Showing posts with label Poiana Stânii. Show all posts
Showing posts with label Poiana Stânii. Show all posts

Tuesday, June 9, 2020

Partea nevăzută a Ciucaşului

TRASEU CIRCUIT ÎN MUNŢII CIUCAŞ

 Poiana Stânii (960m) - Cheile Pârâului Alb (1450m) - Vârful Gropşoarele (1883m) - Vârful Zăganu (1817m) - Valea Pârâului Sterp - Poiana Stânii (960m)

Timp de parcurgere: 9h ( cu pauze )
Poiana Valea Stânii - La Răscruce - 4h - +
La Răscruce - Vârful Gropşoarele - Vârful Zăganu - 2,30h -  
Vârful Zăganu - Poiana Stânii - 2,30h - 

Distanța: 19km
Diferența de nivel: 923m
Dificultate: mediu
Stare marcaje: bună
Sezonalitatea: mai - octombrie
Surse de apă: nu am găsit

TRASEU
De această dată am ales să urcăm în Masivul Ciucaş, pe un traseu mai puţin cunoscut, punctul de start fiind în Poiana Stânii. E un traseu cu porţiuni sălbatice, iar în unele locuri poate fi considerat dificil de nişte drumeţi care nu sunt obişnuiţi cu trasee montane lungi sau cu diferenţe mari de nivel. În schimb, nouă ni s-a părut un traseu spectaculos, demn de faima Munţilor Ciucaş.

 Merită să vă încumetaţi să-l parcurgeţi, dar nu înainte de a vă echipa corespunzător unei drumeţii pe munte, la altitudini înalte. Bocancii cu talpă aderentă sunt obligatorii, căci vom avea parte de stânci, săritori şi porţiuni alunecoase. Vă recomand să aveţi destulă apă pentru o drumeţie de nouă ore (minim doi litri), mâncare şi haine potrivite temperaturii prognozate în ziua în care mergeţi pe traseu.

 ACCES
Noi am pornit din Bucureşti şi am urmat ruta Ploieşti - Vălenii de Munte - Cheia.
Nu am ajuns însă până în Cheia, ci am făcut dreapta din drumul naţional, după ce am trecut de Mănăstirea Suzana, urmând drumul forestier spre Poiana Stânii. Vom urmări acest drum cu ajutorul aplicaţiei Munţii Noştri, căci în zonă nu este semnal la telefon.
Acest drum poate fi parcurs cu orice maşină, fiind în stare destul de bună.
Vom merge pentru aproximativ 10 kilometri (25 de minute), urcând în prima parte. Apoi vom coborî şi vom ajunge la o intersecţie cu un alt drum forestier, cel de pe Valea Telejenelului, unde vom merge spre stânga, în continuarea drumului.
Trecem printr-o poiană unde am fost surprinşi să găsim o mulţime de vile de vacanţă, iar apoi trecem pe lângă un canton forestier. În scurt timp ajungem la punctul de pornire pe traseu, unde, în dreptul unui gard, găsim şi indicatoarele care ne interesează.
Harta drumului forestier

Pe acest drum am observat defrişări masive ale versanţilor din zonă. Problema defrişărilor în România este cât se poate de alarmantă, căci pădurile sunt exploatate peste orice limită şi într-un ritm mult prea rapid.
Încălzirea globală este, fără nicio îndoială, cea mai dezbatută problemă de mediu la ora actuală la nivel mondial, însa problema de mediu cu adevărat serioasă o reprezintă dispariţia pădurilor, ea fiind atât o cauză a încălzirii globale, cât şi o consecinţă a acesteia, căci pădurea absoarbe cantităţi imense de dioxid de carbon. În momentul defrişărilor toată cantitatea absorbită revine în atmosferă, sporind astfel cantitatea de gaze cu efect de seră.

 Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor împreună cu Guvernul României au lansat un program numit Inspectorul Pădurilor, cu ajutorul căruia activitatea de exploatare a pădurilor şi a transporturilor de masă lemnoasă sunt transparentizate.
În același timp, acest portal este o metodă automată de identificare a transporturilor de masa lemnoasă, tăiată ilegal, din Romania.
Puteţi afla mai multe informaţii despre acest program pe site-ul Inspectorul Pădurilor şi îl puteţi folosi pentru a semnala transporturi ilegale de masă lemnoasă, având la dispoziţie chiar şi o aplicaţie pe telefonul mobil.

