TRASEU CIRCUIT ÎN MUNȚII TRASCĂULUI
Rimetea (550m) - Piatra Secuiului (1128m)
Timp de parcurgere: 5,30h (cu pauze)
Rimetea - Piatra Secuiului - 2h - 
Piatra Secuiului - Rimetea - 2,30h - 
+
(slab)
+(slab)
Distanța: 10 km
Diferența de nivel: 579m
Dificultate: ușor/mediu
Stare marcaje: bună (cu excepția)
)
Sezonalitate: tot timpul anului
Surse de apă: nu sunt
TRASEU
În acest articol vă propun un traseu destul de scurt, dar pentru care merită să veniți în acest loc de vis, în satul Rimetea din județul Alba.
Traseul se poate parcurge destul de ușor în jumătate de zi, partea cea mai dificilă fiind urcarea pe sub Colții Trascăului (1113m), unde panta este mai înclinată. În rest, veți avea parte de un urcuș ușor şi de panorame de vis în toate direcțiile, odată ajunși în vârful cel mai înalt.
Localitatea Rimetea este înconjurată de masive montane mai înalte cu 500 - 600 de metri și este străbătută de la nord la sud de râul Rimetea. Masivele calcaroase din jurul depresiunii sunt împădurite în partea vestică (Vârful Cornului - 1238m, Ardașcheia - 1250m, Dealul Băieșilor - 1010 m) și golașe în est, unde localitatea este dominată de Piatra Secuiului - 1128m și de Tarșa - 999m.
Este, totodată, singurul sat din România distins cu premiul "Europa Nostra" al Comisiei Europene pentru conservarea patrimoniului cultural. Premiul a fost decernat în 1999, ca urmare a eforturilor de conservare depuse de localnici şi de ONG-urile din Ungaria implicate în proiect. 138 de case tradiționale secuiești au fost restaurate, astfel că Rimetea a fost desemnată de către Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice, drept zonă arhitecturală şi urbană protejată.
Masivul Piatra Secuiului este un masiv calcaros, golaș și alungit, împărțit în două părți de o "râpă" (ceea ce face ca, din mai până în septembrie, soarele să răsară de două ori pentru acei oameni care trăiesc în partea de nord a localității).
Potrivit unei legende locale, denumirea de "Piatra Secuiului" provine de la faptul că, în secolul al XIII-lea, secuii din sat s-au refugiat pe muntele din apropiere pentru a scăpa de asediul tătarilor. (sursa:wikipedia)
ACCES
Rimetea se află la 24 km de Aiud, la 7 km de Buru, la 25 km de Cheile Turzii și la 28 km de Turda. Localitatea este conectată la rețeaua de drumuri naționale prin drumul județean DJ107M, pe care am venit şi noi, şi traversează ambele localități ale comunei, Rimetea și Colțești.
Noi vom începe traseul nostru din centrul satului Rimetea, unde vom parca mașina în apropierea Bisericii Unitariene, în centrul satului. Drumul este asfaltat până în sat şi se parcurge ușor cu orice mașină.
MUNȚII TRASCĂULUI sunt o grupă montană a Munților Apuseni, aparținând lanțului muntos al Carpaților Occidentali. Cel mai înalt vârf este Dâmbău (1369m).
Munții sunt dispuși între Valea Ampoiului la sud și la nord Valea Racilor sau Turenilor, nordul lor fiind dispus în județul Cluj, restul masivului se află în județul Alba.
Fără să atingă înălțimea întâlnită în alte grupe ale Carpaților României, Munții Trascăului reprezintă, totuși, o unitate extrem de diversificată ca peisaj, cu un remarcabil potențial turistic, doar în parte valorificat până în prezent. (sursa:wikipedia)
PORNIM ?
Din centrul localității Rimetea, unde am parcat mașina, vom merge putin înapoi pe drumul principal, spre punctul unde am intrat în localitate, căci nu am reperat exact începutul traseului când am trecut prin sat. Nu am văzut nicio plăcută indicatoare sau vreo săgeată, ci doar câteva marcaje șterse, desenate pe stâlpii de pe marginea drumului principal.
