Showing posts with label trip. Show all posts
Showing posts with label trip. Show all posts

Monday, April 15, 2019

Cascadele Krushuna şi Peştera Devetashka din Bulgaria

Cascada Krushuna
Peștera Devetashka
Lovech

   Dăm startul acestui sezon cu o vizită pe meleagurile vecinilor noștri bulgari. Vom vizita cascada Krushuna, peștera Devetashka și orașul unde, la sfârșitul secolului al-XII-lea, s-a născut al doilea imperiu bulgar, Lovech.
   Ape limpezi și albastre, păduri de un verde crud, o peșteră unică în sud-estul Europei și mult soare ne așteaptă în această excursie. Așa că, hai cu noi !

  Pentru această excursie nu aveți nevoie de echipament special, pentru că este mai mult o plimbare în natură decât un traseu montan. Cu toate acestea, suntem la munte și ar fi de preferat să optați pentru niște încălțări potrivite.

   *Singura atenționare pentru această excursie ar fi ca în Vama Giurgiu sau la Ruse ar trebui să cumpărați niște leve, pentru că pe drum va fi mai complicat să schimbați bani.
  Noi nu am făcut asta, crezând că vom găsi vreun birou de schimb valutar în satul Krushuna, dar nu există.

   Aventura noastră va începe din București, de unde vom continua pe traseul spre Giurgiu, Ruse, Byala, Pleven până în satul Krushuna unde este prima noastră oprire.
   Drumul este în totalitate asfaltat, iar cei 200 de kilometri până la prima destinație, cascada, i-am parcurs destul de rapid. 

   Cascada Krushuna este cea mai mare cascadă de travertin din Bulgaria și se găsește în cadrul Parcului National Maarata.
   Travertinul este o formă a calcarului care se depune datorită izvoarelor minerale.

   Apa din râu are 58°C, iar localnicii cred că apele au puteri vindecătoare şi încă merg la cascadă, făcând ritualuri pentru vindecare, în data de 6 mai a fiecărui an, de Sfântul Gheorghe.

   

   Cascada principală are o înălțime de 20 de metri, dar mai sunt și altele mai mici pe cursul râului.

   Există mai multe poteci pe care le poți străbate până în punctul de obârșie al râului care formează cascadele.
   Traseul este în totalitate amenajat și chiar dacă indicatoarele sunt scrise în limba bulgară, sunt destul de simplu de urmat, mai ales pentru că există și o hartă după care vă puteți ghida.


   Noi am ajuns la cascadă în jur de ora 12. Erau acolo destul de mulți turiști, pentru că era sâmbătă.
    
   Intrarea costă 3 leva de persoană, iar parcarea 2 leva pe oră.
Noi nu aveam bani schimbați și am sperat că vom găsi un bancomat sau un birou de schimb valutar prin apropiere. Am căutat, am întrebat și am primit același răspuns peste tot... "Nu există aici. E un sat mic."

   Ce să facem, ce să facem ? Hai să căutăm un bancomat !
L-am găsit cu Google Maps pe cel mai apropiat, la 7 kilometri pe drumul pe care am venit. Era un bancomat în câmp, dar și-a făcut treaba. Avem leve !!!
   Ne-am întors la casă și cu bilete de intrare în mână suntem în sfârșit pregătiți să vedem cascada din Parcul Național Maarata !
    După ce am studiat puțin harta de la intrare am pornit spre cascadă, pe traseul marcat cu roșu. Este cel mai evident traseu și mergem drept înainte. Și noi, și ceilalți turiști.
   Trecem pe lângă o piscină, ne mirăm ce-i cu ea, dar am aflat ulterior că este o piscină cu ape minerale.
   Trecem și pe lângă hotelul Cattleya care are restaurant cu terasă și continuăm.
   Este o plimbare prin pădure pe o alee, iar apoi se continuă pe o potecă și la final trece pe un pod, unde dăm de încă o terasă-restaurant amenajată.
   Plimbarea durează aproximativ 15 minute în total.
    Ajungem imediat la prima cascadă formată de acest râu în zona denumită "Blue Pool". Apa este uimitor de albastră în acest bazin format de căderea apelor, formând treptele de calcar.
   Ne strecurăm prin mulțimea de turiști și ne bucurăm de acest spectacol al naturii. Verdele crud al pădurii și apa turcoaz din aceste piscine naturale este o combinație ce te face să simți că a meritat drumul până aici. 


   După o pauză de fotografii din toate unghiurile, pornim spre cascada cea mare. Mai avem de urcat cam 200 de metri până la ea, pe o potecuță, pe lângă râu.
   Ajungem la un poduleț amenajat, din nou plin de turiști și așteptăm cuminți să ne vină rândul pentru a privi cascada în toată splendoarea ei. Se poate merge și mai sus pe lângă cascadă, pe potecă, pentru a o putea vedea mai aproape, ceea ce vă și recomand. 
   Am stat aici vreo jumătate de oră și ne-am bucurat de această cascadă, iar apoi ne-am întors pe cealaltă potecă a traseului marcat cu roșu, înapoi la punctul de unde am pornit, căci este un traseu în circuit. Mai mult decât pădurea proaspăt înverzită, nu e nimic altceva de văzut pe acolo.
   Ajungem din nou la intrare și de această dată o luăm pe lângă piscină, trecem pe lângă tarabele cu suveniruri și urmăm traseul marcat cu albastru prin pădure, pentru aproximativ 25 de minute. Pădurea este superbă, iar urcușul nu este greu deloc.
    În scurt timp ajungem deasupra cascadei unde putem vedea de unde izvorăște râul ce alimentează căderea de apă.

