Showing posts with label cascada. Show all posts
Showing posts with label cascada. Show all posts

Thursday, December 13, 2018

Cascada Scoruş - Cea mai înaltă cascadă din România?

TRASEU MONTAN ÎN MUNŢII CĂPĂŢÂNII

Mălaia (510m) - Pensiunea Căsuța din Pădure (557m) - Cascada Scoruș (860m)


Urcare - 1h
Coborâre - 40min
Marcaj - punct roșu 

Diferența de nivel - 303m
Distanță - 1,5 km
Dificultate - ușor

   MUNŢII CĂPĂTÂNII se află în cadrul Carpaților Meridionali, în grupul munților cuprinși între râurile Olt si Jiu. Sunt constituiți dintr-o culme înaltă, lungă de aproximativ 50 de kilometri orientată vest-est, pe care se rânduiesc perpendicular mai multe culmi, în general puternic împădurite.
   Munții Căpățânii sunt delimitați în nord de râurile Latorița și Lotru. De la gura Latoriței, Lotru își croiește cale spre est, pe lângă localitățile Mălaia, Săliștea, Valea lui Stan până la Brezoi, unde se varsă în Olt.
   Toate râurile cu obârșia în Munții Căpățânii sunt afluenți ai Oltului, direct, sau prin intermediul Lotrului și Oltețului. O parte din apele curgătoare care străbat Munții Căpățânii formează cascade, repezișuri, taie chei, fenomene foarte atrăgătoare pentru iubitorii de drumeții. 
   
   O cascadă ne-a atras și nouă atenția, și nu una oarecare.
   CASCADA SCORUŞ concurează pentru titlul de cea mai înaltă cascadă din Romania. A fost descoperită din întâmplare acum câțiva ani, cu toate că locuitorii din zonă și cunoscătorii muntelui se pare că știau de existența ei de mai mult timp. Era însă un teren sălbatic, în zonă neexistând niciun traseu turistic.
   Cascada a ajuns în atenția publicului acum aproximativ 3 ani, când a fost inclusă pe harta turistică a județului Vâlcea. De atunci mii de oameni s-au aventurat în această zonă nu foarte accesibilă de pe Valea Bucureasa Mare, pe un teren sălbatic și destul de accidentat, dar cu o potecă marcată corespunzător unui traseu montan. Au fost montate indicatoare de direcție cât și niște podețe de lemn, pe care noi nu am mai avut ocazia să le vedem pentru că se pare că au fost distruse de ape anul trecut.

   Înălțimea cascadei variază în funcție de sursă pentru că nu a fost încă omologată, dar din cele mai multe aprecieri se pare că ar avea undeva peste 100 de metri înălțime.

   Oamenii locului vorbesc însă despre un grup de cascade: 

„Toată, căci mai are două praguri și două cascade înlănțuite, are 110 m. Continuă cu un canion de 100 – 120 de metri și se termină cu o altă cascadă de 22 de metri”, susține Pavel Ciucă, cel care a adus-o în atenția publicului, în urmă cu trei ani și datorită căruia i s-a mai spus și Cascada lui Ciucă. În ceea ce privește lățimea cascadei dimensiunile variază între 3 și 7 metri în funcție de debitul apei.

   TRASEU -  Marcajul cu punct roșu este destul de des și vizibil dacă îl veți urmări cu atenție. Dacă nu, cu siguranță puteți rata curba spre stânga ce duce la cascadă, exact așa cum ni s-a întâmplat și nouă! Nu ne-a părut rău pentru că am mai descoperit o cascadă aproape la fel de înaltă și de frumoasă!
   Traseul este considerat relativ ușor, deoarece diferența de nivel care trebuie parcursă este mică, iar distanta până la cascadă este de 1,5 km. Cu toate acestea, trebuie să aveți un echipament corespunzător unui traseu montan, mai ales încălțări potrivite, pentru că poteca nu este foarte bine conturată. Va trebui să treceți printre bolovani, să săriți peste pietre și bușteni alunecoși și să traversați râul de mai multe ori. Toate aceste "piedici" sunt ingredientele perfecte pentru un traseu cu adrenalină maximă, de care vă veți aminti cu siguranță!

