Showing posts with label panorama. Show all posts
Showing posts with label panorama. Show all posts

Tuesday, August 16, 2016

Voineasa - Șaua Chica Lupului - Strategica

TRASEU ÎN MUNȚII LATORIȚEI
Voineasa (650m) - Șaua Chica Lupului (1012m) -
Strategica




Urcare : 1,30h

Coborâre : 50min
Diferența de nivel : 362m
Marcaj : triunghi albastru - rar/șters
Nivel de dificultate : ușor

   În acest articol aș vrea să vă prezint un traseu ușor și accesibil tuturor iubitorilor de munte.
Pe poteca spre Șaua Chica Lupului (1012m) se plecă chiar de la șoseaua principala din localitatea Voineasa, urmând un traseu ușor ca și dificultate dar și ca durată de parcurgere. Este ideal pentru o pauză de jumătate de zi de relaxare și un loc de picnic in mijlocul naturii.
    
   Străbaterea traseului promite un tur de orizont asupra stațiunilor Voineasa si Ciungetu, cu posibilitatea de a coborî pe cealaltă parte a muntelui, spre Ciunget.
   Noi am ales varianta de a urca până în șa și am coborât pe acelaşi traseu până în Voineasa.
   În Șaua Chica Lupului ne intersectăm în același timp cu Strategica, drumul neasfaltat construit de nemți în primul razboi mondial. Acest drum avea un rol strategic în zonă, deoarece este situat între două provincii românești - Transilvania și Muntenia. Această șosea, sora mai mică a Transalpinei, se desfășoară pe culmea principala a Munților Latoritei, coborând din bazinul Lotrului, din zona Transalpinei, până în Valea Măceșului în apropiere de Voineasa, pe o distanță de aproximativ 45km.

Drumul forestier Strategica trece prin Șaua Chica Lupului

   Din Șaua Chica Lupului am ales și noi să mai facem o scurtă plimbare pe Strategica, bucurându-ne de frumusețea peisajelor din jur și de un picnic la umbra unui copac umbros.

   ACCES Venind dinspre București pe ruta București - Pitești - Râmnicu Vâlcea - Brezoi - Voineasa veți parcurge cei 256 de kilometri în aproximativ 3.30h. Ajunși în Voineasa, puteți alege să vă cazați sau să porniți direct pe traseu.

Urcare : 1,30h

     Traseul nostru prezentat aici pornește chiar de pe șoseaua principala DN 7A , de la podul din centrul localității, coborând aproximativ 400m spre Brezoi.

   Privind spre partea dreaptă a drumului găsim la un moment dat Strada Pârâul Cărării. Aici este practic începutul traseului.



   În dreptul acestui gard, drumul se ramifică, și noi pornim pe străduța pietruită din stânga mergând agale pe lângă pârâu și câteva case. Chiar la stradă găsim și primul marcaj cu triunghi albastru.


   Dacă vă uitați foarte atent, veți mai găsi încă un marcaj vechi, pe un stâlp de înaltă tensiune, cu toate că este foarte probabil să îl ratați, fiind acoperit de vegetația crescută pe lângă stâlp. Asta nu trebuie să vă facă să vă întoarceți din drum, căci cel mai probabil sunteţi pe drumul cel bun.
Trecem pe lângă podulețul din imagine și continuăm drumul care șerpuiește printre alte căsuțe pentru aproximativ 200m.

   Mergem tot înainte până la ultima gospodărie, apoi urmăm drumul forestier pentru încă 50m.
   Aici este punctul în care trebuie să fiți foarte atenți deoarece pe partea dreaptă se va desprinde poteca ce urcă pantele Muntelui Balțuri.

   Deoarece în această parte destul de importantă a traseului poteca nu este marcată, vă recomand să rugați niste localnici să vă îndrume sau să urmăriți fotografiile de pe blog pentru orientare.
Noi am pierdut destul de mult timp la intrarea în traseu pentru că nu eram foarte siguri de unde pornește.