   În fața peșterii Maarata este din nou un poduleț unde toată lumea se oprește pentru a face o fotografie. Am făcut și noi asta, pentru că nu se poate intra efectiv în această peșteră.



   Din acest punct am urmat o săgeată spre o poieniță amenajată cu băncuțe unde te poți opri să te relaxezi.
   Apoi se poate urma poteca marcată și amenajată cu bare de protecție până în punctul de unde se poate vedea cascada de sus, iar apoi până la o cascadă mai mică.
   În ziua în care am vizitat această cascadă, această potecă era întreruptă într-un punct, din cauza unor alunecări de teren recente. Astfel ne-am întors pe același traseu pe care am venit, până jos la parcare.
   În total am pierdut cam două ore pe aici, dar a meritat.


   Ne-am urcat în mașină și am plecat spre următoarea destinație - Peștera Devetashka.
   Ajutați de Google Maps, trecem prin niște sate idilice și parcurgem cei 16 de kilometri până la destinație în aproximativ 20 de minute. Spre final, ieșim din drumul principal și intrăm pe unul adiacent, îngust.
   Ajungem în parcarea amenajată pentru vizitarea peșterii, care, de această dată, este gratuită. Însă vizitarea peșterii nu este gratuită și costă tot 3 leva de persoană.
   Peștera Devetashka este una carstică, formată prin coroziunea unor roci solubile și intrarea are o lățime de 35 de metri şi o înălțime de 30 de metri. Peștera se lățește după 40 de metri de la intrare și formează o sală mare, cu o suprafața de 2400 m2 și cu înălțimea de 60 până la 100 de metri, în sala mare.
   A fost descoperită în anul 1921, dar excavațiile au început în anul 1950, scoțând la iveală că peștera a fost locuită de oameni încă din Paleolitic, de acum 70.000 de ani.
   Peștera este și un habitat pentru coloniile de lilieci. 
   O parte din fauna care se mai regăsește aici este formată din douăsprezece specii de amfibieni și reptile protejate, printre care șarpele Aesculapian, broasca europeană, broasca țestoasă Hermann, optzeci de specii de păsări și treizeci și patru de specii de mamifere.
   În perioada reproducerii mamiferelor, în lunile iunie și august, peștera este închisă pentru vizitatori.

   Ce ne-a atras de fapt la această peșteră sunt deschiderile din tavan care o fac să fie foarte spectaculoasă. Sunt șapte deschideri uriașe prin care lumina pătrunde în peșteră,
iar asta o face să fie diferită, în funcție de momentul zilei în care ești aici, când soarele pătrunde prin aceste găuri.

   Nu suntem singurii care am remarcat acest monument al naturii. În această peșteră s-au filmat scene din filmul "The Expendables 2", iar pentru producția filmului a fost realizat și podul de beton care duce spre intrarea în peșteră.


   Trecem și noi peste acest pod de beton peste râul Osam

și descoperim intrarea în peșteră, care este foarte impresionantă.
   Sunt câteva panouri informative despre flora și fauna din peșteră, dar nu le dăm prea mare atenție, pentru că suntem fascinați de înălțimea zidurilor de piatră.
   Înaintăm spre sala mare a peșterii, privind această minune a naturii. După aproximativ 200 de metri de la intrare se formează două culoare.
   Pe partea stângă curge un râu care formează mici lacuri și cascade și care se varsă apoi în râul Osam.
   Partea dreaptă este uscată și aici găsim câteva galerii.
   În mijlocul sălii mari, există un punct de belvedere, de unde toată lumea încearcă să cuprindă această peșteră cât mai bine într-o fotografie.
   Este absolut uimitoare și cu toate că am citit despre dimensiunile ei, ni s-a părut mult mai mare în realitate decât pare într-o fotografie. Vă recomand cu drag să veniți până aici şi să o vedeţi cu ochii voștri !
   După ce terminăm de făcut cele 1000 de poze în această peșteră, ne îndreptăm spre ultima destinație de astăzi,
orașul Lovech.

Lovech este un oraș cu o populație de aproximativ 36.000 de locuitori, de o parte și de alta a râului Osam.

   Pe teritoriul orașului au fost găsite rămășițe din Epoca de Piatră, de Bronz și Evul Mediu, Lovech fiind unul dintre cele mai vechi orașe ale Bulgariei. În Evul Mediu, orașul era un important centru militar strategic.
   Atracția principală a orașului este Podul Acoperit care leagă partea veche de partea nouă a orașului. Este unul dintre puținele poduri acoperite din Europa, care mai au magazine.


