Am privit crestele Făgăraşului prin Fereastra Zmeilor

TRASEU CIRCUIT ÎN MUNŢII FĂGĂRAŞ

Transfăgărăşan (1640m) - Refugiul Fereastra Zmeilor (2051m) - Fereastra Zmeilor (2175m) - Lacul Capra (2230m) - Şaua Caprei (2315m) - Vârful Vânătoarea lui Buteanu (2507m) - Transfăgărăşan (1640m)

Timp de parcurgere: 9,15 h (cu pauze)

Transfăgărăşan - Refugiul Fereastra Zmeilor - 1,10 h - 

Refugiul Fereastra Zmeilor - Fereastra Zmeilor - 30 min - 

Fereastra Zmeilor - Lacul Capra - 2 h - 

Lacul Capra - Vârful Vânătoarea lui Buteanu - 50 min - 

Vârful Vânătoarea lui Buteanu - Lacul Capra - 45 min - 

Lacul Capra - Transfăgărăşan - 2,25 h - 

Diferenţa de nivel: +1030m
Distanţa: 14,1 km
Dificultate: mediu/dificil

Stare marcaje: bună

Sezonalitate: aprilie - octombrie

Surse de apă: deasupra lacului Căpriţa

TRASEU

Ne-a fost dor de crestele tăioase ale Făgăraşului şi ne-am întors pentru un traseu circuit

în căldarea superioară a Caprei, sub Vârful Arpaşul Mic (2461m). Vom avea parte de o serie de urcuşuri şi coborâşuri succesive şi vom ajunge la peste 2500 de metri altitudine, pe Vârful Vânătoarea lui Buteanu (2507m). Am mai fost pe acest vârf prin 2016, venind pe traseul ce urcă de la Lacul Bâlea, dar n-am apucat să ne bucurăm în totalitate de privelişte, căci nu am prins vreme bună.

Trecem şi pe la refugiul Fereastra Zmeilor şi urcăm până la Fereastra Zmeilor, unde avem un excelent punct de belvedere spre Valea Arpaşului Mare. Apoi urmăm traseul principal de creastă al Făgăraşului, marcat cu banda roşie, spre Lacul Capra, un lac glaciar situat pe versantul de sud al masivului, de unde izvorăşte pârâul Capra, unul din izvoarele Argeşului.

Acest traseu este solicitant datorită urcuşurilor abrupte şi faptului că ne aflăm la o altitudine mare, unde vremea e capricioasă de obicei. Vă recomand să aveţi minim 2 litri de apă şi echipament adecvat unei drumeţii la munte, la peste 2000m altitudine.

Acest traseu este potrivit celor obişnuiţi cu mersul pe munte, iar timpii de parcurgere pot creşte foarte mult pentru începători. Cu toate astea, cu puţină voinţă şi vreme bună, acest traseu se parcurge uşor, datorită potecilor bătute de drumeţi de-a lungul timpului şi marcajelor bune, prezente pe tot traseul.

MUNŢII FĂGĂRAŞ

Munții Făgăraș reprezintă un masiv muntos care face parte din Carpații Meridionali, și în care se află cel mai înalt vârf montan din România, Vârful Moldoveanu, cu altitudinea de 2544 de metri.
Masivul Făgăraș, de la est la vest măsoară în linie dreaptă, aproximativ 70 km, iar de la nord la sud circa 45 km.

Munții Făgăraș seamănă cu o imensă coloană vertebrală orientată de la est la vest având „coastele” (culmile) orientate către nord și respectiv, sud. Culmile din partea nordică sunt cu mult mai scurte și mai abrupte decât cele din partea sudică, care sunt foarte lungi și domoale.

Suprafața totală acoperită de munții Făgăraș este peste 2.400 km², fiind, spre comparație, de circa 7,5 ori mai mare decât a munților Bucegi.

Pe cuprinsul întinderii masivului Făgăraș se găsesc 8 vârfuri de peste 2500 de metri: Moldoveanu cu 2544 m, Negoiu cu 2535 m, Viștea Mare cu 2527 m, Călțun-Lespezi cu 2522 m, Vânătoarea lui Buteanu cu 2507 m, Cornu Calțunului cu 2510 m, Hârtopu cu 2506 m, Dara cu 2501 m. Există, de asemenea, 42 de vârfuri având peste 2.400 m și mai mult de 150 de vârfuri de peste 2.300 m.