     După acest podeț poteca se desprinde din drumul forestier spre dreapta și începe să urce mai accentuat prin pădure.
   Ca pe orice traseu, prima pantă este destul de abruptă dar cărarea este foarte vizibilă.
   Intrăm astfel într-o pădure rară de fag și carpen, unde apare la un moment dat și marcajul cu triunghi albastru pe un copac bătrân. Din fericire acum știm că suntem pe drumul cel bun. Din păcate este un marcaj destul de șters, pe o parte laterală a copacului fiind însoțit și de o plăcuță veche pe care nu se mai vede nimic.
    În această zonă am observat că se desprind mai multe potecuțe. Puteți să o alegeți pe care doriți pentru că, la un moment dat, toate se unesc în același loc.
   Acest început de urcuș ne obosește puțin, atât fizic cât și psihic, încercând să nimerim corect traseul. Am scris cu plăcere acest articol pe blog, tocmai pentru a face orientarea turiștilor mai ușoară. Sper că este de folos și că nu veți întâmpina nici un fel de problemă la găsirea direcției de mers. În această primă parte poteca urcă în serpentine pentru a câștiga rapid altitudine.
     Urmăm poteca conturată din ce în ce mai bine prin pădure și ajungem în curând la o rariște a pădurii de unde putem admira spre est Vârful Pleșa (1052m), acoperit de o frumoasă pădure de molid.
   Urmăm în continuare traseul ce urcă agale prin pădure. Din loc în loc trebuie să traversăm mici pârâiașe prin zone cu noroi, dar asta nu ne împiedică prea tare să avansam. Cu toate că poteca este foarte clara, vegetația ne mai face trecerea din loc în loc un pic greoaie dar foarte frumoasă, fiind o pădure sălbatică. Aşa alegem să credem, pentru că în realitate trecem pe lângă numeroase garduri făcute de oamenii din zonă, care și-au împrejmuit, se pare, bucățile de pădure de pe aceasta culme.
   Traseul continuă foarte frumos printre numeroși copaci cu alune de pădure. Am cules câteva dar încă nu erau coapte. Urcușul s-a domolit și poteca străbate pădurea într-o urcare foarte ușoară, traversând la un moment dat chiar Pârâul Cărării.
   Până în acest punct, în care mai găsim un marcaj pe un copac am făcut cam 50 de minute.
   Imediat după traversarea pârâului, cotim pe poteca spre dreapta și ieșim în poienile de sub Chica Lupului.

     Ajunși aici, ne bucurăm de reușită, facem câteva fotografii și o mică pauză. Este o zonă foarte frumoasă, cu priveliști către stațiunea Voineasa. Pentru unii turiști poate fi un sfârșit de traseu, de relaxare în poiană și poate chiar un picnic pe munte. Cu siguranță, căpițele cu fân fac peisajul mai pitoresc, spre deliciul turiștilor.



   Nu știam în cât timp ar fi trebuit să parcurgem această parte a traseului, deoarece câte persoane am întrebat, atâtea păreri am primit. Cu toate astea, aș spune că pentru niște turiști obișnuiți, dar cu puțină pregătire fizică, poteca prin pădure se poate parcurge și mai repede de o oră; iar pentru niște turiști neantrenați poate dura puțin mai mult, până la două ore.
   Vă recomand însă un minim de echipament, mai ales daca vremea nu este cea mai bună - bocanci, pentru părțile cu noroi și urcările mai abrupte, pantaloni lungi, pentru părțile cu vegetație crescută pentru că vă puteți zgâria destul de ușor; pelerină de ploaie în caz de vreme nefavorabilă, și ceva de pus pe cap pentru zonele de poieni fără umbră. Desigur veți avea nevoie și de un rucsac cu merinde și apă!
   Pornim mai departe pe poteca de lângă gard. Vedem niște căluți care pasc în voie în acest cadru superb cu panorama asupra stațiunii Voineasa.
  Apoi poteca șerpuiește în serpentine prin pajiștile bogate, vara, în felurite flori ale muntelui.
Intrăm pentru scurt timp într-o zonă cu vegetație înaltă și câțiva copăcei. Poteca este îngustă și abia se mai vede pe sub flori și alte plăntuțe crescute in voie.

