Sunday, November 10, 2019

Sălbatica Vale Seacă a Tătarului din Munţii Bucegi

TRASEU CIRCUIT ÎN MUNŢII BUCEGI

Cheile Tătarului (1450m) - Valea Seacă a Tătarului - Cresta Lucăcilă-Deleanu (1850m) - Şaua Strunga (Refugiul Strunga 1890m) - Cabana Padina (1509m) - Cheile Tătarului (1450m)


Durata traseu:

Cheile Tătarului - Refugiul Şaua Strunga - 3h - Marcaj ++
Refugiul Şaua Strunga - Cabana Padina - 1h- Marcaj
Cabana Padina - Cheile Tătarului - 1h - Marcaj

Distanța: 10km
Diferența de nivel: 440m
Dificultate: mediu
Surse de apă: nu
Stare marcaje: bună
Sezonalitatea: aprilie-octombrie

TRASEU
   Acest traseu nu prezintă probleme de orientare, cu toate că vom schimba marcajul de mai multe ori. Vom intra într-o vale sălbatică, nu foarte frecventată de turiști, cu o potecă marcată în totalitate, dar care nu se distinge peste tot, mai ales pe platou, spre creastă.

   Prima parte a trasului se merge prin pădure, urcarea fiind destul de accentuată chiar de la început. Nu vă descurajați și continuați să urcați, pentru că se ajunge destul de repede pe platou, unde traseul devine mult mai ușor. Într-o zi senină, puteți vedea creste din Iezer, Piatra Craiului, Abruptul vestic al Bucegilor și Leaota.

   Vă recomand încălțăminte de drumeție, haine potrivite prognozei meteo și cel puțin doi litri de apă pe traseu.
   Ultima parte a traseului de la Cabana Padina spre Cheile Tătarului, o vom parcurge pe șosea, pe o distanță de aproximativ 3 kilometri.

ACCES
   Pentru a ajunge la punctul de pornire al acestui traseu, ne îndreptăm spre Lacul Bolboci, mergând spre Sinaia, apoi pe DN71, după care urmăm drumul asfaltat Transbucegi până în apropierea cabanei Dichiu.
   De la cabana Dichiu vom merge spre dreapta, spre Peștera, iar când vom ajunge sub barajul lacului Bolboci, la intersecția spre cabana Bolboci, vom urmări malul stâng asfaltat.
   Intrarea în traseu se face chiar din DJ 714, din apropierea Cheilor Tătarului, în aval de acestea, de la coada lacului. Se poate ajunge în acest punct și de la cabana Bolboci, dar acea bucată de drum nu este asfaltată.

PORNIM ?
   În zonă nu prea este semnal la telefon și reușim cu greu să încărcăm harta pentru a ne putea orienta și pentru a găsi punctul din care începe traseul.
   De la coada lacului, în apropiere de Cheile Tătarului mergem spre dreapta, pe drumul forestier. După vreo două serpentine găsim construcția de beton din imagine și punctul de start al traseului nostru, marcat cu triunghi galben.
Punctul verde reprezintă locul de pornire al traseului.

   Ne facem curaj și pornim la deal, pentru că știam că în prima parte a traseului vom urca destul de abrupt. Înaintăm cu pași mici și urcarea e destul de greoaie. Poteca este îngustă și puțin vizibilă, dar este marcată din loc în loc, știind astfel că suntem pe drumul cel bun. 
   După câteva porțiuni mai expuse și câțiva bolovani pe unde urcăm abrupt, vom ajunge la primul punct de belvedere. Am avansat și am câștigat rapid altitudine. După numai 15 minute suntem recompensați de priveliștea lacului Bolboci.


    Ajungem într-o mică deschidere a pădurii pe această vale sălbatică și urmăm poteca în urcare, pe o porțiune destul de înclinată și alunecoasă, chiar și în condiții de vreme bună.
   Pereții stâncoși ai Munților Tătaru străjuiesc această vale, iar aici s-au format în timp două peșteri, care nu pot fi vizitate din păcate, deoarece sunt închise, fiind arie protejată.


   Continuăm să avansăm și reintrăm în pădure, mergând pentru puțin timp pe curbă de nivel. Următoarea parte a traseului este pe la baza pereților de calcar, pe unde vom merge trecând peste niște bolovani uriași. Trecem de această porțiune cu grijă, pentru că blocurile de calcar sunt instabile.