În schimb, am deschis aplicația Munţii Noştri pentru a vedea mai exact de unde începe poteca marcată. Am ajuns în dreptul unei curți unde, în continuare, ne întrebam dacă e cea corectă, pentru că nu am găsit marcaje.
Dar, când am trecut de gardul ultimei gospodării, am găsit un marcaj bandă roşie pe un stâlp și astfel ne-am dat seama că suntem pe drumul cel bun.
pe un stâlp și astfel ne-am dat seama că suntem pe drumul cel bun.
Marcajul ne indică să o luăm spre stânga, așa că vom urma o potecă largă prin poienile pline de flori, mergând spre munte. Vedem Colţii Trascăului învăluiți în nori, dar sperăm că ceața se va ridica până urcăm noi acolo.
E o singură potecă care se îndreaptă spre munte, şi cu toate că nu mai vedem niciun marcaj o perioadă, mergem înainte.
La un moment dat, în afara potecii, vedem marcajul bandă roșie pe un copac aflat în apropierea drumului, în poiană, dar nu ar fi fost foarte vizibil dacă nu îl căutam.
pe un copac aflat în apropierea drumului, în poiană, dar nu ar fi fost foarte vizibil dacă nu îl căutam.
Poteca ne aduce încet spre munte, dar înainte de a intra în pădure, trecem peste un râu, unde se pare că este şi un izvor. Sau cel puțin așa am văzut pe hartă. Nu ne încumetăm să bem apă de aici şi oricum avem vreo doi litri în rucsac.
Vom traversa râul şi continuăm să mergem spre pădure într-o urcare ușoară, având apa pe partea dreaptă. Poteca se distinge cât de cât, dar nu cred că aveți pe unde să vă pierdeți pe aici, căci se urmărește valea în permanenţă.
După ce trecem de o mică cascadă, vom intra în pădure. Până în acest punct am făcut aproximativ 40 de minute de mers lejer, iar urcarea a fost aproape insesizabilă.
Ne bucurăm de intrarea în pădure, căci se simte o ușoară urmă de răcoare. Cu toate că e o zi înnorată, e totuși luna iunie şi e destul de cald, căci nu suntem la o altitudine prea mare.
În pădure, marcajele devin din ce în ce mai prezente, găsindu-le din loc în loc pe copaci, iar poteca se distinge mult mai uşor.
După vreo 10 de minute de mers prin pădure, ajungem într-un punct în care trebuie să traversăm din nou râul, căci vedem marcajul bandă roșie pe partea cealaltă a lui.
pe partea cealaltă a lui.
Iar din acest punct începe cea mai grea urcare a zilei. Pământul este alunecos, probabil din cauza ploilor din ultima vreme, şi ne chinuim destul de tare să avansăm.
Timp de o oră ne-am luptat efectiv cu panta asta. Şi nu vă închipuiți că am mers continuu ! Am făcut pauze din loc în loc ca să ne tragem suflul, căci aveam impresia că nu se mai termină.
Dăm la un moment dat şi de niște trepte făcute probabil de echipa Salvamontului, ca să ușureze urcarea turiştilor. Când credeam că se termină şi vom ieşi cumva sub Colţii Trascăului la lumină, urma o scurtă porțiune de curbă de nivel şi apoi altă urcare. Toată această pantă se urcă în serpentine scurte şi este destul de obositoare.
La un moment dat, ajungem într-o intersecție, pe care am reperat-o mai întâi la faţa locului, pentru ca mai apoi să ne uităm pe hartă şi să descoperim un traseu marcat cu triunghi albastru care coboară pe altă parte spre Rimetea. Așadar, dacă urcarea până în acest punct a fost de ajuns pentru voi, vă puteți întoarce pe acest traseu.
Totuși, vă recomand să mai trageți un pic de voi, căci partea cea mai interesantă a traseului este când vom ajunge la gol alpin.
Şi după aproximativ două ore de la plecare ajungem în sfârșit la lumină.
În spatele nostru se deschide o panoramă largă, imaginea fiind străjuită de cetatea de piatră a Colților Trascăului, în partea stângă. Ceața s-a risipit, aşa că avem parte de privelişte !
