Poiana Braşov (1040m) - Vanga Mică - Cabana SKV Postavaru (1604m)
Marcaje şi durate traseu:
Urcare - 2h
Coborâre - 1h
Marcaj - cruce albastră
Diferența de nivel - 564m
Dificultate - ușor/mediu
Marcaj - cruce albastră
Diferența de nivel - 564m
Dificultate - ușor/mediu
TRASEU - În Postăvaru există 30 de trasee alpine omologate cu grade diferite de dificultate. Am ales unul din traseele ce urcă la Cabana Postăvaru pentru a admira pădurea colorată din luna octombrie. Traseul pe care vom urca spre cabană este marcat cu cruce albastră , iar pentru coborâre vom alege o rută diferită, urmând drumul de vară. Traseul în urcare este în prima parte ușor, dar spre final vom avea parte de o urcare mai abruptă chiar pe pârtia Lupului până la cabană. Este destul de bine marcat și ușor de urmărit, așa că puteți parcurge acest traseu în orice anotimp.
ACCES - Dacă ați ales să petreceți câteva zile în Poiana Braşov, indiferent de anotimp, sigur ați remarcat numeroasele marcaje de trasee montane ce pleacă din stațiune. Văzându-le și noi de fiecare dată când am ajuns pe aici, am decis că a venit momentul să încercăm unul dintre trasee. Am ales acest traseu spre cabana Postăvaru pentru că urcă mai mult prin pădure și nu pe pârtiile de ski.
Punctul de plecare este în apropierea stației de gondolă. În partea dreaptă, chiar lângă construcția de unde se cumpără cartele pentru instalațiile pe cablu, vom vedea un drum pietruit ce urcă ușor, care este de fapt o ramificație a pârtiei, unde vom începe urcarea pe traseul pe care îl vom parcurge astăzi.
Pornim încet la deal pe acest drum. Pe harta pe care am folosit-o din aplicația Munții Noștri nu ne-am dat seama exact dacă acesta este punctul de plecare al traseului marcat cu cruce albastră, dar am văzut pe hartă că sigur se va intersecta la un moment dat cu poteca pe care o căutam. Așa că am plecat ușor la deal pe acest drum destul de larg și am întâlnit bineînțeles alte marcaje (banda albastră, cruce galbenă, punct roșu, punct albastru)care ne-au derutat la început, dar am hotărât să nu ne întoarcem pentru că mergem în direcția cea bună.
Am avut timp să ne facem încălzirea deoarece panta nu este deloc abruptă și ne-am bucurat de superbele culori ale copacilor în lumina soarelui.
Indicatorul ne arată că mai avem aproximativ o oră până la cabană dar pot să vă spun de acum că urcarea va dura puțin mai mult de atât.
Poteca noastră continuă puțin mai sus de indicatoare și intră în pădure spre dreapta. De aici marcajele vor fi mult mai vizibile și le vom urma prin pădure pentru următoarele 40 de minute. La început urcarea este plăcută iar poteca șerpuiește printre copacii arămii făcând această porțiune a traseului foarte plăcută, fiind și motivul principal pentru care l-am ales.
Cu toate astea alți călători nu am mai întâlnit pe drum, poate pentru că nu este cel mai popular traseu spre cabană și cu siguranță nici cel mai scurt, nici cel mai ușor. Merită încercat însă!
Ultima parte a traseului prin pădure devine din ce în ce mai obositoare, panta se accentuează treptat iar spre final devine din ce în ce mai greu să înaintezi. Traseul trece prin valea pe unde râul Vanga Mică ar trebui să curgă, dar noi nu l-am găsit, fiind secat în această perioadă. Așadar surse de apă pe traseu nu am găsit.
Ieșim într-un final la lumină și ne intersectăm din nou cu una dintre pârtii. Aici am ajuns după aproape o oră de la plecarea de lângă gondolă. Nici un semn de cabană așa că ne hotărâm să mai facem o pauză mai lungă pentru a ne trage suflul.
