Monday, July 3, 2017

Adrenalină în Valea Horoabei din Munţii Bucegi

TRASEU MONTAN CIRCUIT ÎN MUNŢII BUCEGI
Mănăstirea Peștera Ialomiței (1530m) - Cheile Horoabei - Valea Oarbelor - Colții Leşniţei (1906m) - Cabana Padina (1509m) - Mănăstirea Peștera Ialomiței (1530m)

Urcare : 2,30h
Coborâre : 2h
Diferența de nivel : 376m
Dificultate : mediu
Marcaje : + nemarcat +

   Ultima zi a lunii iunie, a fost rezervată anul acesta unui traseu spectaculos în Munții Bucegi.     
   Valea Horoabei oferă un spectacol natural doritorilor de senzații tari, dar este totodată un traseu indicat drumeților cu o oarecare experiență pe munte. Traseul este din păcate nemarcat, dar urmează o potecă destul de vizibilă și dispune de lanțuri ajutătoare, montate în zonele mai periculoase pentru un plus de siguranță.
   Cu ajutorul numeroaselor articole online pe bloguri de călătorie, am reușit să parcurgem acest traseu fără probleme. Plecați la drum informați despre traseu, despre starea vremii, cât și echipați corespunzător, cu încălțăminte potrivită de cățărare pe stânci, ce pot fi umede în marea parte a timpului! In ziua în care am vizitat aceste chei, am avut "noroc" de o plimbare prin canion la sfârșitul căreia am rămas uscați, dar ne-am fi dorit putină apă care să ne facă excursia și mai interesantă!
   Traseul este unul relativ scurt, sectorul de stânci propriu zis putând fi parcurs în aproximativ 40 de minute în urcare, cu un total de urcuș mediu de aproximativ 2,30h. Mai departe se poate continua explorarea zonei pe un traseu circuit, pe platoul de sub Munții Strungile Mari și coborâre pe Muchia Colți până la Cabana Padina.
   In această excursie ne-a fost de mare ajutor aplicația cu harta Munților Bucegi oferită de Munții Noştri (http://muntii-nostri.ro/), pentru că ne-am putut orienta în permanență asupra locului în care ne aflăm cât și a altitudinii.
   Acestea fiind spuse, vă invit să parcurgeți cu noi acest traseu și poate să îl încercați chiar la fața locului! Traseul este unul de o dificultate medie pentru cei mai începători turiști, dar destul de ușor pentru cei experimentați.
Este însă, foarte spectaculos, Valea Horoabei fiind considerată una dintre cele mai frumoase văi din Munții Bucegi.

   Am ales să începem traseul de la Mănăstirea Peștera Ialomiței, unde am parcat mașina.
Până acolo am ajuns din București urmând DN1 până la Sinaia, apoi DN71 spre Târgoviște, după care am urmat recenta șosea asfaltată TransBucegi, care urcă în serpentine până la Cabana Dichiu, apoi coboară spre stânga, către Cabana Padina, ocolind lacul Bolboci pe partea dreaptă.