MUNŢII CIUCAŞ
Situat în partea centrală a Carpaţilor, în grupul muntos al Carpaţilor de Curbură, Masivul Ciucaş se detaşează net faţă de regiunile înconjurătoare prin abrupturile sale, dar în special prin peisajul variat de conglmerate şi calcare.
Masivul Ciucaş ocupă o arie destul de restrânsă (circa 200 de kilometri pătraţi) faţă de alte unităţi montane din ţară. Limitele faţă de munţii înconjurători sunt reprezentate de văile râurilor care îl încercuiesc, între acestea şi înălţimile maxime întâlnindu-se denivelări de circa 1000 de metri.
În regiunea muntoasă de la est de Valea Prahovei, Masivul Ciucaş reprezintă unul dintre cele mai frumoase şi atrăgătoare ţinuturi, o personalitate geografică marcantă, cu aspect impunător, care îl detaşează net faţă de regiunile înconjurătoare.
Privit dinspre şesul Braşovului sau dinspre Depresiunea Întorsura Buzăului, Ciucaşul pare o veritabilă cetate de piatră, dominând culmile ondulate, mai scunde, ce stăruie în jur de 1400 - 1500 de metri. Dinspre sud, aspectul său este mai puţin masiv, dar crestele crenelate ale Zăganului sau proeminenţa Vârfului Ciucaş şi al Tigăilor apar aproape tot atât de impunătoare.

 Masivul Ciucaş nu depăşeşte altitudinea de 1850m - 1900m decât în Vârful Gropşoarele (1883m) şi în Vârful Ciucaş (1954m).

 Privit în ansamblu, Ciucaşul este alcătuit din două culmi principale -Culmea Bratocea - Ciucaş şi Culmea Gropşoarele - Zăganu, despărţite de Teleajen prin cursul său superior (Pârâul Berii). Cele două culmi sunt unite în nord prin înşeuarea largă a Muntelui Chiruşca, o culme joasă cu întinse suprafeţe netede, despădurite, ce stăruie în jur de 1600m.
(Sursa: Colecţia Munţii Noştri, Ciucaş, 1986)

PORNIM ?
Vom parca maşina în apropierea primelor indicatoare de pe traseul nostru, ne echipăm şi pornim la drum. 
Pentru început vom merge în direcţia pe care ne-o indică banda albastră (Cheia prin culmea Buzăianu) şi astfel, vom ajunge în Poiana Stânii.
Vedem deja în depărtare crestele impunătoare ale Ciucaşului, semn că va fi un traseu interesant. Semnal la telefon nu mai avem de când am intrat pe drumul forestier, aşa că vom urmări marcajele cu atenţie.
La început, mergem lejer pe un drum forestier pe lângă o gospodărie şi ajungem în 5 minute în poiană. Apoi vom trece pe lângă Casa de Vânătoare Poiana Stânii şi vom continua să mergem drept înainte, prin poiană, până găsim următorul stâlp cu plăcuţe indicatoare, la aproximativ 300 de metri.
Casa de vânătoare Poiana Stânii
De aici, vom începe traseul propriu zis spre Vârful Gropşoarele prin valea Pârâului Alb. Cu toate că logic ar fi fost să urmăm drumul prin mijlocul poienii, indicatoarele ne conduc prin pădure, pe lângă gard, pentru ca mai apoi să ajungem chiar în mijlocul poienii, mergând spre liziera pădurii. Noi le urmăm atenţi, căci nu avem semnal la telefon şi nu vrem să pierdem marcajul.