Din păcate de aici nu am mai găsit marcajul spre cabană. Dacă totuși exista pe undeva era super bine ascuns pentru că nu am mai văzut vreun indicator cu continuarea traseului. Ne-am orientat însă cu ajutorul aplicației Munții Noștri https://muntii-nostri.ro/ și ne-am dat seama că mai aveam de urcat aproximativ 100 de metri diferență de nivel până la cabană. Deci tot în sus trebuie să fie! Vedem o urmă de potecă exact prin mijlocul pârtiei și ne gândim că aceasta trebuie să fie continuarea traseului.
Nu mai este mult de urcat până la cabană dar panta este destul de abruptă și poteca nu foarte bine conturată. La un moment dat pârtia se ramifică, noi am urmat instinctiv potecuța spre dreapta dar ne-am dat seama mai sus că ambele variante ar fi fost la fel de ok.
30 de minute am urcat pe această porțiune și în sfârșit vedem cabana. Am ajuns!
Cu tot cu pauze am făcut 2 ore până aici și nu am mers încet deloc. Pentru niște persoane mai puțin obișnuite cu mersul pe munte sau efortul în general, durata de parcurgere sigur va fi mai mare, așa că plănuiți-vă timpul petrecut pe munte cu atenție!
Cabana Julius Romer – Postavaru (1604m) a fost înființată în anul 1883 și a trecut prin numeroase transformări de-a lungul timpului. Este deschisă tot timpul anului iar capacitatea de găzduire este de 100 de locuri în camere de 2-6 persoane. Sala de mese are 100 de locuri și încă atâtea pe terasa cu panorame superbe spre Bucegi, Piatra Craiului și Brașov.
La cabană agitație mare! Sfârâiau grătarele și toata lumea era deja la masă. Se pare că toți turiștii pe care ne așteptam să-i găsim pe traseu au ajuns înaintea noastră. Am găsit cu greu o masă liberă dar într-un final ne-am relaxat la soare cu o ciorbă de fasole, un grătar, salată de ardei copți și o priveliște de milioane!
Preturile sunt puțin cam piperate dar să nu uităm că suntem la Braşov! Cu toate astea mâncarea a fost excelentă iar siesta de după masă ne-am făcut-o pe niște șezlonguri lângă cabană, așa că efortul de a ajunge aici a meritat!
Alte informații despre Cabana Postavaru cât și despre alte posibilități de a ajunge până aici puteți găsi pe site-ul cabanei AICI.
Coborârea o vom face pe Drumul Roșu, un traseu popular și mult mai ușor. Acesta era drumul de vară pe care se putea ajunge la cabana cu mașina în trecut, astăzi fiind traseu montan vara și pârtie de ski în sezonul rece. Este un traseu destul de popular mai ales în weekend-uri când majoritatea turiștilor urcă cu telecabina până în vârf și coboară pe munte.
Există și varianta de traseu prin pădure, poteca fiind marcată cu cruce roşie, dar am ales să nu ne mai complicăm pentru că poteca intersectează oricum pârtia și nu este un traseu cu mult mai scurt.
Urmăm drumul pietruit, trecem pe lângă lacul artificial de acumulare Ruia, ce alimentează instalațiile de producere a zăpezii artificiale de pe pârtiile de schi din zonă, şi ne continuăm coborârea pe drumul larg până la baza pârtiei de unde am pornit în acest traseu circuit. Am terminat acest traseu în doar o oră de la plecarea de la cabană.
A fost un traseu destul de scurt și nu foarte greu pe care vă recomand să îl parcurgeți dacă vă doriți o plimbare în natură. Poiana Braşov este în continuare una dintre cele mai frumoase stațiuni montane din țară și la acest titlu contribuie cu siguranță și numeroasele activități care pot fi făcute pe munte. Cărări cu soare vă doresc!
