (datorită distanței de parcurs)
Surse de apă: la cabană
Stare marcaje: bună
Sezonalitatea: accesibil tot timpul anului
Marcaje:  + + nemarcat

După tura pe care am făcut-o anul ăsta pe Clăbucetul Taurului, am rămas restanți cu o tură pe Clăbucetul Azugii. Am ochit vârful golaș al acestui munte solitar încă din tura trecută, așa că am vrut să vedem panorama şi de pe această culme.
Clăbucetul Taurului şi Clăbucetul Azugii sunt niște munți cu altitudini joase, cu poteci ușor accesibile, care urcă pe vârfurile neîmpădurite. De pe culmile golașe cele mai înalte poți vedea, probabil, cele mai bune priveliști cu munții Neamțului, Bucegii, Baiului sau Piatra Mare. Sunt mărginiți de Munții Neamțului la est, de Valea Azugii şi Munții Baiului la sud, de valea Limbăşelului și Valea Prahovei la vest și o parte din Masivul Piatra Mare la nord.

TRASEU
Acest traseu nu prezintă dificultăți de niciun fel. Totuși, este mai greu de urmărit iarna, căci marcajele în zona alpină sunt trasate pe pietre, care pot fi acoperite de zăpadă, devenind astfel greu de urmărit. De pe vârful Clăbucetul Azugii se poate coborî şi pe Valea Cenuşoaiei mai rapid, dar acesta din urmă este un traseu nemarcat.

Noi am ales să parcurgem acest traseu într-o zi însorită de toamnă și, cu toate că am avut câteva momente în care am pierdut urma marcajelor, ne-am descurcat destul de bine. Cu toată documentarea pe care am făcut-o înainte de a pleca, tot am avut câteva intersecții în care ne-am pierdut orientarea. Vă recomand să aveți o hartă după care vă puteți ghida, dar şi destulă apă și echipament corespunzător unei drumeții la munte. Până la cabana Susai, de unde am putut cumpăra apă, sunt aproximativ 3,30 ore de mers, de la punctul de plecare.

Traseul care pleacă de la păstrăvăria Azuga este marcat în prima parte cu bandă albastră până la cabana Susai. De acolo există mai multe variante de coborâre spre Predeal şi Azuga, dar noi am ales să urmăm pentru scurt timp banda roşie, după care drumul forestier Limbăşel, care trece pe lângă cantonul Limbăşel, nemarcat. Vom ajunge la păstrăvăria Azuga, de unde am început traseul nostru, chiar dacă acesta nu este cel mai scurt traseu de întoarcere.

ACCES
Vom pleca din localitatea Azuga, situată în partea de nord a județului Prahova. Azuga este situată pe cea mai circulată vale transcarpatică a României, pe DN1, la cca 135 km față de București şi 36 km de Braşov.
În oraș, vom urma șoseaua ce duce spre pârtia Cazacu, până la capătul localității, unde începe drumul forestier Valea Azugii. Aici vedem indicatorul care ne informează că circulația publică este interzisă.

PORNIM ?
E o zi însorită de toamnă, așa că plecăm voioși spre vârful Clăbucetul Azugii, de unde se pare că vom avea parte de niște panorame extraordinare.
   Parcăm mașina la capătul localității Azuga și pornim spre primul punct de pe traseul nostru - Păstrăvăria Azuga. Mergem pe drumul forestier Valea Azugii, iar traseul nostru este marcat cu banda albastră.

Aerul e curat, drumul e liber, așa că ne facem încălzirea până la păstrăvărie. În aproximativ zece minute ajungem în dreptul păstrăvăriei, la o răscruce de drumuri. Pe harta pe care o aveam, traseul pornea cumva din curtea păstrăvăriei, dar noi nu am putut intra. Am ocolit pe lângă gard ceva timp, dar nu ne-am dat seama exact de unde începe poteca.


   
 Așa că eliminând din variante, ne dăm seama la un moment dat, că în dreptul păstrăvăriei trebuie să facem stânga, pe drumul forestier Limbăşelu Mare.
Tot aici vedem și indicatoarele spre cabanele Gârbova şi Susai. Asta a fost prima oară când harta ne-a dat de furcă, dar ne-am redresat repede. Indicatoarele nu erau greu de observat, dar frenezia de dimineață se pare că ne-a luat mințile.
Pornirea a fost mai grea, dar nu-i nimic. Continuăm.
Continuăm pe drumul forestier și observăm marcajele cu banda albastră. Suntem pe drumul cel bun. După doar două minute, marcajul nostru ne arată că trebuie să trecem în stânga peste râu, secat în perioada asta. Zis şi făcut.
Am traversat rapid râul și ne-am împotmolit iar.
Ne-am învârtit în sus și-n jos pe dealul din fața noastră, dar marcajul nu-l vedeam. Ce-i drept nici potecă nu era, dar pe hartă părea că suntem în locul bun.