 Am ales ca urcarea până în creastă să o facem pe traseul marcat cu triunghi galben, prin Cheile Pârâului Alb.
Marcajele triunghi galbenşi triunghi albastrumerg împreună în prima porţiune a traseului şi la un moment dat se vor despărţi.
Vom reveni la final în acelaşi punct, începutul şi finalul traseului desfăşurându-se pe aceeaşi porţiune. (Puteţi vedea harta traseului la finalul articolului.)
Ajunşi la marginea pădurii, urcăm o porţiune scurtă şi ne facem încălzirea în acelaşi timp.
Imediat vom vedea nişte săgeţi pe un copac, indicându-ne că poteca noastră merge spre dreapta.
! Aveţi grijă să nu rataţi acest marcaj, căci drumul pe care aţi pornit este un drum forestier pentru exploatarea de masă lemnoasă.
Vom coborî o porţiune scurtă de 50 de metri şi vom ajunge în poteca principală. Urcarea e domoală şi plăcută, printr-o pădure rară.
În continuare, trecem printr-o mică poieniţă şi ne afundăm şi mai mult în pădure.
Deoarece acest traseu nu este foarte circulat, arbori căzuţi blochează poteca din loc în loc. Intuim uşor direcţia de mers şi găsim şi marcaje dese şi vizibile. Urcuşul nu este accentuat, dar nici inexistent.
Poteca se unduieşte pe firul văii împădurite, urmând-o fidel. După aproximativ 40 de minute de la plecare suntem la confluenţa Pârâului Alb cu Pârâul Sterp, lipsit de apă, care vine dinspre Vârful Zăganu.
Acesta este punctul în care traseele marcate cu triunghi galbenşi triunghi albastru se despart. Tot aici va fi punctul în care vom ajunge, coborând din creastă, la întoarcere.

Am ales să facem urcarea spre Culmea Gropşoarele, pe varianta de traseu marcată triunghi galben, deoarece ni s-a părut mai interesantă, căci vom parcurge Cheile Pârâului Alb şi vom avea mai mult timp şi forţă să ne bucurăm de ele.
Această decizie s-a dovedit a fi cea mai bună, căci coborârea pe această vale ar fi fost cu siguranţă dificilă, datorită numeroaselor pietre mascate de frunzele căzute în toamnă. Asta ca să nu mai zic că urcarea pe Valea Pârâului Sterp, pe care noi am ales să coborâm, ar fi fost şi mai dificilă.
Este totodată şi o variantă mai lungă de a ajunge în creastă, căci întotdeauna prefer (fiind o alegere personală) să urc mai mult, decât să cobor.

Cu atenţie, începem urcarea prin chei, mergând spre dreapta, urmărind triunghiul galben.

Începem să urcăm mai accentuat prin valea care se îngustează vizibil. Pereţi verticali, înalţi de aproape 70-100 de metri se ridică de o parte şi de alta, îngustând valea până la 7-8 metri.
Suntem în Cheile Pârâului Alb, lungi de aproape 300 de metri. Blocuri mari de stâncă sunt aruncate de apele vijelioase pe fundul văii, iar noi le vom ocoli din loc în loc pentru a avansa. Cheile sunt mai spectaculoase la faţa locului, decât par în poze, datorită pereţilor de stâncă impunători, dar şi vegetaţiei care s-a instalat pe vale, făcând-o întunecată şi misterioasă pe alocuri.
Aproximativ 25 de minute durează traversarea prin chei, după care ieşim la lumină şi ne continuăm drumul pe vale. Din nou, poteca este blocată de numeroşi arbori căzuţi pe sub care trebuie să trecem sau să îi sărim.
Mai avem încă 30 de minute de mers prin aceste chei. Pereţii stâncoşi pierd treptat din înălţime, iar lumina pătrunde treptat pe culoarul văii, care se lărgeşte puţin.
Marcajul triunghi galben este bun, vizibil şi poate fi urmărit foarte uşor, având în vedere că se merge doar prin această vale.
Ajungem la un moment dat într-un luminiş micuţ, acum invadat de urzici. Aici a existat în trecut o stână, dar nu am mai găsit nicio dovadă de existenţa ei acum. Noi ne continuăm drumul, urmărind cu atenţie marcajele şi mergând în sensul firesc, înainte.
Următorul punct mai uşor de indentificat de pe traseu este o poiană mare în care am ajuns la aproximativ o oră de la intersecţia traseelor marcate cu triunghi galbenşi triunghi albastru. 
Traversăm poiana mergând în sensul firesc, căci marcaje mai găsim abia la capătul ei. Poteca firavă abia se vede prin marea de verde, semn că nu prea mulţi drumeţi ajung prin părţile astea ale masivului Ciucaş. În depărtare încep să se vadă timid stâncile calcaroase ale crestei, semn că nu mai avem mult până ieşim din pădure.
După ce traversăm poiana, intrăm din nou în pădure. Vom merge pentru puţin timp printr-o pădure rară de molid şi ne vom afunda din nou pe valea pârâului, urmărind-o îndeaproape. Poteca pare că merge spre stânga la un moment dat, dar urmează fidel cursul văii.
Marcaje sunt la tot pasul, aşa că şansele de rătăcire sunt foarte mici.