   Parcăm mașina în apropierea Mănăstirii Peștera Ialomiței și pornim, coborând scările pietruite ce duc spre peșteră, după care observăm marcajul cruce albastră, care ne va conduce până la intrarea în traseul nostru de astăzi, în Valea Horoabei.
   Urmăm poteca marcată cu cruce albastră spre cabana Padina pentru aproximativ 20 de minute, cu toate că nu vom ajunge până la cabană.
    In curând vom observa pe partea dreaptă un indicator ce ne anunță intrarea în Rezervația Naturala Valea Horoabei.
   Rezervația naturală cu o suprafață de 307 ha, este inclusă în Parcul Natural Bucegi și are în componență sistemul carstic Bătrâna - Peștera Ialomiței cu Peștera Ialomiței, Cheile Urșilor, Cheile Peșterii (monumente ale naturii), Poiana Crucii și lapiezurile Turnul Seciului și Cheile Horoabei (monumente ale naturii). Rezervația reprezintă o arie cu pajiști, chei, peșteri (cu elemente fosile de amoniți) și zone împădurite, unde se întâlnesc vegetații subalpine cu specii floristice protejate. (sursa Wikipedia)
   La vederea indicatorului ieșim de pe poteca marcată şi pornim prin pădure. Poteca se va contura pe partea stângă a râului și urcă ușor în prima parte a traseului. Pentru aproximativ 30 de minute vom urma această potecă nemarcată, care se mai îndepărtează câteodată de râu în unele poțiuni, dar având cursul apei mereu în partea noastră dreaptă.
   Mici cascade se formează din loc în loc și mai apar porțiuni de urcare mai abruptă dar care pot fi trecute foarte ușor. Poteca nu este foarte clară dar cu puțină atenţie o puteți urmări destul de bine.
   După ce am trecut de această porțiune, întâlnim prima cascadă mai înaltă de pe traseu și facem o mică pauză în apropierea ei pentru câteva fotografii. Este montată o plăcuță pe care putem vedea scris Cheile Horoabei, și atunci știm sigur că suntem pe drumul cel bun.
   Potecuțe se desprind pe ambele părți ale râului dar noi ne vom continua traseul pe aceeași parte pe care am mers până acum, având râul în partea noastră dreaptă.
   De aici va începe partea mai dificilă a traseului. Urcăm mai accentuat, practic ocolind cascada și vom întâlni în curând prima porțiune cu lanțuri. Este o porțiune destul de expusă, poteca fiind foarte îngustă, așa că vă recomand o atenţie sporită pe acest pasaj. Lanțurile sunt montate de curând și în stare foarte bună, așa că folosiți-le cu încredere!
   Adrenalina creste încet, încet dar și bucuria unui traseu spectaculos. Trecem de această porțiune interesantă destul de rapid, pe potecuța îngustă, străjuită de stânci impresionante, pășind tot mai adânc spre cetatea de stancă a acestor chei.
   In curând ajungem la prima arcadă săpată de apă în aceste stânci, pe sub care trecem, dar nu înainte de a face câteva fotografii. Entuziasmul este la maxim si distracția abia de acum începe!
   Urmează o porțiune la fel de incitantă, cu lanțuri, porțiuni expuse și chiar o cățărare ușoară până la a doua arcadă de piatră.
   Imediat ce ieșim de sub arcadă o plăcuță ne arată că am ajuns la monumentul natural hidrologic Izbucul din Horoaba. Izbucul este un izvor de apă cu debit intermitent care se formează în regiunile carstice și funcționează pe principiul sifonului.
   A venit momentul în care trebuie să ne testăm bocancii prin apa rece a râului, deoarece continuarea traseului va fi pe partea cealaltă a cursului apei. Traversăm cu grijă această porțiune și ne îndreptăm spre o porțiune stâncoasă ce trebuie traversată cu ajutorul lanțurilor ajutătoare.
   Intram astfel parcă într-o lume secretă, într-un pasaj spectaculos de stâncă, pe care îl savurăm la fiecare pas. Ne aflăm în Ponorul din Horoaba care este definit ca o formă de relief rezultată prin asocierea liniară și laterală a dolinelor, care dă terenurilor calcaroase un aspect adâncit. Ne agățam de lanțuri, de stânci și înaintăm entuziasmați prin această porțiune întunecată dar spectaculoasă.
   Ajungem și la prima scăriță de metal montată într-un pasaj mai greu de cățărat dar care ne ușurează avansarea și ne va scoate la lumină în curând. Noi am avut oarecum norocul de a prinde o zi uscată în canion, dar puteți avea parte de multă apă în această porțiune, în cazul unei zile ploioase sau primăvara după topirea zăpezilor. Urmăriți prognozele meteo și fiți întotdeauna pregătiți cu o pelerină de ploaie și șosete uscate!
   Ajungem rapid și a doua scăriță de metal unde stăm cuminți și ne așteptăm rândul la urcare. După ce trecem și de acest ultim obstacol, ieșim din canionul propriu zis. Toată această porțiune am traversat-o în aproximativ 40 de minute, pe care aproape nici nu le-am simțit! Deși scurt, a fost un traseu palpitant și foarte frumos!