   Se vede că nu este un traseu parcurs de prea mulți turiști, pentru că totul pare aproape neatins. Este indicat totuși să păstrați pe cât posibil poteca, deoarece avansarea poate fi îngreunată de vegetație în această zonă. Parcurgem această porțiune de pădurice destul de repede.
marcaj vechi în poiană
   Trecem pe lângă o stână ce pare părăsită, pe care o lăsam în partea dreaptă și în curând, vom ști că mai avem foarte puțin de urcat. Această ultimă parte am parcurs-o în aproximativ 25 de minute, cu mici pauze pentru fotografii.

     Urcușul pare un pic mai abrupt în ultima parte dar vă va fi recompensat îndată ce ajungeți în culme. Poteca îngustă ne conduce pe ultima porțiune de traseu, spre stâlpul de înaltă tensiune și intuim corect că asta este ultima pantă pe care va trebui să o urcăm până în Șaua Chica Lupului.
Tot efortul ne este pe deplin satisfăcut de superba panoramă ce se deschide din culme.
Din Șaua Chica Lupului putem vedea o largă priveliște spre nord spre bazinul Văii Voineșița cu Vârful Sterpul (2142m) în ultimul plan; spre vest vârfuri ce apartin Muntilor Lotrului; spre sud se înaltă dincolo de Valea Rudareasa, Vârful Fratoșteanu Mare (2053m).

   Priveliștea este absolut superbă în orice parte ai privi și nu ne mai săturăm de făcut fotografii în toate direcțiile.
   Ne aflăm acum pe Strategica, șoseaua neasfaltată ce urmărește creasta Munților Latoriței.


   Pentru cei ce doresc să continue traseul spre Ciunget, se poate urmări drumul pentru încă 200m înspre stânga, după care se va coborî pe o potecuță ce se rupe din drumul principal, în jos pe partea dreaptă, spre sat.

   După un scurt popas în Șaua Chica Lupului, noi ne hotărâm să facem o plimbare scurtă pe Strategica înspre partea dreaptă.

Ciunget


   Am găsit pe drum și casa lui Nea Matei, un bătrân cu vârsta de peste 80 de ani, care încă mai trăiește pe munte alături de soția sa. Ne-am servit cu câteva corcodușe de prin gospodărie.
   După această abatere ne-am întors încet pe același traseu până în șa, unde am făcut un popas și ne-am încărcat cu energie cât pentru toata săptămâna.
    Am coborât apoi spre Voineasa pe același traseu, de această dată mult mai repede.
În aproximativ o oră am ajuns din nou la șosea, bucurosi fiind de această excursie în natură.

     Pentru cei care vin prin zonă, le recomand cu încredere să se abată puțin de la șosea și să descopere ce este mai sus de Voineasa, pe dealurile din împrejurimi.

     Ce vă mai recomand în zonă, este pensiunea la care ne-am cazat după o zi de traseu.
Pensiunea Hanul lui Traian este una dintre cele mai frumoase pensiuni din zonă unde cazarea este disponibila în 8 camere duble cu o rezervare în prealabil. (0743 130 422 - Ileana Pantelimon)
     Am mâncat o cină delicioasă pregătită la restaurantul pensiunii, pe terasa din spate de lângă râu. Nimic nu poate fi mai relaxant decât o masă copioasă și sunetul râului de lângă pădure.
Mai multe informații despre pensiune găsiți aici:
Hanul Lui Traian Facebook
Hanul lui Traian Video

     La pensiune puteți veni în orice anotimp cu garanția că gazdele vă vor primi cu aceeași căldură.
Noi am mai fost aici și cu altă ocazie, într-o excursie prezentată pe blog - toamna-in-muntii-lotrului-lacul-jidoaia .
Ne-am hotărât să ne întoarcem de cate ori vom avea ocazia și să încercăm și alte trasee de drumeție din zonă.

Vă las și o părticică din harta Munților Latoriței, cu traseul prezentat, aici:
     Sper că acest articol vă va fi de folos în încercarea de a parcurge acest traseu și vă stau la dispoziție pentru orice întrebări legate de această excursie!