    După ce trecem de această porțiune spectaculoasă, mai avem ceva de mers prin pădurea bătrână și sălbatică. Partea finală ne conduce la luminiș, unde am ajuns în aproximativ o oră de la plecarea pe traseu.
   Ce-a fost mai greu a trecut și ne bucurăm de razele timide ale soarelui, la final de octombrie.
   La ieșirea din pădure există marcaje, dar sunt destul de rare. Vom merge tot înainte în prima parte pe un platoul presărat cu bolovani, în urcare ușoară. 
    Dintr-un punct mai înalt se deschid panorame largi, de unde vom avea o perspectivă generoasă spre zonele înalte ale Bucegilor. Din acest punct vom vedea o stână părăsită pe partea stângă, iar noi vom porni într-o scurtă coborâre, spre stâna mai mare care se vede în depărtare, pe firul văii.
    Din loc în loc observăm stâlpi cu marcajul triunghi galben. Mai facem încă vreo 15 minute până când ajungem la stână și hotărâm să facem prima pauză. Poteca s-a mai domolit și ne bucurăm de această vale largă, străjuită de Colții Tătarului în partea dreaptă.
   În continuare vom merge tot înainte și va trebui să urcăm spre creastă.
   De la stână vom merge tot înainte pe firul văii, pe lângă râu, pentru puțin timp în urcare ușoară. Am presupus că acesta este drumul, pentru că poteca nu este vizibilă și nici marcaje nu am găsit.
    În depărtare am observat însă, niște stâlpi de marcare a traseului și ne-am hotărât să mergem spre ei. Din păcate nu există potecă și înaintăm greoi.
   Continuăm să urcăm mai abrupt de această dată, mergând din stâlp în stâlp.
   Avansăm spre traseul de creastă încet, dar sigur. Privind în față vedem doar câte un stâlp indicator din loc în loc, dar în spate priveliștea este superbă.
   De la stână până la intersecția cu traseul marcat cu punct galben care vine dinspre Muntele Lucăcilă și Muntele Deleanu, am făcut aproximativ o oră. Având în vedere că nu există potecă vizibilă, timpul de parcurgere poate creste sau, de ce nu, scădea.
   Cum știm când am ajuns în creastă ? Simplu. Orizontul se deschide cu niște priveliști superbe către crestele golașe din Leaota, masivul Iezer, Piatra Craiului și către abruptul vestic al Bucegilor.
   Găsim în creastă și un stâlp indicator, cu noul marcaj pe care îl vom urma spre dreapta,  punct galben .
    Vom merge aproximativ 15 minute pe noul marcaj  punct galben spre dreapta, îndreptându-ne spre Strungile Mici (1988m). De aici poteca este vizibilă și ușor de urmat.
    Urcăm aproape insesizabil prin spatele stâncilor, spre Strungile Mici, spre stânga.  Schimbăm și marcajul, urmărind de acum înainte banda roșie .
   Ajungem în deschizătura formată de aceste stânci de calcar la aproximativ 1,30 h de la plecarea de la stână.
   De aici pornește traseul de coborâre marcat cu bandă roșie spre cabana Leaota, trecând și pe Vârful Bucșa din masivul Leaota.

    După ce ne bucurăm de priveliștea care se deschide în acest loc, vom continua să urmărim poteca marcată cu bandă roșie spre dreapta, trecând prin spatele stâncilor, spre Refugiul din Şaua Strunga.
    Din Strungile Mici până la refugiu mai avem de mers maxim 20 de minute, bucurându-ne de priveliștea care se deschide spre muntele Pietrosu, muntele Cocora și undeva în depărare vedem și cabana Babele.
   Ajungem la refugiul din Şaua Strunga (1890m), unde facem o pauză mai mare pentru că acesta este punctul maxim al ascensiunii de azi.
   *De la plecarea de lângă lacul Bolboci până aici, am făcut în total puțin peste trei ore, cu pauze dese, dar nu foarte lungi.
     După o pauză binemeritată, hotărâm că este momentul să coborâm spre cabana Padina. Vom urma marcajul banda roșie până com ajunge la cabană. Poteca este bătută şi marcată din loc în loc, așa că vom urmări drumul foarte ușor.
   Trecem la un moment dat pe lângă o stână, iar în ultima parte intrăm pentru puțin timp într-o pădure rară.
   Trebuie să aveți pună atenție la marcaje spre final, deoarece poteca face o curbă bruscă la dreapta, iar apoi una spre stânga. Cu toate astea veți vedea cabanele în vale, pentru a vă orienta mai ușor.
    *De la refugiul din Şaua Strunga până la Cabana Padina am făcut aproximativ o oră, iar poteca nu prezintă dificultăți și este o coborâre destul de lină.
   Per total, în afară de prima parte a traseului unde am urcat susținut timp de o oră, traseul este destul de lin și se poate parcurge fără probleme.

