ALPINIADA: Rotbav

TRASEU MONTAN LINIAR ÎN MUNŢII PERŞANI

Rotbav (611m) - Cetatea Eroilor Heldenburg (999m)

- Vârful Cetăţii (1104m) - Rotbav (611m)

WATCH YOUTUBE VIDEO HERE :

Prin tufişuri spre Cetatea Heldenburg

Timp de parcurgere: 4h

Marcaje:

Diferenţă de nivel: 493m

Distanța: 12km (dus-întors)

Dificultate: mediu

Stare marcaje: bună (rare)

Surse de apă: nu

TRASEU

Am acceptat invitaţia prietenilor mei din Braşov şi am pornit spre Rotbav, un sătuc pitoresc care se află la 25 de kilometri de Braşov.

Traseul se anunţă a fi unul inedit, mai ales că eu nu am auzit niciodată de punctul principal de atracţie din această drumeţie - Cetatea Eroilor Heldenburg.

Vom avea parte de un traseu destul de scurt, potrivit pentru zilele de iarnă, când se întunecă devreme. Până la Cetatea Heldenburg tot traseul este marcat şi porneşte chiar din satul Rotbav. Cu toate astea, noi am scurtat puţin din drum şi am mers pe un drum forestier pentru aproximativ 6 kilometri, până în apropierea pădurii, de unde începe traseul cu adevărat.

Veţi avea nevoie de un minim de echipament, începând cu nişte încălţări potrivite mersului pe munte, haine potrivite anotimpului în care vreţi să parcurgeţi acest traseu şi minim doi litri de apă. Nu am găsit surse de apă pe acest traseu, iar după urcuşul susţinut din prima parte a traseului, sigur veţi avea nevoie de ea.

Rotbav (mai demult Roșie, Rotbac) este un sat în comuna Feldioara, judeţul Braşov.
Legendele satului spun că în prima jumătate a secolului XIII, 20 de familii de sași s-au stabilit la circa 1½ km spre vest față de actuala așezare. În urmă năvălirilor dese, aceștia au fost nevoiți, către 1250, să se mute mai spre est, pe drumul dintre Măieruș și Feldioara. Se spune că spălându-și hainele în râu, după o năvălire pustiitoare, apele acestuia au devenit roșii, de unde și denumirea localității.
Punctul de atracţie al satului este Biserica Fortificată, care este una dintre cele mai vechi construcții de acest tip din Țara Bârsei. Recent aceasta a împlinit 760 de ani de existență.
Biserica, actual evanghelică, a fost ridicată în jurul anului 1300, în stil romanic, fortificată în secolul XV și împrejmuită mai apoi de zidurile unei cetăți tipic săsești. A fost printre primele biserici fortificate din Țara Bârsei și este una dintre cetățile care mai conservă încă zidurile sale, dar nu într-o stare bună, acestea fiind sprijinite din exterior, pe latura vestică, de bârne de lemn.
Bătrânii spun că sub actuala biserică evanghelică a satului există o multitudine de catacombe și tuneluri secrete, care în trecut erau folosite de săteni pentru a fugi de inamici sau pentru a se apăra în timpul invaziilor. Singura dovadă existentă la momentul de față este reprezentată de ruinele unui presupus astfel de tunel, descoperite la malul Oltului. În trecut s-a încercat parcurgerea tunelului, dar s-a constatat că acesta este surpat în multe locuri, datorită vechimii sale. Speculații cum că în presupusele catacombe au fost îngropați oameni sau au rămas și murit acolo din cauza surpării pământului nu au fost excluse, însă nu există nicio dovadă verificată care să demonstreze acest lucru.
Bătrânii din zona Crizbavului au afirmat, de asemenea, că ar exista un tunel de legătură între Cetatea Eroilor (Heldenburg) și Cetatea Feldioarei, care se află la aproximativ 12 km. Cercetările arheologice nu au confirmat, totuși, prezența reală a tunelului. Această afirmație vine însă în sprijinul mitului din Rotbav, sat care se află în atât în apropierea Cetății Eroilor, cât și a Cetății Feldioarei. Astfel, presupusele tuneluri de sub biserica evanghelică ar putea comunica cu cel dintre Cetatea Heldenburg și Cetatea Feldioara.

MUNŢII PERŞANI

Fără a avea măreţia Făgăraşilor, splendoarea Pietrei Craiului sau sălbăticia Retezatului şi a altor munţi, Munţii Perşani îşi au farmecul lor. Iubitorii de drumeţii vor găsi în cuprinsul acestor munţi cu înălţimi modeste - Măgura Codlei (1292m), Vârful Cetăţii (1104m), Merca (1002m) - regiuni pitoreşti şi interes turistic.