După vreo 10 minute de învârtit în loc, am realizat că marcajul și poteca erau undeva în dreapta, la baza pădurii. Am dedus apoi că poteca care trebuia să treacă prin curtea păstrăvăriei a fost deviată.
Practic, mergi pe forestier, treci râul spre dreapta și mai faci o dată dreapta, întorcându-te spre păstrăvărie, pe malul opus.
Și de acum, cu marcaje dese și clare, o luăm în sus prin pădure. Se urcă treptat pe o muchie superbă, iar urcușul nu este foarte greu, dar nici inexistent. Avansăm ușor prin covorul de frunze, timp de aproximativ 1 oră.
Am mai făcut pauze și nici nu am mers foarte repede.
Timpul poate varia în funcție de pregătirea fizică a fiecăruia.
În continuare ieșim la lumină. Pădurea se rărește din ce în ce mai mult, până ajungem într-o mică poieniță la soare. Aici vom găsi niște marcaje pe un copac uscat, care ne indică direcția pe care o vom urma, la stânga. Marcajul este destul de evident şi cu puţină atenţie nu îl veţi rata.
Din acest punct vom înainta puţin şi vom mai gasi un marcaj ascuns pe un copac. În momentul ăsta ne-am învârtit în loc vreo 5 minute pentru că nu ne dădeam seama pe unde este continuarea traseului. Poteca nu este atât de evidentă ca până acum, dar intuim că direcţia ar trebui să fie în sus.
Printre copaci şi tufişuri dese, facem practic dreapta şi ne continuăm urcuşul. La scurt timp mai vedem încă un marcaj prin iarbă şi, astfel, ştim că suntem pe drumul cel bun. Poteca apare în curând şi ne conduce spre zona alpină într-un urcuş mic.
De acum începe spectacolul ! În spatele nostru se deschid priveliștii ample spre toate lanțurile muntoase dimprejur. Nu am ajuns încă în vârf, dar panorama e uimitoare. Ne bucurăm câteva minute de peisaj şi ne continuăm urcarea ușoară spre vârf.
La aproximativ 2 ore de la plecarea de la păstrăvărie suntem pe vârful Clăbucetul Azugii (1586m). Cu toate că altitudinea nu e impresionantă, sentimentul de a ajunge în punctul cel mai înalt al acestui traseu, e foarte frumos. Priveliștea este absolut superbă în orice direcţie ai privi, deoarece pe acest vârf panorama e de 360 de grade. A meritat efortul de a ajunge aici şi cele două ore de urcare au trecut destul de repede.

Pe vârf facem o scurtă pauză de masă şi de inspectat harta pentru a vedea pe unde este continuarea traseului.
Pe vârf facem o pauză de 30 de minute, căci ziua este încă lungă. Vedem în vale o stână pe unde bănuim că este continuarea traseului, căci poteca merge spre ea. Coborâm rapid până acolo, trecem de stână şi o luăm la vale pe o potecă destul de vizibilă.
După vreo 10 minute ne dăm seama că suntem pe Piciorul Cenuşoaiei, uitându-ne pe aplicaţia Munţii Noştri.
Ne întoarcem rapid spre stână pentru a căuta continuarea traseului marcat cu banda albastră spre drumul lui Ceaușescu şi Susai.
Ajunși din nou în dreptul stânei observăm continuarea traseului, dar în absența vreunui indicator nu l-am găsit din prima, mai ales pentru că a fost prima oară când am parcurs acest traseu.
Practic, ar fi trebuit să coborâm spre stână, iar în dreptul ei să facem dreapta. Poteca era acolo, clară şi vizibilă, doar că noi n-am văzut-o din prima.
E prima oară când facem acest traseu şi se pare că ne tot încurcăm din loc în loc. Cu toate că aveam hartă şi lecțiile făcute, se pare că la fața locului e mai greu de dibuit acest traseu, la prima vedere.
După toată învârteala asta în loc, deja a treia oară, ne îndreptăm, în sfârșit, spre drumul lui Ceaușescu. Înaintăm printr-o pădure deasă de brad și de molid, dar mai mult într-o coborâre ușoară, urmată de o pantă domoală.

Şi deodată apare minunea. Drumul este încă foarte bun, aleea are cam un metru lățime, iar bordurile ce străjuiesc drumul sunt de-a dreptul de invidiat.  Acest drum a fost construit de Ceaușescu pentru a ajunge mai uşor de la cabana sa de vânătoare de pe Valea Azugii, la cabana Susai.
În scurt timp vom urca o mică pantă și ajungem la cabana Susai, unde mai facem o pauză de aproximativ 20 de minute. Mai mâncăm ceva, ne refacem proviziile de apă și ne bucurăm de ultimele raze de soare ale zilei. De la cabană vom pleca prin spatele ei, pe lângă gard,urmând traseul marcat cu banda roşie.