Până data viitoare vă doresc cărări pline de soare!

august, 2016

Pe acest blog puteți citi informații și despre alte trasee,
clasificate pe masive și pe dificultatea traseului, astfel:
U - Traseu ușor
M - Traseu mediu
D - Traseu dificil

TRASEE ÎN MUNŢII BAIULUI

TRASEE ÎN BREAZA

TRASEE ÎN MUNŢII BUCEGI

TRASEE ÎN MUNŢII BUZĂULUI

TRASEE ÎN MUNŢII CĂLIMANI

TRASEE ÎN MUNŢII CĂPĂŢÂNII

TRASEE ÎN MUNŢII CERNEI

TRASEE ÎN MUNŢII CIUCAŞ

TRASEU PE CLĂBUCETUL AZUGII

TRASEU PE CLĂBUCETUL TAURULUI

TRASEE ÎN MUNŢII COZIA

TRASEE ÎN MUNŢII FĂGĂRAŞ
TRASEE ÎN MUNŢII LATORIŢEI

TRASEE ÎN MUNŢII LEAOTA

TRASEE ÎN MUNŢII LOTRULUI

TRASEE ÎN MUNŢII MĂCIN

TRASEE ÎN MUNŢII MEHEDINŢI

M Rotbav - Cetatea Eroilor Heldenburg

TRASEE ÎN MUNŢII POSTĂVARU
U Poiana Braşov - Vanga Mică - Cabana Postăvaru

TRASEE ÎN MUNŢII PIATRA CRAIULUI

TRASEE ÎN MUNŢII RARĂU

Criteriile de clasificare ale traseelor turistice montane sunt:
timpul de mers, sezonalitatea, gradul de dificultate și nivelul de echipare al turiștilor.

TIMPUL DE MERS se înscrie în fișa tehnică și pe indicatoare și este exprimat în ore.
Timpul mediu estimat și care apare pe indicatoare este un criteriu orientativ, care depinde exclusiv de persoana care va parcurge traseul, cât și de pregătirea fizică.
Începeți cu trasee mai scurte și testați-vă rezistența în teren.

SEZONALITATEA este criteriul conform căruia traseele se împart în trasee de primăvară sau de toamnă, trasee de vară și trasee de iarnă.
Verificați prognoza meteo înainte de a pleca pe un anumit traseu, deoarece temperatura sau fenomenele meteo pe munte pot fi diferite decât la câmpie.

GRADUL DE DIFICULTATE este criteriul pe baza căruia traseele turistice montane se împart în:

TRASEE CU GRAD MIC DE DIFICULTATE: durata parcurgerii traseului este între 3-6 ore; diferența de nivel între 300-700 m; efort fizic moderat și care nu necesită o pregătire fizică specială.

TRASEE CU GRAD DE DIFICULTATE MEDIE: durata parcurgerii traseului este între 4-8 ore, diferența de nivel între 800-1000 m; efort fizic susținut  pe unele etape ale traseului; necesită o condiție fizică și orientare bune.

TRASEE CU GRAD MARE DE DIFICULTATE: durata traseului este între 5-9 ore, diferența de nivel parcursă este între 800-1500 m; necesită o bună condiție fizică și antrenament înainte de abordarea traseului.

NIVELUL DE ECHIPARE AL TURIŞTILOR este criteriul de bază căruia traseele montane sunt clasificate. Există trasee care nu necesită echipament montan special pentru parcurgerea lui, trasee care necesită echipament de drumeție, cum ar fi niște încălțări destinate drumețiilor montane pe poteci accidentate, grohotișuri, pante alunecoase cu grad de înclinare mediu și trasee care necesită echipament de drumeție special și complex, cum ar fi încălțări speciale pasajelor periculoase, cască, mănuși, coarde etc.

Ne-am întâlnit cu ursul pe traseu spre Refugiul Coştila

TRASEU CIRCUIT ÎN MUNŢII BUCEGI Căminul Alpin Buşteni - La Măsurătoarea Urşilor (1310m) - Cimitirul Simbolic (1425m) - Refugiul Coştila (169...