Creasta principală și ramificațiile nordice ale Munților Făgăraș supuse acțiunii curenților, precum și dezagregărilor produse de îngheț și dezgheț, formează în unele locuri custuri foarte înguste, șei crenelate, cum sunt: Portița Arpașului cu Fereastra Zmeilor, șeile dintre văile Șerbotei (nord), izvoarele Scara și Negoiu (sud).
O altă caracteristică a acestor munți o constituie numeroasele circuri glaciare, precum și lacurile alpine situate la mari altitudini.

Munții Făgăraș sunt traversați de cea de-a doua dintre cele mai înalte șosele din România, Transfăgărășanul.
Rezervațiile naturale din masivul Făgăraș sunt puține față de bogăția de plante endemice și de arii peisagistice splendide. (sursa: wikipedia.org)

ACCES

Traseul propus în acest articol începe de pe Transfăgărăşan, într-o curbă aflată puţin mai jos de Cascada Capra, între Cabana Capra şi Lacul Bâlea. Noi am venit dinspre Bucureşti, urmând ruta Piteşti - Curtea de Argeş - Lacul Bâlea, iar până la punctul de început al traseului am făcut circa 4 ore, într-o zi aglomerată de sâmbătă.

Când am ajuns în apropierea Cabanei Capra, am deschis aplicaţia Munţii Noştri ca să fim siguri că nu ratăm punctul de început al traseului, căutând locul în care drumul traversează un pârâu, pe un pod, într-o curbă la stânga.

În prima parte a traseului de azi vom urma poteca marcată cu triunghi galben, care face legătura între Transfăgărăşan şi frumoasa arcadă Fereastra Zmeilor din creasta principală, zona Arpăşel şi ăsta e marcajul pe care îl căutăm. Găsim curba doar cu ajutorul aplicaţiei, iar la faţa locului este o poiană de campare de unde răsună muzica, iar poteca nu se vede din cauza maşinilor parcate.

Ne-am oprit unde am găsit loc şi am parcat maşina lângă o tarabă de unde se pot cumpăra produse locale. Ne-am echipat, ne-am interesat dacă suntem în locul bun la unul dintre vânzători şi în momentul în care am părăsit asfaltul şi am intrat pe potecă, am văzut că există un marcaj mare cu triunghi galben, pictat pe o stâncă lângă drum. Nu l-am putut vedea din prima din cauza unei maşini parcate chiar în faţa lui.

PORNIM?

Ne facem curaj şi pornim la deal. De ce spun asta ? Pentru că e o zi călduroasă, nu se văd nori pe cer, iar cine a mai fost în Făgăraş ştie ce urcuş ne aşteaptă.

În prima parte a traseului vom merge de-a lungul Pârâului Fundul Caprei pe un drum pietruit care urcă, în primă fază, în serpentine. Intrăm încet în inima Făgăraşului şi ne departăm tot mai mult de agitaţia de la drum. Deocamdată urcuşul nu este greu deloc şi ne facem încălzirea pentru ce va urma.

Ajungem în apropierea unei stâne ce pare părăsită, punct în care drumul pietruit se termină şi îi face loc potecii. Marcajul triunghi galben este prezent, îl vedem din când în când pe pietre. Ne dăm seama că din acest punct va începe o urcare mai susţinută aşa că începem cu o pauză :)). Ne uităm în spate să vedem de unde am venit şi cât am avansat şi ne tragem suflul un pic, înainte să atacăm poteca ce urcă pe marginea estică a văii. Până aici am făcut aproximativ 30 de minute în urcare uşoară.

De aici, avem de urcat un picior înierbat, unde poteca şerpuieşte ca să ne ajute avansarea. Urcarea este mai abruptă şi, din cauza căldurii, obosim repede. Cu toate astea, înaintăm încet, făcând pauze de respiro din loc în loc. Cu cât urcăm, crestele Vârtopelului şi Arpăşelului apar ca nişte cetăţi de piatră impunătoare, străjuind Valea Fundul Caprei. E prima oară când urcăm spre creastă prin acest loc, iar peisajul este splendid.

Aproximativ 40 de minute durează urcarea pe acest picior înierbat. Poteca este clară şi este imposibil de ratat. Iarna însă, urcarea este dificilă din cauza posibilităţii creării de avalanşe.