În aproximativ 20 de minute de la plecarea de la cabana Susai, mergând pe poteca lată şi gălăgioasă, căci mulți turiști sunt prin zonă, vom ajunge la o intersecție.
Aici vom face stânga și imediat dreapta, pentru a intra pe drumul forestier Limbăşelu Mic, care ne va conduce spre Azuga. Este un drum lat si, cu toate că nu este marcat ca traseu montan, este foarte uşor de parcurs.
Vom merge pentru aproximativ o oră şi zece minute până vom ajunge în dreptul fostei cabane Limbăşel. O ruina, ca multe altele, cabana este punctul în care noi vom face dreapta, spre păstrăvăria de lângă care am plecat.
Când ajungem în faţa foste cabane Limbăşel suntem deja obosiţi, așa că vom face încă un popas. Se face seară în curând, dar ştim că nu mai avem mult de mers până la maşini.
Acest drum forestier nu a fost prea ofertant ca priveliște și, cu toate că a fost ocolitor, a fost mult mai ușor de parcurs după o zi de urcuș.
Din apropierea fostei cabane porneşte şi traseul marcat cu punct albastru spre cabana Gârbova.
Noi trecem pe lângă această variantă de traseu, rămânem pe acelaşi drum forestier şi în 40 de minute de la plecarea de la cabană, ajungem la maşini.



Va multumesc pentru vizita pe blog si vă invit, daca aveti întrebări, să lăsaţi un comentariu. Până la următoarea tură, cărări cu soare vă doresc !

Noiembrie, 2019

Pe acest blog puteți citi informații și despre alte trasee,
clasificate pe masive și pe dificultatea traseului, astfel:
U - Traseu ușor
M - Traseu mediu
D - Traseu dificil

TRASEE ÎN MUNŢII BAIULUI

TRASEE ÎN BREAZA

TRASEE ÎN MUNŢII BUCEGI

TRASEE ÎN MUNŢII BUZĂULUI

TRASEE ÎN MUNŢII CĂLIMANI

TRASEE ÎN MUNŢII CĂPĂŢÂNII

TRASEE ÎN MUNŢII CERNEI

TRASEE ÎN MUNŢII CIUCAŞ

TRASEU PE CLĂBUCETUL AZUGII

TRASEU PE CLĂBUCETUL TAURULUI

TRASEE ÎN MUNŢII COZIA

TRASEE ÎN MUNŢII FĂGĂRAŞ
TRASEE ÎN MUNŢII LATORIŢEI

TRASEE ÎN MUNŢII LEAOTA

TRASEE ÎN MUNŢII LOTRULUI

TRASEE ÎN MUNŢII MĂCIN

TRASEE ÎN MUNŢII MEHEDINŢI

M Rotbav - Cetatea Eroilor Heldenburg

TRASEE ÎN MUNŢII POSTĂVARU
U Poiana Braşov - Vanga Mică - Cabana Postăvaru

TRASEE ÎN MUNŢII PIATRA CRAIULUI

TRASEE ÎN MUNŢII RARĂU

Criteriile de clasificare ale traseelor turistice montane sunt:
timpul de mers, sezonalitatea, gradul de dificultate și nivelul de echipare al turiștilor.

TIMPUL DE MERS se înscrie în fișa tehnică și pe indicatoare și este exprimat în ore.
Timpul mediu estimat și care apare pe indicatoare este un criteriu orientativ, care depinde exclusiv de persoana care va parcurge traseul, cât și de pregătirea fizică.
Începeți cu trasee mai scurte și testați-vă rezistența în teren.

SEZONALITATEA este criteriul conform căruia traseele se împart în trasee de primăvară sau de toamnă, trasee de vară și trasee de iarnă.
Verificați prognoza meteo înainte de a pleca pe un anumit traseu, deoarece temperatura sau fenomenele meteo pe munte pot fi diferite decât la câmpie.

GRADUL DE DIFICULTATE este criteriul pe baza căruia traseele turistice montane se împart în:

TRASEE CU GRAD MIC DE DIFICULTATE: durata parcurgerii traseului este între 3-6 ore; diferența de nivel între 300-700 m; efort fizic moderat și care nu necesită o pregătire fizică specială.

TRASEE CU GRAD DE DIFICULTATE MEDIE: durata parcurgerii traseului este între 4-8 ore, diferența de nivel între 800-1000 m; efort fizic susținut  pe unele etape ale traseului; necesită o condiție fizică și orientare bune.

TRASEE CU GRAD MARE DE DIFICULTATE: durata traseului este între 5-9 ore, diferența de nivel parcursă este între 800-1500 m; necesită o bună condiție fizică și antrenament înainte de abordarea traseului.

NIVELUL DE ECHIPARE AL TURIŞTILOR este criteriul de bază căruia traseele montane sunt clasificate. Există trasee care nu necesită echipament montan special pentru parcurgerea lui, trasee care necesită echipament de drumeție, cum ar fi niște încălțări destinate drumețiilor montane pe poteci accidentate, grohotișuri, pante alunecoase cu grad de înclinare mediu și trasee care necesită echipament de drumeție special și complex, cum ar fi încălțări speciale pasajelor periculoase, cască, mănuși, coarde etc.


Ne-am întâlnit cu ursul pe traseu spre Refugiul Coştila

TRASEU CIRCUIT ÎN MUNŢII BUCEGI Căminul Alpin Buşteni - La Măsurătoarea Urşilor (1310m) - Cimitirul Simbolic (1425m) - Refugiul Coştila (169...