octombrie 2018
Pe acest blog puteți citi informații și despre alte trasee,
clasificate pe masive și pe dificultatea traseului, astfel:
U - Traseu ușor
M - Traseu mediu
D - Traseu dificil
TRASEE ÎN MUNŢII APUSENI
TRASEE ÎN MUNŢII BAIULUI
TRASEE ÎN BREAZA
TRASEE ÎN MUNŢII BUCEGI
TRASEE ÎN MUNŢII BUZĂULUI
TRASEE ÎN MUNŢII CĂLIMANI
TRASEE ÎN MUNŢII CĂPĂŢÂNII
TRASEE ÎN MUNŢII CERNEI
TRASEE ÎN MUNŢII CIUCAŞ
TRASEU PE CLĂBUCETUL AZUGII
TRASEU PE CLĂBUCETUL TAURULUI
TRASEE ÎN MUNŢII COZIA
TRASEE ÎN MUNŢII FĂGĂRAŞ
TRASEE ÎN MUNŢII GILĂULUI
TRASEE ÎN MUNŢII GROHOTIŞULUI
TRASEE ÎN MUNŢII LATORIŢEI
TRASEE ÎN MUNŢII LEAOTA
TRASEE ÎN MUNŢII LOTRULUI
TRASEE ÎN MUNŢII MĂCIN
TRASEE ÎN MUNŢII MEHEDINŢI
TRASEE ÎN MUNŢII PERŞANI
U Vulcanul Racoș - Coloanele de Bazalt - Lacul de Smarald
U Vulcanul Racoș - Coloanele de Bazalt - Lacul de Smarald
M Rotbav - Cetatea Eroilor Heldenburg
TRASEE ÎN MUNŢII POSTĂVARU
U Poiana Braşov - Vanga Mică - Cabana Postăvaru
TRASEE ÎN MUNŢII PIATRA CRAIULUI
TRASEE ÎN MUNŢII POSTĂVARU
U Poiana Braşov - Vanga Mică - Cabana Postăvaru
TRASEE ÎN MUNŢII PIATRA CRAIULUI
TRASEE ÎN MUNŢII RARĂU
TRASEE ÎN MUNŢII SIRIU
TRASEE ÎN MUNŢII VRANCEI
EXCURSII
YOUTUBE VIDEOS:
Criteriile de clasificare ale traseelor turistice montane sunt:
timpul de mers, sezonalitatea, gradul de dificultate și nivelul de echipare al turiștilor.
TIMPUL DE MERS se înscrie în fișa tehnică și pe indicatoare și este exprimat în ore.
Timpul mediu estimat și care apare pe indicatoare este un criteriu orientativ, care depinde exclusiv de persoana care va parcurge traseul, cât și de pregătirea fizică.
Începeți cu trasee mai scurte și testați-vă rezistența în teren.
SEZONALITATEA este criteriul conform căruia traseele se împart în trasee de primăvară sau de toamnă, trasee de vară și trasee de iarnă.
Verificați prognoza meteo înainte de a pleca pe un anumit traseu, deoarece temperatura sau fenomenele meteo pe munte pot fi diferite decât la câmpie.
GRADUL DE DIFICULTATE este criteriul pe baza căruia traseele turistice montane se împart în:
TRASEE CU GRAD MIC DE DIFICULTATE: durata parcurgerii traseului este între 3-6 ore; diferența de nivel între 300-700 m; efort fizic moderat și care nu necesită o pregătire fizică specială.
TRASEE CU GRAD DE DIFICULTATE MEDIE: durata parcurgerii traseului este între 4-8 ore, diferența de nivel între 800-1000 m; efort fizic susținut pe unele etape ale traseului; necesită o condiție fizică și orientare bune.
TRASEE CU GRAD MARE DE DIFICULTATE: durata traseului este între 5-9 ore, diferența de nivel parcursă este între 800-1500 m; necesită o bună condiție fizică și antrenament înainte de abordarea traseului.
NIVELUL DE ECHIPARE AL TURIŞTILOR este criteriul de bază căruia traseele montane sunt clasificate. Există trasee care nu necesită echipament montan special pentru parcurgerea lui, trasee care necesită echipament de drumeție, cum ar fi niște încălțări destinate drumețiilor montane pe poteci accidentate, grohotișuri, pante alunecoase cu grad de înclinare mediu și trasee care necesită echipament de drumeție special și complex, cum ar fi încălțări speciale pasajelor periculoase, cască, mănuși, coarde etc.