   Podul ce deservea orașul a fost distrus de ape în 1872, iar arhitectul și sculptorul bulgar Nikola Fichev a fost însărcinat cu construcția noului pod. El a fost cel care a ales să construiască un pod de lemn și cu ajutorul localnicilor a fost terminat în 1874.

   Cu toate astea, podul a fost distrus din nou, și a ars în  august 1925.

   Podul a fost reconstruit în anul 1981 de arhitectul Zlatev,

după modelul original și măsoară 106 metri.

   Astăzi el atrage turiști de peste tot, cu restaurantele și cu magazinele de suveniruri care se întind pe ambele laturi ale podului.
   Pe lângă magazine, aici este și o cafenea cu o vedere minunată spre râu, cât și un muzeu.


   În finalul acestei zile, am ales să luăm masa la un restaurant local pe care vi-l pot recomanda.
   "Drakata" se află chiar pe malul râului Osam, iar dacă aveți noroc puteți găsi o masă afară, de unde puteți admira Podul Acoperit.



   Vă mulțumesc foarte mult pentru vizita pe blog și vă propun și alte idei pentru excursii sau drumeții montane:

aprilie, 2019

Pe acest blog puteți citi informații și despre alte trasee,
clasificate pe masive și pe dificultatea traseului, astfel:
U - Traseu ușor
M - Traseu mediu
D - Traseu dificil

TRASEE ÎN MUNŢII BAIULUI

TRASEE ÎN BREAZA

TRASEE ÎN MUNŢII BUCEGI

TRASEE ÎN MUNŢII BUZĂULUI

TRASEE ÎN MUNŢII CĂLIMANI

TRASEE ÎN MUNŢII CĂPĂŢÂNII

TRASEE ÎN MUNŢII CERNEI

TRASEE ÎN MUNŢII CIUCAŞ

TRASEU PE CLĂBUCETUL AZUGII

TRASEU PE CLĂBUCETUL TAURULUI

TRASEE ÎN MUNŢII COZIA

TRASEE ÎN MUNŢII FĂGĂRAŞ
TRASEE ÎN MUNŢII LATORIŢEI

TRASEE ÎN MUNŢII LEAOTA

TRASEE ÎN MUNŢII LOTRULUI

TRASEE ÎN MUNŢII MĂCIN

TRASEE ÎN MUNŢII MEHEDINŢI

M Rotbav - Cetatea Eroilor Heldenburg

TRASEE ÎN MUNŢII POSTĂVARU
U Poiana Braşov - Vanga Mică - Cabana Postăvaru

TRASEE ÎN MUNŢII PIATRA CRAIULUI

TRASEE ÎN MUNŢII RARĂU
Criteriile de clasificare ale traseelor turistice montane sunt:
timpul de mers, sezonalitatea, gradul de dificultate și nivelul de echipare al turiștilor.

TIMPUL DE MERS se înscrie în fișa tehnică și pe indicatoare și este exprimat în ore.
Timpul mediu estimat și care apare pe indicatoare este un criteriu orientativ, care depinde exclusiv de persoana care va parcurge traseul, cât și de pregătirea fizică.
Începeți cu trasee mai scurte și testați-vă rezistența în teren.

SEZONALITATEA este criteriul conform căruia traseele se împart în trasee de primăvară sau de toamnă, trasee de vară și trasee de iarnă.
Verificați prognoza meteo înainte de a pleca pe un anumit traseu, deoarece temperatura sau fenomenele meteo pe munte pot fi diferite decât la câmpie.

GRADUL DE DIFICULTATE este criteriul pe baza căruia traseele turistice montane se împart în:

TRASEE CU GRAD MIC DE DIFICULTATE: durata parcurgerii traseului este între 3-6 ore; diferența de nivel între 300-700 m; efort fizic moderat și care nu necesită o pregătire fizică specială.

TRASEE CU GRAD DE DIFICULTATE MEDIE: durata parcurgerii traseului este între 4-8 ore, diferența de nivel între 800-1000 m; efort fizic susținut  pe unele etape ale traseului; necesită o condiție fizică și orientare bune.

TRASEE CU GRAD MARE DE DIFICULTATE: durata traseului este între 5-9 ore, diferența de nivel parcursă este între 800-1500 m; necesită o bună condiție fizică și antrenament înainte de abordarea traseului.

NIVELUL DE ECHIPARE AL TURIŞTILOR este criteriul de bază căruia traseele montane sunt clasificate. Există trasee care nu necesită echipament montan special pentru parcurgerea lui, trasee care necesită echipament de drumeție, cum ar fi niște încălțări destinate drumețiilor montane pe poteci accidentate, grohotișuri, pante alunecoase cu grad de înclinare mediu și trasee care necesită echipament de drumeție special și complex, cum ar fi încălțări speciale pasajelor periculoase, cască, mănuși, coarde etc.


Ne-am întâlnit cu ursul pe traseu spre Refugiul Coştila

TRASEU CIRCUIT ÎN MUNŢII BUCEGI Căminul Alpin Buşteni - La Măsurătoarea Urşilor (1310m) - Cimitirul Simbolic (1425m) - Refugiul Coştila (169...