Pătrundem în căldarea superioară a Caprei, sub Vârful Arpaşul Mic (2461 m), unde lângă refugiul vechi Salvamont, a fost construit în 2010 Refugiul Fereastra Zmeilor (2050m) - bun adăpost în caz de vreme rea, cu 20 de locuri, în condiții de bivuac.

Vechiul refugiu a fost distrus probabil de vreo avalanşă, dar cel nou este încăpător, bine izolat şi aparţine de Salvamont Argeş.

Facem prima pauză mai lungă de astăzi lângă refugiu şi ne bucurăm de zona superbă în care este amplasat. De aici vom urca spre Fereastra Zmeilor, traversând căldarea spre nord şi urcând pe o coamă înierbată în serpentine largi. Undeva în depărtare chiar se văd mulţi oameni pe lângă "fereastră", astfel că abia aşteptăm să ajungem şi noi.

Poteca se continuă din punctul în care noi am părăsit-o, mergând spre refugiu.

Ne întoarcem în poteca marcată cu  triunghi galben şi ne continuăm urcarea spre creastă. După pauza de masă ne este greu să pornim, dar o luăm uşurel la deal, lăsând refugiul în urma noastră.

În doar 25 de minute, după o urcare susţinută, am ajuns la Fereastra Zmeilor (cunoscută şi sub denumirea de Fereastra Mică a Arpaşului), decupată într-un bloc de calcare. Aici facem o pauză de aproximativ 15 minute pentru poze şi pentru a ne odihni puţin. "Fereastra" este mai mică decât mi-am imaginat-o, dar priveliştea care se vede privind prin ea este superbă!

Fereastra Zmeilor este un punct minunat de belvedere spre Valea Arpașului Mare, străjuită de Muchia Albota și spre Culmea Buda - Râiosu - Mușețeica - Piscul Negru - Ciocanu ce coboară spre sud tocmai până la Lacul Vidraru. Orizontul este completat de căldărușa Fundul Caprei, prin care am urcat și în depărtare Valea Caprei și serpentinele drumului Transfăgărășan.
Formațiune calcaroasă situată în șaua Portița Arpașului / Strunga Mică (2175 m), Fereastra Zmeilor este poarta de intrare în sectorul denumit creasta Arpășelului, o zonă deosebit de spectaculoasă. Aici se întâlnesc unele din cele mai dificile tronsoane din creasta principală, cu pasajul “La trei pași de moarte” sau crestele Arpășelului, Vârtopelului și Arpașului, cu numeroase trasee pentru alpiniști. (sursa: Munţii Noştri)

Nu am găsit nicio povestire în care să amintească cineva de ce se numeşte Fereastra "Zmeilor", dar dacă ştie cineva aş fi foarte curioasă să aflu!

(Un zmeu este în mitologia românească imaginat ca un uriaș cu puteri supranaturale, întruchipare a răului, dar care este întotdeauna învins de către forțele binelui. (Wikipedia)

După pauză e timpul să ne continuăm traseul. Am ajuns în creastă, pe traseul principal care o străbate şi vom schimba marcajul. De acum vom urmări banda roşie până vom ajunge la Lacul Capra, respectiv Şaua Caprei. Această porţiune de traseu am parcurs-o în aproximativ 2 ore, cu o pauză de masă la mijloc.

Vom începe prin a urmări marcajul spre stânga (faţă de direcţia din care am venit) şi vom trece printr-o zonă expusă la început. Celor cu frică de înălţime nu le recomand parcurgerea acestui traseu, căci are multe porţiuni expuse. De asemenea nici pe vreme rea, nu este un traseu potrivit pentru oricine.

Apoi, vom coborî accentuat pe versantul sudic al muntelui, pe la obârşiile Văii Fundul Caprei. În faţă se vede poteca conturată pe sub peretele Arpaşului, deoarece porţiunea dintre Portiţa Arpaşului şi Valea Caprei este una din puţinele porţiuni de creastă ce nu pot fi parcurse fără echipament tehnic alpin. De aceea, poteca marcată se abate pe versantul sudic al muntelui, prin locuri mai accesibile. Coborârea este rapidă şi accentuată.