Munţii Perşani, care închid la vest Ţara Bârsei, se prezintă ca o punte între Carpaţii Orientali, din care fac parte, şi Carpaţii Meridionali.

Aceşti munţi se întind pe o suprafaţă de cca 1000 km². Valea Şinca, continuată cu cea a Bârsei, desparte la sud Munţii Perşani de masivele Făgăraş şi Piatra Craiului. La nord, Perşanii par a fi o prelungire a Munţilor Harghita. Limita lor estică se situează de-a lungul depresiunii Ţara Bârsei, iar cea vestică este dată de către depresiunile Ţării Oltului (Făgăraşului) şi Homoroadelor.

Munţii Perşani se caracterizează prin altitudini reduse, frecvente depresiuni şi înşeuări, unele utilizate din vechime ca pasuri. Înălţimea medie de 800 - 1000 m corespune unei suprafeţe de netezire numită Poiana Mărului. Puţine culmi depăşesc nivelul general (Măgura Codlei (1292m), Vârful Cetăţii (1104m).

Altitudinea redusă şi frecvenţa relativ mare a pasurilor accesibile au făcut ca încă din vechime Munţii Perşani să reprezinte puntea cea mai circulată între Podişul Transilvaniei şi Ţara Bârsei. Având în vedere importanţa strategică a acestor trecători, de-a lungul lor s-au ridicat fortificaţii de apărare a căror origine coboară adesea din antichitatea daco-romană.

Ruinele Cetăţii Heldenburg se afla in apropierea Crizbavului, la cca. 5 km vest de sat. Dovezile atestă că a fost construită la începutul secolului al XI-lea (1080) de regele Ladislau cel Sfant al Ungariei. Astăzi se mai păstrează doar un donjon care îndeplinea rolul de apărător al porţii.

PORNIM?

Venind dinspre Braşov spre Rotbav, exact în dreptul Bisericii Fortificate din sat, vom face stânga pe Strada Olga Bancic. Vom merge câteva sute de metri cu maşina şi vom face dreapta pe strada Pădurii, spre ieşirea din sat. Vedem chiar şi marcaj punct roşu

pe un stâlp din sat, semn că ăsta este traseul pe care ne-am propus să mergem.

Imediat cum trecem de ultimele case drumul nu mai este asfaltat, dar avem surpriza de a-l găsi într-o condiţie foarte bună. Urmăm acest drum pentru proximativ 6,2 kilometri (20min), mergând drept, trecând pe lângă un drum secundar care duce la Pensiunea Răsărit de Soare (am reţinut acest lucru pentru că este singura de pe acest câmp) şi pe lângă o altă fermă pe partea stângă. Ne aflăm pe un platou la cca 530m altitudine, unde în faţă, ni se deschide panorama zonei estice a Perşanilor Centrali, cu Vârful Cetăţii, Dealul de Fier şi Călăbaciul.

La un moment dat, ne intersectăm cu un alt drum de ţară care face legătura între Uzina Feldioara şi cabana de vânătoare din pădurea Rotbav.

Ne aflăm în imediata apropiere a pădurii şi ne parcăm maşinile în această intersecţie de drumuri.

Vă las nişte poze mai jos cu harta drumului de ţară (desenat cu galben) şi punctul de începere al traseului (desenat cu roşu).

Drumul spre pădure

Clădire părăsită în apropierea intersecţiei unde am parcat maşinile

Ne echipăm rapid şi pornim la drum. Vă puteţi orienta mai uşor uitându-vă la direcţia de mers indicată în poza de mai sus cu linie roşie, căci la faţa locului nu am găsit vreo plăcuţă cu indicaţii sau săgeţi de orientare.

În prima parte a traseului vom merge lejer pe un drum forestier lat, iar marcajul punct roşu

va apărea în curând din loc în loc.

Cu cât ne afundăm mai mult spre pădure, iarna îşi face simţită prezenţa, căci suntem în luna decembrie. Avem noroc însă de o zi însorită, superbă, de parcă e primăvară.

Nu mergem mult pe drumul ăsta forestier. Curând marcajul părăseşte valea principală, trecând peste râul Valea Seacă. Vedem o săgeată care ne indică continuarea traseului spre stânga.

Greul abia acum începe, căci muchia de deal ce ne apare în faţă pare foarte abruptă. Marcajele sunt mai dese în această porţiune şi vizibile, aşa că suntem siguri că pe acolo e drumul. Iar poteca... Ia-o de unde nu-i ! Aşa că o luăm în sus pe unde vedem cu ochii. Urcuşul e greoi şi datorită pantei, dar şi covorului de frunze căzute peste noroi. Cine stă în picioare până trecem de porţiunea asta, se poate considera câştigător... Şi curat !