Din nou avem parte de o potecă sălbatică, aproape neatinsă, cu arbori ce ne îngreunează înaintarea. Totuşi, nu am avut mari probleme cu aceste obstacole, pe care le-am trecut destul de uşor, făcându-ne experienţa cu atât mai interesantă.
Următorul punct de pe traseu este o săgeată pe care am găsit-o pe un copac, care ne arată continuarea traseului. Din poiana mare până la punctul în care am văzut săgeata am făcut aproximativ 15 minute.
Ţin să mernţionez că până în acest punct urcuşul a fost neaşteptat de lin, cu excepţia Cheilor Pârâului Alb. Chiar ne-am întrebat când vom începe totuşi să urcăm cu adevărat, căci până aici n-am prea simţit că ne-am obosit. Am avut impresia că ne-am plimbat agale prin pădure, urcuşul fiind aproape insesizabil în majoritatea porţiunilor.
Ei bine, din acest punct a început spectacolul. Următoarea oră petrecută pe traseu a fost cea mai intensă, urcarea a fost din ce în ce mai susţinută, iar adrenalina pe care am simţit-o în pasajele mai dificile, au făcut deliciul acestui traseu.
Albia prin care trecem are aspect de torent, cu doborâturi de bolovani peste care trebuie să trecem şi începe să se îngusteze, iar panta să se accentueze.

Aici ne-au fost de ajutor bocancii cu talpă aderentă, căci a trebuit să escaladăm mici săritori, iar cei dintre noi care au avut mănuşi, le-au folosit pentru a avea priză mai bună în anumite porţiuni.

Traseul merge în continuare pe valea îngustă, trunchiuri de copaci blochează în continuare accesul, marcaje se găsesc din loc în loc, iar ajutorul din partea colegilor de tură este binevenit în majoritatea porţiunilor.
După ce trecem de acest pasaj spectaculos, ieşim într-un luminiş de unde se văd stâncile albe din Culmea Stâncoasă. Hotărăm că avem nevoie de o pauză mai lungă înainte să abordăm ultima porţiune a traseului. Din acest punct mai avem circa o oră până în creastă, în zona La Răscruce, cu toate că din acest punct am avut impresia că vom ajunge mai repede.
Mai avem de urcat o diferenţă de nivel de circa 200 de metri, pe o coastă stâncoasă în prima parte, cu porţiuni expuse. Urcuşul pare din ce în ce mai greu, poate şi pentru că ne apropiem de finalul ascensiunii până în creastă.
Avansăm încet, dar sigur, văzând marcajul  triunghi galben din loc în loc pe pietre. Ideea e că acest traseu e foarte uşor de urmărit de la început la final, căci se merge pe aceeaşi vale tot traseul.
Avansăm, urcând din ce în ce mai sus, până în punctul când, în spatele nostru, se deschid panorame ample, care parcă ne îmbie la câte o pauză scurtă de poze.
Marcajul  triunghi galben este mai rar, dar este prezent. Este probabil mai greu de urmărit în cazul în care găsiţi zăpadă pe această vale.
Urmăm valea bolovănoasă în continuare, spre nord-vest, înspre punctul numit La Răscruce.
La un moment dat, zărim undeva în dreapta, refugiul portocaliu de pe culmea Gropşoarele şi decidem să renunţăm la marcaj, scurtând astfel distanţa până la vârf.
Rhododendronul nu este încă înflorit, deşi credeam că vom avea parte de o mulţime de pante roz. Ne bucurăm însă de imaginea pantelor roşii, colorate aşa datorită unor plante pe care nu le-am mai văzut până acum.