   ACCES - Pentru a ajunge la Scoruș, de pe Valea Oltului (E81), se virează spre Voineasa, pe DN 7A. Traseul este unul de vis, două baraje: Brădișor și Mălaia opresc deseori privirile turiștilor care vor să imortalizeze priveliștile.
(Râmnicu Vâlcea - Mălaia - 59km sau Voineasa - Mălaia - 15km).
   În localitatea Mălaia, când se ajunge pe la jumătatea lacului cu același nume, vom găsi indicatoare către cascadă exact pe marginea drumului.
   *Tot din acest punt începe și un alt traseu marcat cu triunghi albastru, care urcă spre Stâna Cocora (4h). Urmează același drum spre pensiunea Căsuța din Poveste și după ce trece de pensiune face dreapta prin pădure.






   De aici vom părăsi drumul asfaltat urmând un drum forestier destul de bun pentru aproximativ 200 de metri, care duce spre pensiunea Căsuța din Pădure. Sunt indicatoare spre dreapta, trecem de un podeț mic și intrăm într-o pădure de poveste. Drumul este îngust dar puteți parca mașina de o parte sau de cealaltă a acestuia sau chiar la pensiune.
Desigur puteți parca mașina la șosea și puteți face o plimbare pe jos de aproximativ 20 de minute până la pensiune. 


   De la pensiune vom pleca pe traseul spre cascadă urmând drumul forestier lat. Trecem pe lângă un canton forestier și găsim câteva indicatoare informative despre durata și distanța care trebuie parcurse.

   Deși este luna decembrie ne bucurăm încă de un peisaj de toamnă târzie, ne afundăm în pădurea colorată și ajungem foarte repede în fața primului obstacol: trebuie să traversăm râul aproape înghețat! Ne facem planul de atac, gheața e subțire, bolovanii alunecoși, dar cântărim bine situația și alegem cel mai bun punct pentru a traversa... Nu fără a avea parte de puțină adrenalină și râsete.
   Primul obstacol a fost mai greu dar nu de netrecut! Continuăm traseul pe partea dreaptă a pârâului Scoruș pe potecuța îngustă dar ușoară. 
  În foarte scurt timp ajungem într-un alt punct în care trebuie să traversăm râul, dar de această dată avem noroc de un buștean mai sănătos. Înaintăm ușor şi cu atenție.
   Până acum ne-am bucurat maxim de acest traseu, marcajele sunt foarte vizibile iar acest pârâu și cheile formate cu mult timp în urmă ne fac să ne simțim ca într-o poveste. Mai avem câteva traversări ale râului, dar care nu ne fac probleme.
   Mici cascade înghețate se formează din loc în loc, iar în mintea noastră este un singur lucru: cascada Scoruș sigur va fi înghețată și vom avea parte de un spectacol absolut al naturii.
   De undeva din acest punct n-am mai văzut niciun marcaj. Nu știu cum a trecut timpul dar probabil că vreo jumătate de oră tot a fost de când am plecat. Chiar auzisem niște povestiri ale unor turiști plecați în căutarea cascadei, care nu au reușit să o găsească, întrebându-se daca tot traseul e marcat. Alții ajunseseră la cascadă și mai mult de atât se întorseseră cu niște fotografii superbe. Pentru că nu am dat mare atenție hărții și nu am fost foarte atenți la traseu ne-am trezit deodată că tot urcăm dar nici urmă de marcaj. 