Ajungem lângă un stâlp cu indicatoare şi ne hotărâm că acesta este un loc foarte bun pentru masa de prânz. Aşa că facem o pauză de vreo oră în zonă, cu tot cu poze incluse.
Am uitat să vă spun că am avut un nou prieten cu noi pe traseu. L-am poreclit "Zorro" şi el a fost cel care ne-a condus pe traseu şi ne-a arătat drumul. Dacă îl recunoaște vreun localnic în pozele astea, ţin să îi spun că am avut grijă de el şi am împărţit chiar şi prânzul !
După cele o mie de poze câte am făcut în locul ăsta, ne hotărâm să ne continuăm traseul. Undeva în depărtare, spre dreapta, se înalță Piatra Secuiului, iar până acolo vedem din locul în care suntem, undeva într-o mică şa (1050m) nişte indicatoare. E destul de evident unde trebuie să ajungem, așa că pornim la drum.
Poteca este ușoară, vizibilă şi ne oferă panorame din ce în ce mai spectaculoase.
După vreo zece minute de mers foarte lejer, ajungem la troiţă. Suntem într-o şa, la 1070m altitudine. Peisajul se deschide pe ambele părţi ale muntelui, dar în partea dinspre sate priveliștea este spectaculoasă. Valea este străjuită de pereți de stâncă, iar satul apare ca o bijuterie la poalele muntelui.
Tot aici găsim şi indicatoare, marcajele prin zona asta apărând din loc în loc, fără plăcuțe pe care să scrie timpul pe care îl mai avem de parcurs. Important este că suntem pe drumul cel bun, cu toate că săgețile sunt desprinse de pe stâlp şi nu indică vreo direcție anume. Vedem pe hartă, că din această șa, se desprinde un traseu de coborâre spre Rimetea, marcat cu cruce albastră. Nu este cel pe care vrem noi să coborâm, căci nu am ajuns încă în punctul cel mai înalt.
. Nu este cel pe care vrem noi să coborâm, căci nu am ajuns încă în punctul cel mai înalt.
Şi pentru că vrem să urcăm până la vârf, urmăm potecuța care urcă, găsind şi marcaje pe pietre.
Urcăm puțin şi ajungem la un mic vâlcel stâncos, pe care îl traversăm rapid, după care ieşim pe pajiștea din partea de est a Pietrei Secuiului. Găsim marcaje din loc în loc pe pietre, cu toate că poteca nu este foarte evidentă.
Vreo 20 de minute mai avem până la vârf, fiind ultima urcare a zilei de azi.
De sus, panorama este superbă şi cu toate că altitudinea la care am ajuns nu este foarte mare, panorama este impresionantă. Alegem să facem aici o pauză mai lungă şi să ne bucurăm de zonă.
Satele Colţeşti şi Rimetea se văd superb de aici, iar în spatele lor se vede pe o culme înverzită Cetatea Trascăului, străjuită de stâncăriile ce culminează în Vârful Ardaşcheia (1250m).
După această pauză în care am mâncat ce mai aveam prin rucsac şi ne-am încărcat bateriile pentru o nouă săptămână, am pornit din nou la drum, ca să căutăm poteca pe care ne-am propus să coborâm.
Direcția în care trebuie să mergem este evidentă, spre sud, dar poteca nu se prea distinge. Mergem prin pajiștea largă, plină de flori, cu toate că trebuie să fim atenți pe unde călcăm, căci sunt numai pietre ascunse prin iarbă.
La un moment dat, vedem în depărtare un stâlp, așa că ne dăm seama repede că ăsta e drumul, chiar dacă nu mergem pe o potecă evidentă.
Parcă la un moment dat am găsit şi un marcaj prin iarbă, dar e foarte greu de reperat în vegetația înaltă. Pe timp de iarnă, dacă e zăpadă, este imposibil de urmărit. Cu puţină orientare însă, nu este un traseu greu de urmărit, având în vedere că mergem pe o culme principală, iar satele care se văd în vale sunt mereu pe partea noastră dreaptă.