Trecem de această porţiune şi ne continuăm traseul într-un urcuş mediu ca dificultate, având parte de mici panorame spre Valea Oltului şi Depresiunea Bârsei.

Mai avem de mers încă aproximativ o oră până la cetate, dar urcuşul se mai domoleşte, având chiar şi scurte porţiuni de coborâre. Ne bucurăm de soare, de pădure şi de privelişti.

La un moment dat chiar vedem cetatea pe o culme stâncoasă în partea stângă şi ne dăm seama că nu mai este mult de mers. Ne intersectăm cu drumul forestier ce urcă până în apropierea cetăţii, pe care am auzit că se poate ajunge şi cu maşina, şi continuăm urcuşul.

Părăsim drumul forestier mergând spre dreapta, dar nu pentru că am fi văzut vreun marcaj, ci pentru că ştiam că în acea direcţie este cetatea.

Avem parte de o coborâre scurtă şi ajungem în scurt timp într-o şa înconjurată de nişte pereţi impunători de stâncă.

Cetatea Eroilor (Heldenburg) este amplasată în zona cea mai stâncoasă a Munţilor Perşani. Accesul spre cetate se facea pe o punte îngustă, aruncată peste o crăpătură lată de aproximativ 6 - 7 metri, pe care noi am găsit-o ruptă şi nepracticabilă.

Astfel, am trecut pe sub acest podeţ, printr-o porţiune stâncoasă, unde ne-am căţărat efectiv pentru a ajunge lângă zidurile cetăţii.

Poziţia în care este amplasată cetatea este excelentă. Avem parte de o panoramă superbă spre Valea Oltului şi Depresiunea Bârsei.

Facem o pauză mai lungă pentru a ne bucura de aceste privelişti şi ne încărcăm bateriile pentru o nouă săptămână.

După pauza lungă pe care am făcut-o la cetate, ne vom întoarce pe acelaşi drum până la intersecţia cu drumul forestier.

Vom continua urcarea spre Vârful Cetăţii (1104m) mergând pe drumul forestier înspre dreapta (adică în sus), continuând mai apoi sensul firesc de mers, drumul făcând o curbă spre dreapta, pe un picior împădurit, până vom atinge linia de creastă.

O panoramă şi mai frumoasă parcă de deschide, căci zona nu este împădurită. Într-o zi senină putem vedea nişte panorame deosebite cu Munţii Bucegi, Piatra Craiului, Postăvaru, Piatra Mare, Ciucaş, şi în plan mai apropiat Măgura Codlei.

Vârful Cetăţii este marcat de o bornă unde este scrisă altitudinea la care am ajuns şi unde apare şi marcajul cruce albastră.

Mai facem o pauză de admirat împrejurimile şi ne bucurăm că acest traseu ne-a uimit, pentru că nu prea ştiam la ce să ne aşteptăm, fiind un traseu mai puţin cunoscut şi nu foarte promovat.

Acest traseu poate fi parcurs în aproximativ 2 ore în urcare, aşa că veţi avea suficient timp să vă bucuraţi de priveliştea din vârf, dacă alegeţi să îl parcurgeţi într-o zi scurtă de iarnă. Nu prezintă dificultăţi foarte mari şi poate fi parcurs de oricine are un minim de condiţie fizică.

Recomandarea mea este să coborâţi pe acelaşi traseu, căci drumulforestier cu care ne-am intersectat ajunge în Crizbav, iar traseul marcat cu cruce albastră merge spre Pădurea Bogăţii, într-o cu totul altă direcţie. Ca să ajungeţi la maşini, cel mai simplu şi uşor traseu este cel pe care aţi venit.

Noi am încercat să facem un traseu în circuit şi ne-am abătut de la traseul marcat foarte mult.

Vă voi lăsa mai jos profilul traseului urmat de noi, împreună cu o hartă, dar nu recomand parcurgerea lui de nişte începători.

Poteca se distinge foarte greu, iar în unele locuri nu se vede chiar deloc, iar riscul de a vă pierde este foarte mare. Noi am mers în prezenţa unui ghid, care s-a documentat temenic înainte de a parcurge acest traseu, şi astfel am ajuns în siguranţă înapoi la maşini.

Sper că acest traseu vi s-a părut la fel de interesant cum ni s-a părut şi nouă şi vă recomand sa-l parcurgeţi dacă simţiţi nevoia de ceva nou.

Până la articolul următor, vă las nişte poze făcute în continuarea traseului parcurs de noi şi hărţile şi profilul turei la final. Puteţi vedea cum a fost continuarea traseului într-un clip pe care l-am făcut pe munte, aici.

Vă mulţumesc pentru vizita pe blog şi vă aştept şi cu alte poveşti de pe trasee montane.

Cărări cu soare vă doresc !

decembrie, 2020