Când am văzut refugiul, eram la intersecţia a două văi, traseul marcat mergând spre dreapta. Noi am făcut stânga, pe valea evidentă, văzând pe hartă că este aceeaşi vale a Pârâului Alb. Nu găsim o potecă evidentă, dar valea e uşor de urmărit, în direcţia refugiului.
Pârâul pare secat şi în porţiunea asta, dar găsim o limbă de zăpadă tocmai bună pentru poze. Lângă ea, cele mai albastre flori, genţianele, fac acest peisaj alpin cu atât mai special.
Gentiana verna
Ajungem rapid în creastă şi ne intersectăm cu poteca marcată cu cruce roşie, care vine de la Vârful Ciucaş.
Panorame cuprinzătoare se deschid în toate direcţiile şi, cu toate că noi urcasem iniţial în Ciucaş pentru rhododendron, uităm pentru un moment că nu l-am găsit înflorit.
Avem parte de nişte privelişti spectaculoase şi, cu toate că i-am bătut la pas potecile şi cu alte ocazii, Ciucaşul nu dezamăgeşte niciodată la acest capitol.

Ne îndreptăm rapid spre refugiul portocaliu pentru puţină umbră şi decidem că acesta este punctul în care vom face o pauză mai lungă, căci pe vârful Gropşoarele, care se vede în zare, este o mare de oameni. A fost o sâmbătă aglomerată pe creastă se pare !
Privelişte spre Vârful Ciucaş
După o pauză lungă, timp în care ne-am recăpătat puterile, pornim în a parcurge creasta spre vârful ei cel mai înalt, Vârful Gropşoarele (1883m).
Avem o porţiune lină de parcurs, iar spre final un ultim urcuş uşor. Pe vârf ne bucurăm de panoramele ce se deschid în toate direcţiile şi de singura tufă de rhododendron înflorit.

Din Vârful Gropşoarele admirăm la stânga Culmea Şuviţelor şi Valea Pârâului Alb, pe care am urcat, iar la dreapta, spre vest, vedem Valea Tâmpei şi poiana în care se află cabana Muntele Roşu. Într-o zi senină se pot vedea cu uşurină culmile netede ale Munţilor Baiului, precum şi Bucegii în plan îndepărtat, cu crestele lor stâncoase, precum şi munţii Tătaru, Munţii Siriu şi Masivul Penteleu, pe partea cealaltă.