   Pentru următoarea oră vom urca ușor urmând firul râului. La început poteca este de fapt formată din pietre aduse la vale de râu, dar care acum este secat.
Vegetația este din ce în ce mai deasă și mai înaltă și potecuța abia daca se mai vede. Cu toate că poteca nu este prea vizibilă, șanse prea mari de rătăcire nu prea sunt dacă urmați cursul văii.
   Trecem apoi printr-o porțiune cu jnepeni pe sub care înaintăm cu grijă, pentru că se formează încet un râușor, prin care trecem mai mult sau mai puțin voit.
   Facem o pauză de masă la izvor, pe care îl vedem pe partea dreaptă. Apa picură printre stânci formând parcă un duș natural. Reumplem sticlele de apă și ne răcorim puțin, bucurându-ne de umbra și răcoarea pe care ne-a oferit-o canionul în această zi toridă de vară.
   După aproximativ o oră de la ieșirea din canionul Horoabelor, ajungem la o deschizătură a văii și la o ultimă parte stâncoasă pe care o traversăm rapid și ușor.
   De la ultima porțiune stâncoasă, am mers aproximativ 5 minute, și am părăsit firul râului principal alegând o potecuță ce face stânga, pe o cărare îngustă prin jnepeni pentru încă 5 minute. Am ieșit fericiți într-o poiană superbă unde am mai făcut o pauză mai lungă.
   Am deschis aplicația Munții Noştri pentru a vedea exact pe unde ar fi continuarea traseului, căci nici o potecă vizibilă nu se ivea la orizont, ci doar dealuri înverzite în toate direcțiile.
   Ne-am dat seama că suntem pe Valea Oarbelor și că practic am părăsit poteca puțin mai devreme. Dar asta nu ne-a împiedicat să ne bucurăm de pauză și de poiana superbă în care ne aflăm.
   Am hotărât să ne continuăm traseul, urcând pe dealul ce se înaltă semeț în stânga, față de direcția din care am venit. Astfel, ajungem prin superbele poieni de la baza muntelui Strungile Mari, pe care le traversăm în sensul nostru de mers.

   Panorame superbe se deschid către vale, iar în depărtare vedem chiar Cabana Babele, Coștila și stația de telecabină de la Cota 2000 ce urcă din Sinaia.
   Cu ajutorul aplicației ne dăm seama că trecem pe lângă Colții Leşniţei, la 1906 metri altitudine. Mergând tot înainte, înaintăm practic paralel cu poteca marcată cu banda roșie, ce unește Refugiul Bătrâna de Șaua Strunga.
   După aproximativ 50 de minute, prin care străbatem aceste poieni, ajungem la o porțiune unde mici lespezi apar, și în curând vom vedea în vale stânele, și chiar cabanele din zona Padina. Schimbând direcția spre stânga, vom coborî ușor către ele. Nu este nici o poteca vizibila deocamdată, dar se vor vedea în curând în vale stâlpii de pe poteca marcată.
   Se conturează o potecuță ce coboară spre stane, și ne intersectăm cu marcajul bandă roșie și cruce roșie.
   Vom urma poteca marcată pentru încă aproximativ 30 de minute până la cabana Padina.
   De la ieșirea din Valea Horoabelor și până la cabană am făcut în total 1,30h, cu mențiunea că am mai scutit din timp, pentru că nu am urmat poteca până spre Șaua Strunga, ci am coborât practic, pe sub ea. Vă las aici o harta informativă cu traseul pe care l-am urmat noi. In total, cu tot cu pauze, l-am parcurs în 4,30h.


   După o binemeritată masă delicioasă la cabana Padina, vom urma poteca largă, marcată cu cruce albastră, spre Mănăstirea Peștera Ialomiței, pentru a ne întoarce la mașini.
  
   Traseul a fost unul relativ scurt ca și durată de timp, dar foarte spectaculos, potrivit pentru o escapadă de weekend și nu numai. Dacă vă simțiți pregătiți pentru un astfel de traseu, vă recomand să îl parcurgeți pentru un plus de adrenalină și totodată relaxare în natură. Este un traseu complet, cu câte puțin din toate, pădure, cascade, arcade de piatră, stânci impunătoare, văi cu vegetație deasă și zone alpine cu panorame încântătoare.