Când ajungem la stâlpul din poiană, vedem două săgeți care ne indică traseul marcat cu cruce albastră. Primim şi două variante de mers, la alegere. Înainte, pe culme, putem coborî pe varianta mai grea şi mai scurtă spre sate, iar în stânga mai este o variantă de coborâre, care ocoleşte puţin, dar poteca este probabil mai lină, dar mai lungă.
. Primim şi două variante de mers, la alegere. Înainte, pe culme, putem coborî pe varianta mai grea şi mai scurtă spre sate, iar în stânga mai este o variantă de coborâre, care ocoleşte puţin, dar poteca este probabil mai lină, dar mai lungă.
Noi alegem să mergem pe varianta mai scurtă, mergând tot înainte, faţă de direcţia din care am venit.
Începem să coborâm mai accentuat, având în faţa noastră stânca aceea evidentă din fotografii. Marcajul, din nou, există, dar este destul de greu de reperat. La fel şi poteca.
La un moment dat, ne oprim să căutăm marcajele, căci ajungem într-o zonă abruptă şi stâncoasă. Înaintăm cu greu în prima parte, având grijă la stâncile pe care le avem de sărit. Cu puţină atenţie, veţi vedea un marcaj în vale, la un moment dat, şi după această porţiune va apărea şi poteca.
Coborârea este greoaie, panta e înclinată, dar se pierde rapid din altitudine.
Practic, coborârea de pe vârful Piatra Secuiului a durat cam jumătate de oră de mers pe creastă, după care am mai făcut încă o oră, coborând abrupt, din momentul în care am făcut dreapta şi ne-am încadrat în linie dreaptă spre sate.
Satul din stânga este Colţeşti, iar Rimetea, satul din care am plecat, se vede în dreapta.
După această oră şi jumătate de coborât, ajungem în punctul în care variantele de coborâre marcate cu cruce albastră se întâlnesc din nou. Suntem încă deasupra satelor şi alegem să mergem spre dreapta, prin poienile de la baza muntelui.
se întâlnesc din nou. Suntem încă deasupra satelor şi alegem să mergem spre dreapta, prin poienile de la baza muntelui.
În teorie, ar fi un traseu marcat cu triunghi roşu, care apare şi pe hartă. Găsim indicatorul de direcție, dar poteca este neclară. Pornim totuşi prin aceste poieni în căutarea potecii.
, care apare şi pe hartă. Găsim indicatorul de direcție, dar poteca este neclară. Pornim totuşi prin aceste poieni în căutarea potecii.
Mergem o perioadă spre Rimetea, care se vede undeva în vale, dar poteca încă nu o găsim. Marcaje nici atât. Aşa că hotărâm să nu o mai căutăm, căci direcția de mers este destul de clară. Nu-i o alegere foarte bună mersul prin iarbă la nimereală, dar asta e! Altă variantă nu avem.
Aproximativ vreo oră mai facem până în sat, bineînțeles cu pauze de frăguțe din loc în loc.
Coborâm ușor prin iarbă, prin aceste poieni când vedem un drum care se formează în vale. Tot în momentul ăsta ne prinde şi ploaia, dar nu ne deranjează prea tare, pentru că e fix răcoarea de care aveam nevoie după traseu. La un moment dat, ajungem în sat şi mergem printre case spre biserică. Apar şi marcaje la un moment dat pe marginea drumului, dar nu le mai urmărim, căci știm unde trebuie să ajungem.
Peste căsuțele tradiționale secuiești plouă liniștit şi asta parcă adaugă un strop de magie acestui loc. Rimetea ne-a depăşit aşteptările, iar în realitate, este chiar mai frumos decât vedeţi chiar şi în cele mai reușite poze.
Dacă aveţi drum prin zonă, vă recomand să veniți şi să încercați să parcurgeți acest traseu şi vă pot spune că va merita pe deplin.