Conduşi de marcajul  banda roşie vom ajunge sub peretele Crestei Arpăşelului, unde începem o traversare lungă prin grohotişuri şi uneori pasaje în care zăpada dăinuie până vara târziu. Am găsit şi noi zăpadă în august, motiv pentru care ne-am permis să ne mai luăm o pauză scurtă. Nu ne-am grăbit deloc pe acest traseu, ca să ne putem bucura pe deplin de această ieşire în natură, într-un peisaj atât de spectaculos. Această porţiune de traseu se parcurge lin, mai întâi în coborâre şi apoi în urcare uşoară, fără porţiuni abrupte.

Finalul porţiunii uşoare se sfârşeşte o dată cu traversarea văii printr-un grohotis stabil, ajungând sub pantele înclinate ale unui picior desprins din Vârful Capra (Piciorul sudic al Buteanului).

În zona asta am văzut marmote, care se încălzeau pe pietrele bătute de soare, dar pe care nu am reuşit să le surprind în poze. Căutaţi-le dacă mergeţi !

Aici ne hotărâm să facem a doua pauză de masă, pentru aproximativ 20 de minute, căci din nou suntem în faţa unui urcuş abrupt. Prindem puteri şi uşurăm rucsacul în acelaşi timp.

După pauză, ne înscriem în urcare susţinută pe piciorulul desprins din Vârful Capra, pe poteca care şerpuieşte în serpentine scurte. Urcarea e solicitantă, dar scurtă şi avansăm încet dar sigur. Trecem peste o porţiune cu stânci expuse şi alunecoase, unde ne ajutăm cu mâinile şi mai facem o pauză scurtă de admirat valea din care tocmai am urcat.

Curând ajungem în culme, unde urcarea se mai domoleşte, mergând pe curbă de nivel. Aici găsim crucea ridicată în amintirea speologilor orădeni, victime ale avalanşei din 27 decembrie 2002. Facem un mic popas şi ne continuăm drumul, în coborâre uşoară.

Apoi, printr-o mică şa, intrăm în căldarea Lacului Capra. Imaginea este fabuloasă, mai ales că lacul îşi schimbă culoarea în funcţie de razele soarelui. Găsim multe lume care campează lângă lac, precum şi intersecţia cu traseul marcat cu bandă albastră, care ne interesează pentru coborâre.

Vom face o pauză scurtă în această intersecţie pentru a ne odihni puţin, căci ne dorim să urcăm şi pe Vârful Vânătoarea lui Buteanu, care străjuieşte semeţ căldarea glaciară.

Dacă vă simţiţi obosiţi şi nu mai doriţi să atingeţi acest vârf, faceţi o pauză la lac şi porniţi spre coborâre, pe traseul marcat cu bandă albastră. Noi facem un mic ocol până pe vârf şi vom reveni exact în acest punct pentru coborâre.

În căldările şi pe treptele văilor glaciare din Făgăraş se întâlnesc adeseori lacuri ascunse, rămase de pe urma gheţarilor din cuaternar.

Lacurile Capra şi Căpriţa sunt situate sub culmea principală, sub Şaua Caprei, la o altitudine de 2230m şi respectiv 2228m. Apa se scurge din Capra în Căpriţa printr-un emisar de 8m lungime, iar după ce străbate barajul din spatele Căpriţei ( 30-35m) dispare în subteran.

Capra are o suprafaţă de 18.340mp şi o adâncime de 8m, iar Căpriţa 2.180mp şi o adâncime de 1,5m. (sursa: Munţii Noştri - Făgăraş)

După scurta pauză în care ne-am odihnit puţin picioarele deja obosite, ne îndreptăm spre Şaua Caprei (2315m), înconjurând lacul pe partea dreaptă şi urmând marcajul bandă roşie.

Ne grăbim puţin, pentru că este destul de târziu şi nişte nori ne ameninţă cu venirea lor.

Urcăm panta medie până în şa, de unde vedem o panoramă superbă a văii glaciare şi a Lacului Bâlea.

În Şaua Caprei (sau Curmătura Iezerului), adâncită între vârfurile Iezerul Caprei (2417m) şi Văiugii (2443m) facem o pauză scurtă, văzând indicatorul care ne arată pe unde este continuarea traseului spre Vârful Vânătoarea lui Buteanu.

Începem urcarea susţinută spre vârf, urmărind marcajul cruce albastră. Îmi amintesc foarte bine de această porţiune, căci am mai parcurs-o o dată în 2016, venind de la Bâlea.