Suntem în zona zona cu rhododendron, care se întinde pe o suprafaţă de 2 hectare.
Smârdarul sau Bujorul de munte (Rhododendron kotschyi Simonkai syn. Rh. myrtifolium) este o plantă originară din Balcani. În România se găsește în Carpați, în zonele înalte. Face parte din genul botanic Rhododendron, gen extrem de variat ce cuprinde diferite specii care cresc doar la altitudine înaltă și se extind din Himalaia, Caucaz, Carpați până în Munții Alpi și Pirinei.
Este o plantă care crește în condiții climaterice și de relief foarte specifice şi nu tolerează transplantări, lucru care face imposibilă introducerea acestuia în grădini. Frumusețea florilor sale - care emană un miros și o aromă asemănatoare vișinelor - și care apar de obicei pe la sfârșitul lunii iunie și la începutul lunii iulie, și raritatea sa, fac ca smârdarul să fie ocrotit de lege în România. (sursa wikipedia)
Creasta se poate parcurge mult mai repede decât am notat la începutul articolului, dar noi am preferat să petrecem mai mult timp aici şi să ne bucurăm de privelişte.
Plecăm cu greu de pe vârf şi ne continuăm traseul pe creastă.
În continuare, vom străbate una dintre cele mai frumoase regiuni din Masivul Ciucaş. Stânci cu poziţii bizare ne poartă, mergând agale, spre o lume de basm.
Ajungem într-o porţiune cu grohotiş alunecos, unde coborârea este puţin mai grea, dar depăşim această porţiune fără mari probleme.
În continuare vom coborî printre stânci ascuţite până într-o primă şa adâncă, pe unde mergem încet şi suntem atenţi la pietrele rotunde desprinse de zăpadă şi de vânt, pe care trebuie să călcăm. Vedem şi staţiunea Cheia, undeva pe partea dreaptă, în vale.
În stânga, se întinde hăul văilor sălbatice, cu stâncării şi chei adânci, împădurite, ce ne poartă pe Pârâul Alb şi până în Poiana Stânii, de unde am pornit traseul nostru.
Poteca este din ce în ce mai frumoasă, pe măsură ce avansăm. Avem parte de câte o zonă mai abruptă de coborât din loc în loc, dar trecem peste aceste porţiuni rapid.
În faţă observăm cum se înalţă Vârful Zăganu (1817m) şi ne îndreptăm curioşi spre el. Coborâm în şaua din faţa noastră, iar după colţ poteca ne conduce la nişte lespezi nedete, peste care trecem cu ajutorul cablurilor metalice montate pentru susţinere. Nu este o porţiune deloc grea, dar e nevoie de puţină atenţie la locurile în care puneţi picioarele.
Ocolim Vârful Zăganu şi trecem printr-o porţiune scurtă de rocă săpată adânc, care necesită puţină atenţie. În vale, spre stânga, vedem deja Poiana Stânii, locul de unde am pornit. Ne continuăm mersul pe poteca îngustă, coborând încet spre şaua în care vom întâlni următoarele indicatoare.
Ajunşi în şa, găsim indicatoarele care ne interesau, în punctul din care pleacă mai multe trasee. Facem o pauză lângă ele pentru a admira pentru ultima oară azi panoramele largi şi ne pregătim pentru coborâre.
Din păcate nu ştiu cum am ratat să pozez săgeata care indică direcţia pe unde merge traseul nostru. Dar veţi vedea marcat traseul de coborâre, triunghi albastru, spre Poiana Stânii - trecut la 2,30h.
Aici se vede zona defrişată de care vă povesteam la începutul articolului
Ne uităm atent spre vale şi vedem undeva jos un stâlp indicator. Până acolo însă nu vedem nicio potecă evidentă. Încă o dată ne dăm seama că acest traseu nu este foarte circulat şi ne gândim la ce o să ne aştepte.

Coborârea până la primul stâlp e greoaie şi abruptă. La un moment dat ne dăm seama că vegetaţia ne blochează drumul pe care noi l-am ales, căci e mult spus potecă. Având stâlpul în faţă, efectiv trecem printre tufe uscate, călcăm pe desupra tufelor de ienupăr şi cu greu ajungem la stâlp. E posibil să nu fi nimerit poteca, dar nu cred totuşi că exista una evidentă. Tot la vale spre stâlp !
Din acest punct vom intra în pădure pentru o coborâre cum nu am mai văzut până acum !
În prima parte, timp de o oră am urmat marcajul triunghi albastru , care este vizibil şi des, pe această vale întunecată a Pârâului Sterp.
Coborârea nu este abruptă, ci foarte abruptă ! Alunecăm efectiv la fiecare pas, trecem peste stânci şi copaci care blochează poteca, şi în mare parte ne dăm ca pe derdeluş, în fund.
Un singur lucru e bun în toată distracţia asta... Pierdem rapid din altitudine ! N-am mai avut nici timp, nici chef de poze, căci o oră a durat acest chin.
Dar cu răbdare am trecut şi peste porţiunea asta, făcând o singură pauză scurtă la un moment dat. Bine că mai avem puţină apă, căci ne-am obosit ceva pe coborârea asta !
După această oră de chin, coborârea se mai domoleşte puţin. Ne îndreptăm spre punctul de intersecţie al traseelor marcate cu triunghi galbenşi triunghi albastru.
Valea e întunecată în mare parte şi ne continuăm drumul prin această porţiune parcă neatinsă, poteca fiind în mare parte acoperită de un covor gros de frunze uscate.
Abia peste 45 de minute ajungem la intersecţia celor două trasee, un punct de pe traseu ce s-a lăsat aşteptat. Astfel, din creastă până în acest loc am făcut în total 1,45h.
La intersecţia traseelor marcate cu triunghi galbenşi triunghi albastru facem o scurtă pauză şi mergem spre dreapta, urmând acelaşi traseu pe care am venit, până în Poiana Stânii şi apoi spre maşină.
Ne oprim să facem un ultim popas în această poiană absolut superbă şi ne uităm înapoi spre crestele stâncoase de unde tocmai am venit.