   Panta devenise din ce în ce mai grea, poteca se distingea și nu prea, mai mult de atât am mai găsit și niște ramificații ale drumului. Cu toate astea am mers tot înainte. Ne-am uitat în sfârșit la ceas și am văzut că mergeam deja de aproximativ o oră. Să fi fost noi cei mai lenți drumeți?!?...sau indicatoarele nu arătau timpul de parcurgere corect? 
   Ideea e că nu era nici urmă de cascadă, de vuietul care ar fi trebuit să se audă...numai o potecă abruptă și continuă. Ne-am oprit să ne revenim puțin după urcarea asta și am avut parte de o vizită surpriză! O salamandră ieșită la plimbare.
   După scurta pauză ne gândim că totuși nu trebuie să ne oprim aici. Așa că am continuat urcușul. Panta a fost la fel de grea ca și până acum și după fiecare colț aveam impresia că sigur ne va ieși în cale maiestuoasa cascadă. În spatele nostru se vedea că am urcat ceva iar în fată părea că vom ajunge în curând la golul alpin.
   Cam o oră și jumătate trecuse de când am plecat și deodată vedem ceva între copaci...o cascadă înaltă de vreo 60 de metri, parțial înghețată dar inaccesibilă. Nicio potecă nu părea a duce spre ea. Să fie asta cascada la care am vrut să ajungem și am greșit drumul la un moment dat ?!?... Așa părea să fie...
   După ce am comparat imaginea din fața ochilor cu câteva poze găsite pe internet nu ne-am dat seama care să fie adevărul, și ne-am hotărâm să coborâm, pentru că era clar că nu avem nicio șansă de a ajunge în apropierea ei.
   Cu un oarecare regret o luăm ușor la vale pe aceeași pantă abruptă, ce la coborâre pare și mai grea.
   După vreo oră de coborât pe același traseu pe care am urcat vedem în sfârșit indicatoarele pentru Cascada Scoruș. Erau chiar pe poteca pe care am venit, nu pot să spun că vizibile, dar erau acolo. Le-am ratat la urcare poate pentru că eram mult prea preocupați cu traversatul râului înghețat sau pentru că nu ne-am documentat cum ar fi trebuit despre traseu. Ar fi trebuit pe de altă parte să observăm mai repede că am pierdut marcajele, dar nu ne-am închipuit că Scoruș ar fi pe cursul altui pârâu decât pe marginea celui pe care venisem.
   Se pare că în această excursie am descoperit o altă cascadă, despre care nu știam nimic și nici nu am găsit ulterior vreo informație, despre cum se numește sau ce înălțime ar avea. Ne-am bucurat în schimb de traseu, chiar daca a fost puțin mai dificil și de plimbarea prin pădurea superbă la mijlocul lui decembrie.
   Văzând indicatoarele ne hotărâm să mergem evident să vedem cascada pentru care am venit. Din poteca pe care am urcat la plecare, practic se face stânga destul de brusc după niște bolovani. Există o săgeată și indicator, așa că fiți atenți la traseu! Dacă aveți semnal îl puteți urmări pe Google Maps deoarece am văzut ulterior că apare pe hartă.
   Poteca începe cu o urcare scurtă și abruptă, pe marcajul cu punct roşu.
   Urmează apoi o coborâre scurtă, trecem pe sub niște copaci căzuți și în foarte scurt timp auzim cascada. 
   Văzând acum cât de aproape este, bănuiesc că niște turiști obișnuiți cu traseele pe munte pot ajunge până aici chiar în 40 de minute.
   Cascada este impresionantă mai ales în această perioadă a anului când este parțial înghețată. Merită cu siguranță să veniți să o vedeți indiferent de anotimp. Până se hotărăsc autoritățile să o măsoare oficial vă pot spune că este mai înaltă și mai spectaculoasă decât apare în fotografii așa că merită să veniți să o vedeți cu ochii voștri!

decembrie, 2018

Pe acest blog puteți citi informații și despre alte trasee,
clasificate pe masive și pe dificultatea traseului, astfel:
U - Traseu ușor
M - Traseu mediu
D - Traseu dificil