   După ce am mâncat ceva prin zonă, trebuie să pornim spre locul unde am lăsat mașinile.
   Vom urma șoseaua spre dreapta, spre Cheile Tătarului. Cu toate că este șosea, mergem pe un traseu marcat cu cruce albastră.
   Avem de mers aproximativ o oră până la mașini, pe o distanță de 3 kilometri.
   Vom trece prin cheile Tătarului pe jos și de la coada lacului, vom merge spre dreapta până în locul de unde am pornit pe traseu.
    A fost un traseu perfect pentru o zi de toamnă, când se întunecă mult mai devreme. Ne-am bucurat de păduri sălbatice, panorame surprinzătoare și un popas la cabană, acestea fiind ingredientele perfecte pentru o tură memorabilă.

octombrie, 2019

Pe acest blog puteți citi informații și despre alte trasee,
clasificate pe masive și pe dificultatea traseului, astfel:
U - Traseu ușor
M - Traseu mediu
D - Traseu dificil

TRASEE ÎN MUNŢII BAIULUI

TRASEE ÎN BREAZA

TRASEE ÎN MUNŢII BUCEGI

TRASEE ÎN MUNŢII BUZĂULUI

TRASEE ÎN MUNŢII CĂLIMANI

TRASEE ÎN MUNŢII CĂPĂŢÂNII

TRASEE ÎN MUNŢII CERNEI

TRASEE ÎN MUNŢII CIUCAŞ

TRASEU PE CLĂBUCETUL AZUGII

TRASEU PE CLĂBUCETUL TAURULUI

TRASEE ÎN MUNŢII COZIA

TRASEE ÎN MUNŢII FĂGĂRAŞ
TRASEE ÎN MUNŢII LATORIŢEI

TRASEE ÎN MUNŢII LEAOTA

TRASEE ÎN MUNŢII LOTRULUI

TRASEE ÎN MUNŢII MĂCIN

TRASEE ÎN MUNŢII MEHEDINŢI

M Rotbav - Cetatea Eroilor Heldenburg

TRASEE ÎN MUNŢII POSTĂVARU
U Poiana Braşov - Vanga Mică - Cabana Postăvaru

TRASEE ÎN MUNŢII PIATRA CRAIULUI

TRASEE ÎN MUNŢII RARĂU

Criteriile de clasificare ale traseelor turistice montane sunt:
timpul de mers, sezonalitatea, gradul de dificultate și nivelul de echipare al turiștilor.

TIMPUL DE MERS se înscrie în fișa tehnică și pe indicatoare și este exprimat în ore.
Timpul mediu estimat și care apare pe indicatoare este un criteriu orientativ, care depinde exclusiv de persoana care va parcurge traseul, cât și de pregătirea fizică.
Începeți cu trasee mai scurte și testați-vă rezistența în teren.

SEZONALITATEA este criteriul conform căruia traseele se împart în trasee de primăvară sau de toamnă, trasee de vară și trasee de iarnă.
Verificați prognoza meteo înainte de a pleca pe un anumit traseu, deoarece temperatura sau fenomenele meteo pe munte pot fi diferite decât la câmpie.

GRADUL DE DIFICULTATE este criteriul pe baza căruia traseele turistice montane se împart în:

TRASEE CU GRAD MIC DE DIFICULTATE: durata parcurgerii traseului este între 3-6 ore; diferența de nivel între 300-700 m; efort fizic moderat și care nu necesită o pregătire fizică specială.

TRASEE CU GRAD DE DIFICULTATE MEDIE: durata parcurgerii traseului este între 4-8 ore, diferența de nivel între 800-1000 m; efort fizic susținut  pe unele etape ale traseului; necesită o condiție fizică și orientare bune.

TRASEE CU GRAD MARE DE DIFICULTATE: durata traseului este între 5-9 ore, diferența de nivel parcursă este între 800-1500 m; necesită o bună condiție fizică și antrenament înainte de abordarea traseului.

NIVELUL DE ECHIPARE AL TURIŞTILOR este criteriul de bază căruia traseele montane sunt clasificate. Există trasee care nu necesită echipament montan special pentru parcurgerea lui, trasee care necesită echipament de drumeție, cum ar fi niște încălțări destinate drumețiilor montane pe poteci accidentate, grohotișuri, pante alunecoase cu grad de înclinare mediu și trasee care necesită echipament de drumeție special și complex, cum ar fi încălțări speciale pasajelor periculoase, cască, mănuși, coarde etc.

Ne-am întâlnit cu ursul pe traseu spre Refugiul Coştila

TRASEU CIRCUIT ÎN MUNŢII BUCEGI Căminul Alpin Buşteni - La Măsurătoarea Urşilor (1310m) - Cimitirul Simbolic (1425m) - Refugiul Coştila (169...