La început, ne luptăm puţin cu panta, dar avem parte de o imagine deosebită asupra Lacului Capra. Ocolim Vârful Văiuga (2443m) şi coborâm lejer în Valea Văiugii, conturată pe creastă chiar deasupra căldării de la obârşia Văii Văiuga.

Mergem pe linia de creastă, unde se deschid panorame pe ambele părţi, având Vârful Vânătoarea lui Buteanu chiar în faţa noastră. Deşi suntem obosiţi, ne dorim să atingem acest ultim punct al traseului de azi.

După ce întâlnim indicatorul vechi pentru traseul ce merge spre stânga, coborând Valea Văiugii, suntem în faţa ultimului urcuş mai susţinut. Înaintăm în serpentine scurte cu ultimele puteri până în dreptul spintecăturii adânci ce separă Vârful Vânătoarea lui Buteanu de Vârful Capra. Urmăriţi atent marcajele pentru a ajunge la spintecătură! Noi aproape am ratat-o, chiar dacă am mai fost pe aici.

Pentru a ajunge pe vârf, vom coborî în spintecătură, după care vom face o căţărare elementară către stânga, urmărind marcajele. Această porţiune nu este pentru oricine, mai ales pentru cei care au frică de înălţime. Este un pasaj periculos şi expus. Vă vor ajuta nişte încălţări potrivite mersului pe munte, cu talpă aderentă, pe care vă puteţi baza.

Urmează parcurgerea întregii coame înguste, strecurându-ne printre bolovani şi ajungând în 10 minute pe Vârful Vânătoarea lui Buteanu (2507m).

Prin poziţia sa retrasă din creasta principală, Vârful Vânătoarea lui Buteanu (2507m), încadrat în rândul celor opt culminaţii ale Făgăraşului care depăşesc 2500m, oferă drumeţilor o cuprinzătoare privelişte asupra masivului. Într-o zi senină se vede cu uşurinţă trapezul Viştea-Moldoveanu, precum şi, în cealaltă parte, Vârful Negoiu.

După multiple surse, numele corect al vârfului este Vânătarea, fiind re-numit din neștiință și comoditate, abia după 1954, Vânătoarea lui Buteanu. Semnificația cuvântului „vânătare” se trage din denumirea arhaică a unei înălțimi stâncoase, vineții, aflată la mari depărtări. O altă interpretare probabilǎ a cuvântului se regǎsește in documentele care atestă valoarea terenului, vânătările fiind pǎșuni cu pietre, improprii pentru crescǎtorii de oi. (sursa: wikipedia)

Întoarcerea spre Lacul Capra o vom face pe acelaşi traseu, marcat cu cruce albastră.

Ne simţim deja picioarele obosite, aşa că nu mergem foarte repede. Ne îndreptăm spre punctul de intersecţie cu traseul marcat cu bandă albastră, pe care ne-am hotărât să îl urmăm pentru a coborî spre Transfăgărăşan, unde am lăsat maşina. În aproximativ 50 de minute, suntem în faţa indicatorului, în apropiere de Monumentul Alpiniştilor, unde căutăm poteca pentru coborâre.

Din acest punct începem coborârea. Nu ştiam exact cât va dura până vom ajunge la maşină, dar am avut în permanenţă impresia că vom ajunge mai repede decât cele 3 ore înscrise pe indicator, până la Cabana Capra.

Pornim la vale, la început într-o coborâre uşoară. Poteca şerpuieşte prin vegetaţie înaltă, dar aceasta adaugă farmec acestei văi. Peisajul este superb, şi cu toate că nu ne bucurăm la maximum pentru că suntem obosiţi, înaintăm vrăjiţi de frumuseţea locului.

La un moment dat, auzim în spate vuietul Cascadei Iezerului, a cărei căderi de apă depăşeşte 60 de metri. Spre ruşinea mea, am admirat-o, dar am uitat să-i fac o poză ca să o împărtăşesc cu voi.

Ne continuăm coborârea în serpentine, până ajungem într-un punct în care vedem curbele strânse ale Transfăgărăşanului. Moment în care ne-a picat moralul, văzând aglomeraţia de pe şosea şi având în vedere că era deja ora 20.00. Ca să nu mai spun că liniştea de pe munte ne-a fost complet perturbată de sunetul claxoanelor.