Per total, am găsit acest traseu foarte interesant, văile sălbatice şi căţărarea pe stânci în unele locuri, făcându-l mai special. Panoramele din creastă nu dezamăgesc, chiar dacă le-am mai văzut şi cu alte ocazii. Recomand cu drag acest traseu pentru cei obişnuiţi cu muntele, căci veţi fi impresionaţi de partea nevăzută a Ciucaşului !

Cărări cu soare vă doresc !

iunie, 2020

Harta traseului (Munţii Noştri)


Pe acest blog puteți citi informații și despre alte trasee,
clasificate pe masive și pe dificultatea traseului, astfel:
U - Traseu ușor
M - Traseu mediu
D - Traseu dificil

TRASEE ÎN MUNŢII APUSENI
U Gheţarul Focul Viu - Vârful Piatra Galbenei

TRASEE ÎN MUNŢII BAIULUI
U Azuga - Canton Limbăşelu - Cabana Gârbova - Drumul Tunului
M Azuga - Creasta Baiului - Sinaia
M Bușteni - Culmea Zamora - Gara Azuga

TRASEE ÎN BREAZA
U Breaza - Crucea De Pe Gurga - Trovanţii 

TRASEE ÎN MUNŢII BUCEGI
U Bușteni - Cascada Urlătoarea - Bușteni
U Bușteni - Gura Diham - Cabana Diham - Cabana Poiana Izvoarelor
U Hotel Peștera - Șaua Cocora - Hotel Piatra Arsă
U Hotel Peștera - Vârful Pietrosu - Şaua Lăptici
U Camping Zănoaga - Lacul Scropoasa - Cascada Șapte Izvoare
M Căminul Alpin Buşteni - Pichetul Roşu - Cabana Diham - Vârful Grecului
M Sinaia - Stâna Regală - Hotel Piatra Arsă
M Piatra Arsă - Crucea Caraiman - Cabana Vârful Omu
M Vârful Omu - Cascada Ialomiței - Hotel Peștera
M Cabana Diham - Cabana Mălăiești - Pichetul Roșu
M Padina - Valea Horoabei
M Moeciu de Sus - Şaua Strunga - Vârful Bucșa(Leaota)
M Șimon - Cascada Moara Dracului
M Lacul Bolboci - Valea Seacă a Tătarului - Refugiul Şaua Strunga
D Bușteni - Jepii Mari - Piatra Arsă - Jepii Mici
D Hotel Peștera - Refugiul Bătrâna - Cabana Vârful Omu

TRASEE ÎN MUNŢII BUZĂULUI
U Cașoca - Cascada Pruncea - Vulcanii Noroioși -Sărata Monteoru
U Masivul Ivaneţu - Babele de la Ulmet - Chilia lui Dionisie din Ţara Luanei

TRASEE ÎN MUNŢII CĂLIMANI
U Baraj Lac Colibița - Piatra Lui Orban - Sat Mița

TRASEE ÎN MUNŢII CĂPĂŢÂNII
U Mălaia - Cascada Scoruș
U Brezoi - Cascada Lotrişor

TRASEE ÎN MUNŢII CERNEI
U Cabana Schit Km36 - Cascada Vânturătoarea

TRASEE ÎN MUNŢII CIUCAŞ
M Cheia - Vârful Gropşoarele - Cabana Ciucaș - Cabana Muntele Roșu
M Cheia - Cabana Ciucaș - Vârful Ciucaș
M Pasul Bratocea - Șaua Tigăilor - Vârful Ciucaș
M Poiana Stânii - Cheile Pârâului Alb - Vârful Gropşoarele