TRASEE ÎN MUNŢII BAIULUI

TRASEE ÎN BREAZA

TRASEE ÎN MUNŢII BUCEGI

TRASEE ÎN MUNŢII BUZĂULUI

TRASEE ÎN MUNŢII CĂLIMANI

TRASEE ÎN MUNŢII CĂPĂŢÂNII

TRASEE ÎN MUNŢII CERNEI

TRASEE ÎN MUNŢII CIUCAŞ

TRASEU PE CLĂBUCETUL AZUGII

TRASEU PE CLĂBUCETUL TAURULUI

TRASEE ÎN MUNŢII COZIA

TRASEE ÎN MUNŢII FĂGĂRAŞ
TRASEE ÎN MUNŢII LATORIŢEI

TRASEE ÎN MUNŢII LEAOTA

TRASEE ÎN MUNŢII LOTRULUI

TRASEE ÎN MUNŢII MĂCIN

TRASEE ÎN MUNŢII MEHEDINŢI

M Rotbav - Cetatea Eroilor Heldenburg

TRASEE ÎN MUNŢII POSTĂVARU
U Poiana Braşov - Vanga Mică - Cabana Postăvaru

TRASEE ÎN MUNŢII PIATRA CRAIULUI

TRASEE ÎN MUNŢII RARĂU
Criteriile de clasificare ale traseelor turistice montane sunt:
timpul de mers, sezonalitatea, gradul de dificultate și nivelul de echipare al turiștilor.

TIMPUL DE MERS se înscrie în fișa tehnică și pe indicatoare și este exprimat în ore.
Timpul mediu estimat și care apare pe indicatoare este un criteriu orientativ, care depinde exclusiv de persoana care va parcurge traseul, cât și de pregătirea fizică.
Începeți cu trasee mai scurte și testați-vă rezistența în teren.

SEZONALITATEA este criteriul conform căruia traseele se împart în trasee de primăvară sau de toamnă, trasee de vară și trasee de iarnă.
Verificați prognoza meteo înainte de a pleca pe un anumit traseu, deoarece temperatura sau fenomenele meteo pe munte pot fi diferite decât la câmpie.

GRADUL DE DIFICULTATE este criteriul pe baza căruia traseele turistice montane se împart în:

TRASEE CU GRAD MIC DE DIFICULTATE: durata parcurgerii traseului este între 3-6 ore; diferența de nivel între 300-700 m; efort fizic moderat și care nu necesită o pregătire fizică specială.

TRASEE CU GRAD DE DIFICULTATE MEDIE: durata parcurgerii traseului este între 4-8 ore, diferența de nivel între 800-1000 m; efort fizic susținut  pe unele etape ale traseului; necesită o condiție fizică și orientare bune.

TRASEE CU GRAD MARE DE DIFICULTATE: durata traseului este între 5-9 ore, diferența de nivel parcursă este între 800-1500 m; necesită o bună condiție fizică și antrenament înainte de abordarea traseului.

NIVELUL DE ECHIPARE AL TURIŞTILOR este criteriul de bază căruia traseele montane sunt clasificate. Există trasee care nu necesită echipament montan special pentru parcurgerea lui, trasee care necesită echipament de drumeție, cum ar fi niște încălțări destinate drumețiilor montane pe poteci accidentate, grohotișuri, pante alunecoase cu grad de înclinare mediu și trasee care necesită echipament de drumeție special și complex, cum ar fi încălțări speciale pasajelor periculoase, cască, mănuși, coarde etc.



Ne-am întâlnit cu ursul pe traseu spre Refugiul Coştila

TRASEU CIRCUIT ÎN MUNŢII BUCEGI Căminul Alpin Buşteni - La Măsurătoarea Urşilor (1310m) - Cimitirul Simbolic (1425m) - Refugiul Coştila (169...