Pe coama din faţa noastră se vede conturată poteca care ajunge până în dreptul şoselei. Travesăm un mic vâlcel pietros şi ne înscriem pe poteca dreaptă în coborâre uşoară.

După aproximativ 1,15h ajungem la şosea, dar traseul nostru de coborâre nu se termină aici. Poteca marcată cu bandă albastră continuă, spre Cascada Capra, în apropierea căreia am lăsat maşina. Am avut pentru puţin timp ideea de a coborî pe şosea, dar ne-am dat seama că astfel vom ocoli foarte mult, aşa că am urmat poteca în continuare.

Spre surprinderea noastră, poteca şerpuieşte în nişte serpentine largi la început, după care urmează o coborâre mai accentuantă. Trecem printr-o porţiune unde ne ajutăm şi de mâini la coborâre, printr-o săritoare şi imediat vedem Cabana Capra, undeva în vale.

Traseul pare mai puţin circulat pe această porţiune, dar marcaje sunt din loc în loc şi poteca se vede.

Coborând, ne întrebăm în permanenţă cât mai este oare până la şosea, căci se întunecă şi pare că nu mai ajungem. Orientativ, pe porţiunea asta, de la ultimul indicator, am făcut o oră. (Cu toate că pe indicator erau trecute 40 de minute până la Cabana Capra, iar noi nu ajungem până acolo.)

Panta devine mai abruptă spre final, iar genunchii noştri tot mai obosiţi. Maşina nu o vedem încă, este undeva în stânga, ascunsă după această culme.

După aproximativ 2,20h de la plecarea de lângă Lacul Capra, vedem în sfârşit şoseaua în apropierea potecii. Dar ce pantă este până acolo nici nu vă imaginaţi! Coborâm în serpentine prin vedetaţie înaltă şi poteca se distinge greu, cu toate că vedem marcaje. Proba de rezistenţă este chiar la ultima coborâre, unde găsim prin tufe o sârmă, care, teoretic, ar trebui să ne ajute la coborâre. Este foarte subţire şi nu este în tensiune, aşa că mai rău ne încurcă. Coborâm greoi şi suntem atenţi pe unde punem picioarele, pentru că nu vedem mare lucru din cauza vegetaţiei. Dar, în sfârşit am ajuns la şosea!

Mai avem de mers încă 10 minute spre dreapta pentru a găsi maşina.

Vă las harta traseului pe care l-am urmat cu ajutorul aplicaţiei Munţii Noştri. Am avut şi semnal la telefon (Orange) din loc în loc, dar nu peste tot.

Per total, ni s-a părut un traseu obositor pentru muşchi, dar superb pentru memorie.

Făgăraşul are frumuseţea lui aparte şi prin masivitate şi înălţime, reprezintă cel mai puternic masiv alpin al României.

Dacă veţi parcurge acest traseu, nu ezitaţi să-mi lăsaţi un mesaj şi să-mi povestiţi cum a fost.

Până la articolul următor, cărări cu soare vă doresc!

august, 2020

Pe acest blog puteți citi informații și despre alte trasee,

clasificate pe masive și pe dificultatea traseului, astfel:

U - Traseu ușor

M - Traseu mediu

D - Traseu dificil

TRASEE ÎN MUNŢII APUSENI

U Gheţarul Focul Viu - Vârful Piatra Galbenei

TRASEE ÎN MUNŢII BAIULUI

U Azuga - Canton Limbăşelu - Cabana Gârbova - Drumul Tunului

M Azuga - Creasta Baiului - Sinaia

M Bușteni - Culmea Zamora - Gara Azuga

TRASEE ÎN BREAZA

U Breaza - Crucea De Pe Gurga - Trovanţii 

TRASEE ÎN MUNŢII BUCEGI

U Bușteni - Cascada Urlătoarea - Bușteni

U Bușteni - Gura Diham - Cabana Diham - Cabana Poiana Izvoarelor

U Hotel Peștera - Șaua Cocora - Hotel Piatra Arsă

U Hotel Peștera - Vârful Pietrosu - Şaua Lăptici

U Camping Zănoaga - Lacul Scropoasa - Cascada Șapte Izvoare

M Căminul Alpin Buşteni - Pichetul Roşu - Cabana Diham - Vârful Grecului

M Sinaia - Stâna Regală - Hotel Piatra Arsă

M Piatra Arsă - Crucea Caraiman - Cabana Vârful Omu

M Vârful Omu - Cascada Ialomiței - Hotel Peștera

M Cabana Diham - Cabana Mălăiești - Pichetul Roșu

M Padina - Valea Horoabei

M Moeciu de Sus - Şaua Strunga - Vârful Bucșa(Leaota)