TRASEU PE CLĂBUCETUL AZUGII
M Azuga - Clăbucetul Azugii - Drumul lui Ceaușescu

TRASEU PE CLĂBUCETUL TAURULUI
M Azuga - Clăbucetul Taurului - Gârbova - Susai - Predeal

TRASEE ÎN MUNŢII COZIA
U Păușa - Mănăstirea Stânișoara
M Mănăstirea Stânișoara - Vârful Cozia - Refugiul Turneanu

TRASEE ÎN MUNŢII FĂGĂRAŞ
TRASEE ÎN MUNŢII LATORIŢEI

TRASEE ÎN MUNŢII LEAOTA
M Dragoslavele - Piatra Dragoslavelor
M Dragoslavele - Poiana Lui Iuda

TRASEE ÎN MUNŢII LOTRULUI
U Voineasa - Lacul Jidoaia

TRASEE ÎN MUNŢII MĂCIN
U Culmea Pricopanului
U Greci - Vârful Ţuţuiatu

TRASEE ÎN MUNŢII MEHEDINŢI

M Rotbav - Cetatea Eroilor Heldenburg

TRASEE ÎN MUNŢII POSTĂVARU
U Poiana Braşov - Vanga Mică - Cabana Postăvaru

TRASEE ÎN MUNŢII PIATRA CRAIULUI

TRASEE ÎN MUNŢII RARĂU

Criteriile de clasificare ale traseelor turistice montane sunt:
timpul de mers, sezonalitatea, gradul de dificultate și nivelul de echipare al turiștilor.

TIMPUL DE MERS se înscrie în fișa tehnică și pe indicatoare și este exprimat în ore.
Timpul mediu estimat și care apare pe indicatoare este un criteriu orientativ, care depinde exclusiv de persoana care va parcurge traseul, cât și de pregătirea fizică.
Începeți cu trasee mai scurte și testați-vă rezistența în teren.

SEZONALITATEA este criteriul conform căruia traseele se împart în trasee de primăvară sau de toamnă, trasee de vară și trasee de iarnă.
Verificați prognoza meteo înainte de a pleca pe un anumit traseu, deoarece temperatura sau fenomenele meteo pe munte pot fi diferite decât la câmpie.

GRADUL DE DIFICULTATE este criteriul pe baza căruia traseele turistice montane se împart în:

TRASEE CU GRAD MIC DE DIFICULTATE: durata parcurgerii traseului este între 3-6 ore; diferența de nivel între 300-700 m; efort fizic moderat și care nu necesită o pregătire fizică specială.

TRASEE CU GRAD DE DIFICULTATE MEDIE: durata parcurgerii traseului este între 4-8 ore, diferența de nivel între 800-1000 m; efort fizic susținut  pe unele etape ale traseului; necesită o condiție fizică și orientare bune.

TRASEE CU GRAD MARE DE DIFICULTATE: durata traseului este între 5-9 ore, diferența de nivel parcursă este între 800-1500 m; necesită o bună condiție fizică și antrenament înainte de abordarea traseului.

NIVELUL DE ECHIPARE AL TURIŞTILOR este criteriul de bază căruia traseele montane sunt clasificate. Există trasee care nu necesită echipament montan special pentru parcurgerea lui, trasee care necesită echipament de drumeție, cum ar fi niște încălțări destinate drumețiilor montane pe poteci accidentate, grohotișuri, pante alunecoase cu grad de înclinare mediu și trasee care necesită echipament de drumeție special și complex, cum ar fi încălțări speciale pasajelor periculoase, cască, mănuși, coarde etc.


at No comments:
Labels: , , , , , , , , , , ,
Location: Cheia 107356, Romania
Subscribe to: Posts (Atom)

Ne-am întâlnit cu ursul pe traseu spre Refugiul Coştila

TRASEU CIRCUIT ÎN MUNŢII BUCEGI Căminul Alpin Buşteni - La Măsurătoarea Urşilor (1310m) - Cimitirul Simbolic (1425m) - Refugiul Coştila (169...