Până la următorul traseu, cărări cu soare vă doresc ! Cu toate că şi ploaia adaugă farmec în unele locuri...
iunie, 2020
 |
| Harta traseului |
Pe acest blog puteți citi informații și despre alte trasee,
clasificate pe masive și pe dificultatea traseului, astfel:
U - Traseu ușor
M - Traseu mediu
D - Traseu dificil
TRASEE ÎN MUNŢII APUSENI
TRASEE ÎN MUNŢII BAIULUI
TRASEE ÎN BREAZA
TRASEE ÎN MUNŢII BUCEGI
TRASEE ÎN MUNŢII BUZĂULUI
TRASEE ÎN MUNŢII CĂLIMANI
TRASEE ÎN MUNŢII CĂPĂŢÂNII
TRASEE ÎN MUNŢII CERNEI
TRASEE ÎN MUNŢII CIUCAŞ
TRASEU PE CLĂBUCETUL AZUGII
TRASEU PE CLĂBUCETUL TAURULUI
TRASEE ÎN MUNŢII COZIA
TRASEE ÎN MUNŢII FĂGĂRAŞ
TRASEE ÎN MUNŢII GILĂULUI
TRASEE ÎN MUNŢII GROHOTIŞULUI
TRASEE ÎN MUNŢII LATORIŢEI
TRASEE ÎN MUNŢII LEAOTA
TRASEE ÎN MUNŢII LOTRULUI
TRASEE ÎN MUNŢII MĂCIN
TRASEE ÎN MUNŢII MEHEDINŢI
TRASEE ÎN MUNŢII PERŞANI
U Vulcanul Racoș - Coloanele de Bazalt - Lacul de Smarald
U Vulcanul Racoș - Coloanele de Bazalt - Lacul de Smarald
M Rotbav - Cetatea Eroilor Heldenburg
TRASEE ÎN MUNŢII POSTĂVARU
U Poiana Braşov - Vanga Mică - Cabana Postăvaru
TRASEE ÎN MUNŢII PIATRA CRAIULUI
TRASEE ÎN MUNŢII POSTĂVARU
U Poiana Braşov - Vanga Mică - Cabana Postăvaru
TRASEE ÎN MUNŢII PIATRA CRAIULUI
TRASEE ÎN MUNŢII RARĂU
TRASEE ÎN MUNŢII SIRIU
TRASEE ÎN MUNŢII VRANCEI
EXCURSII
YOUTUBE VIDEOS:
Criteriile de clasificare ale traseelor turistice montane sunt:
timpul de mers, sezonalitatea, gradul de dificultate și nivelul de echipare al turiștilor.
TIMPUL DE MERS se înscrie în fișa tehnică și pe indicatoare și este exprimat în ore.
Timpul mediu estimat și care apare pe indicatoare este un criteriu orientativ, care depinde exclusiv de persoana care va parcurge traseul, cât și de pregătirea fizică.
Începeți cu trasee mai scurte și testați-vă rezistența în teren.
SEZONALITATEA este criteriul conform căruia traseele se împart în trasee de primăvară sau de toamnă, trasee de vară și trasee de iarnă.
Verificați prognoza meteo înainte de a pleca pe un anumit traseu, deoarece temperatura sau fenomenele meteo pe munte pot fi diferite decât la câmpie.
GRADUL DE DIFICULTATE este criteriul pe baza căruia traseele turistice montane se împart în:
TRASEE CU GRAD MIC DE DIFICULTATE: durata parcurgerii traseului este între 3-6 ore; diferența de nivel între 300-700 m; efort fizic moderat și care nu necesită o pregătire fizică specială.
TRASEE CU GRAD DE DIFICULTATE MEDIE: durata parcurgerii traseului este între 4-8 ore, diferența de nivel între 800-1000 m; efort fizic susținut pe unele etape ale traseului; necesită o condiție fizică și orientare bune.
TRASEE CU GRAD MARE DE DIFICULTATE: durata traseului este între 5-9 ore, diferența de nivel parcursă este între 800-1500 m; necesită o bună condiție fizică și antrenament înainte de abordarea traseului.
NIVELUL DE ECHIPARE AL TURIŞTILOR este criteriul de bază căruia traseele montane sunt clasificate. Există trasee care nu necesită echipament montan special pentru parcurgerea lui, trasee care necesită echipament de drumeție, cum ar fi niște încălțări destinate drumețiilor montane pe poteci accidentate, grohotișuri, pante alunecoase cu grad de înclinare mediu și trasee care necesită echipament de drumeție special și complex, cum ar fi încălțări speciale pasajelor periculoase, cască, mănuși, coarde etc.
.jpeg)