   Sper că vă vor fi de folos informațiile pe care le-ați citit pe acest blog și vă invit să urmăriți și alte articole cu trasee montane, pe care le puteți parcurge in Romania.

iunie 2017

Pe acest blog puteți citi informații și despre alte trasee,
clasificate pe masive și pe dificultatea traseului, astfel:
U - Traseu ușor
M - Traseu mediu
D - Traseu dificil

TRASEE ÎN MUNŢII BAIULUI

TRASEE ÎN BREAZA

TRASEE ÎN MUNŢII BUCEGI

TRASEE ÎN MUNŢII BUZĂULUI

TRASEE ÎN MUNŢII CĂLIMANI

TRASEE ÎN MUNŢII CĂPĂŢÂNII

TRASEE ÎN MUNŢII CERNEI

TRASEE ÎN MUNŢII CIUCAŞ

TRASEU PE CLĂBUCETUL AZUGII

TRASEU PE CLĂBUCETUL TAURULUI

TRASEE ÎN MUNŢII COZIA

TRASEE ÎN MUNŢII FĂGĂRAŞ
TRASEE ÎN MUNŢII LATORIŢEI

TRASEE ÎN MUNŢII LEAOTA

TRASEE ÎN MUNŢII LOTRULUI

TRASEE ÎN MUNŢII MĂCIN

TRASEE ÎN MUNŢII MEHEDINŢI

M Rotbav - Cetatea Eroilor Heldenburg

TRASEE ÎN MUNŢII POSTĂVARU
U Poiana Braşov - Vanga Mică - Cabana Postăvaru

TRASEE ÎN MUNŢII PIATRA CRAIULUI

TRASEE ÎN MUNŢII RARĂU

Criteriile de clasificare ale traseelor turistice montane sunt:
timpul de mers, sezonalitatea, gradul de dificultate și nivelul de echipare al turiștilor.

TIMPUL DE MERS se înscrie în fișa tehnică și pe indicatoare și este exprimat în ore.
Timpul mediu estimat și care apare pe indicatoare este un criteriu orientativ, care depinde exclusiv de persoana care va parcurge traseul, cât și de pregătirea fizică.
Începeți cu trasee mai scurte și testați-vă rezistența în teren.

SEZONALITATEA este criteriul conform căruia traseele se împart în trasee de primăvară sau de toamnă, trasee de vară și trasee de iarnă.
Verificați prognoza meteo înainte de a pleca pe un anumit traseu, deoarece temperatura sau fenomenele meteo pe munte pot fi diferite decât la câmpie.

GRADUL DE DIFICULTATE este criteriul pe baza căruia traseele turistice montane se împart în:

TRASEE CU GRAD MIC DE DIFICULTATE: durata parcurgerii traseului este între 3-6 ore; diferența de nivel între 300-700 m; efort fizic moderat și care nu necesită o pregătire fizică specială.

TRASEE CU GRAD DE DIFICULTATE MEDIE: durata parcurgerii traseului este între 4-8 ore, diferența de nivel între 800-1000 m; efort fizic susținut  pe unele etape ale traseului; necesită o condiție fizică și orientare bune.

TRASEE CU GRAD MARE DE DIFICULTATE: durata traseului este între 5-9 ore, diferența de nivel parcursă este între 800-1500 m; necesită o bună condiție fizică și antrenament înainte de abordarea traseului.

NIVELUL DE ECHIPARE AL TURIŞTILOR este criteriul de bază căruia traseele montane sunt clasificate. Există trasee care nu necesită echipament montan special pentru parcurgerea lui, trasee care necesită echipament de drumeție, cum ar fi niște încălțări destinate drumețiilor montane pe poteci accidentate, grohotișuri, pante alunecoase cu grad de înclinare mediu și trasee care necesită echipament de drumeție special și complex, cum ar fi încălțări speciale pasajelor periculoase, cască, mănuși, coarde etc.

Ne-am întâlnit cu ursul pe traseu spre Refugiul Coştila

TRASEU CIRCUIT ÎN MUNŢII BUCEGI Căminul Alpin Buşteni - La Măsurătoarea Urşilor (1310m) - Cimitirul Simbolic (1425m) - Refugiul Coştila (169...