M Șimon - Cascada Moara Dracului

M Lacul Bolboci - Valea Seacă a Tătarului - Refugiul Şaua Strunga

D Bușteni - Jepii Mari - Piatra Arsă - Jepii Mici

D Hotel Peștera - Refugiul Bătrâna - Cabana Vârful Omu

TRASEE ÎN MUNŢII BUZĂULUI

U Cașoca - Cascada Pruncea - Vulcanii Noroioși -Sărata Monteoru

U Masivul Ivaneţu - Babele de la Ulmet - Chilia lui Dionisie din Ţara Luanei

TRASEE ÎN MUNŢII CĂLIMANI

U Baraj Lac Colibița - Piatra Lui Orban - Sat Mița

TRASEE ÎN MUNŢII CĂPĂŢÂNII

U Mălaia - Cascada Scoruș

U Brezoi - Cascada Lotrişor

TRASEE ÎN MUNŢII CERNEI

U Cabana Schit Km36 - Cascada Vânturătoarea

TRASEE ÎN MUNŢII CIUCAŞ

M Cheia - Vârful Gropşoarele - Cabana Ciucaș - Cabana Muntele Roșu

M Cheia - Cabana Ciucaș - Vârful Ciucaș

M Pasul Bratocea - Șaua Tigăilor - Vârful Ciucaș

M Poiana Stânii - Cheile Pârâului Alb - Vârful Gropşoarele

TRASEU PE CLĂBUCETUL AZUGII

M Azuga - Clăbucetul Azugii - Drumul lui Ceaușescu

TRASEU PE CLĂBUCETUL TAURULUI

M Azuga - Clăbucetul Taurului - Gârbova - Susai - Predeal

TRASEE ÎN MUNŢII COZIA

U Păușa - Mănăstirea Stânișoara

M Mănăstirea Stânișoara - Vârful Cozia - Refugiul Turneanu

TRASEE ÎN MUNŢII FĂGĂRAŞ

M Bâlea Lac - Șaua Caprei - Vârful Vânătoarea lui Buteanu

M Canionul Valea lui Stan - Lacul Vidraru - Transfăgărășan

M Canton Piscu Negru - Vârful Lespezi

M Fereastra Zmeilor - Vârful Vânătoarea lui Buteanu

D Bâlea Lac - Vârful Lăiţel - Lacul Călțun - Vârful Negoiu

D Vârful Negoiu - Lacul Călțun - Tunel Transfăgărășan

TRASEE ÎN MUNŢII GILĂULUI

U Baraj Tarniţa - Piatra lui Lucaci

TRASEE ÎN MUNŢII GROHOTIŞULUI

U Măneciu - Vârful Poiana Mare

U Baia Baciulu - Slănic Prahova

TRASEE ÎN MUNŢII IEZER-PĂPUŞA

M Cabana Voina - Găinaţul Mare - Şaua Grădişteanu

TRASEE ÎN MUNŢII LATORIŢEI

U Voineasa - Șaua Chica Lupului - Strategica

TRASEE ÎN MUNŢII LEAOTA

M Dragoslavele - Piatra Dragoslavelor

M Dragoslavele - Poiana Lui Iuda

TRASEE ÎN MUNŢII LOTRULUI

U Voineasa - Lacul Jidoaia

TRASEE ÎN MUNŢII MĂCIN

U Culmea Pricopanului

TRASEE ÎN MUNŢII MEHEDINŢI

U Băile Herculane - Crucea Albă

U Dubova - Vârful Ciucaru Mare

TRASEE ÎN MUNŢII PARÂNG

M Transalpina - Lacul Gâlcescu

TRASEE ÎN MUNŢII PERŞANI
U Vulcanul Racoș - Coloanele de Bazalt - Lacul de Smarald

M Rotbav - Cetatea Eroilor Heldenburg

TRASEE ÎN MUNŢII POSTĂVARU
U Poiana Braşov - Vanga Mică - Cabana Postăvaru

TRASEE ÎN MUNŢII PIATRA CRAIULUI

U Zărnești - Prăpăstiile Zărneștilor - Cabana Curmătura

M Zărnești - Vârful Piatra Mică - Cabana Curmătura

M Casa Folea - Valea Vlădușca - Cabana Curmătura

M Casa Folea - Refugiul Grind 1 - Vârful La Om

M Săticul de Sus - Marele Grohotiș - Cerdacul Stanciului

M Plaiul Foii - Refugiul Şpirla - Zaplaz - Vârful Tămăşel

D Cabana Curmătura - Șaua Crăpăturii - Vârful Turnu

D Vârful Turnu - Șaua Padinei Închise - Cabana Curmătura

TRASEE ÎN MUNŢII PIATRA MARE

M Dâmbul Morii - Canionul 7 Scări - Vârful Piatra Mare

TRASEE ÎN MUNŢII RARĂU

U Cabana Rarău - Pietrele Doamnei

TRASEE ÎN MUNŢII SIRIU

M Cabana Valea Neagră - Lacul Vulturilor

TRASEE ÎN MUNŢII TRASCĂULUI

U Rimetea - Piatra Secuiului

TRASEE ÎN MUNŢII VRANCEI

M Coza - Strâmtura Cozei - Stâna Cârnituri - Şaua Geamăna

U Lepşa - Cheile Tişiţei - Tunel

EXCURSII

Bulgaria - Cascadele Krushuna şi Peștera Devetashka

Barajul Paltinu - Atra Doftana

YOUTUBE VIDEOS:

COLIBIŢA

MARELE GROHOTIŞ ŞI CERDACUL STANCIULUI

CRUCEA EROILOR ŞI VÂRFUL OMU

DIN BUŞTENI PE CULMEA ZAMORA

SCROPOASA - CEL MAI ALBASTRU LAC

RHODODENDRON ÎN LEAOTA

CANIONUL ŞAPTE SCĂRI

LACUL GÂLCESCU VLOG

REFUGIUL ŢIGĂNEŞTI - VÂRFUL OMU

SLANIC PRAHOVA

PERŞANI - CETATEA HELDENBURG

CHEILE TIŞIŢEI

BABELE DE LA ULMET

CABANA GÂRBOVA IARNA

Criteriile de clasificare ale traseelor turistice montane sunt:

timpul de mers, sezonalitatea, gradul de dificultate și nivelul de echipare al turiștilor.

TIMPUL DE MERS se înscrie în fișa tehnică și pe indicatoare și este exprimat în ore.

Timpul mediu estimat și care apare pe indicatoare este un criteriu orientativ, care depinde exclusiv de persoana care va parcurge traseul, cât și de pregătirea fizică.

Începeți cu trasee mai scurte și testați-vă rezistența în teren.

SEZONALITATEA este criteriul conform căruia traseele se împart în trasee de primăvară sau de toamnă, trasee de vară și trasee de iarnă.

Verificați prognoza meteo înainte de a pleca pe un anumit traseu, deoarece temperatura sau fenomenele meteo pe munte pot fi diferite decât la câmpie.

GRADUL DE DIFICULTATE este criteriul pe baza căruia traseele turistice montane se împart în:

TRASEE CU GRAD MIC DE DIFICULTATE: durata parcurgerii traseului este între 3-6 ore; diferența de nivel între 300-700 m; efort fizic moderat și care nu necesită o pregătire fizică specială.

TRASEE CU GRAD DE DIFICULTATE MEDIE: durata parcurgerii traseului este între 4-8 ore, diferența de nivel între 800-1000 m; efort fizic susținut  pe unele etape ale traseului; necesită o condiție fizică și orientare bune.

TRASEE CU GRAD MARE DE DIFICULTATE: durata traseului este între 5-9 ore, diferența de nivel parcursă este între 800-1500 m; necesită o bună condiție fizică și antrenament înainte de abordarea traseului.

NIVELUL DE ECHIPARE AL TURIŞTILOR este criteriul de bază căruia traseele montane sunt clasificate. Există trasee care nu necesită echipament montan special pentru parcurgerea lui, trasee care necesită echipament de drumeție, cum ar fi niște încălțări destinate drumețiilor montane pe poteci accidentate, grohotișuri, pante alunecoase cu grad de înclinare mediu și trasee care necesită echipament de drumeție special și complex, cum ar fi încălțări speciale pasajelor periculoase, cască, mănuși, coarde etc.